ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1462/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 29.06.2018, reclamanta A. S.A., prin administrator judiciar B., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A., obligarea pârâtei la eliberarea sumei de 67.388,54 RON, reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție, constituită conform Contractului de servicii nr. x/16.06.2014, dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație, calculată de la data scadenței și până la data eliberării sumei de 67.388,54 RON.

Prin Sentința nr. 44/2018 din 24.09.2018, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 8670 din 20 decembrie 2018, a admis excepția de necompetență teritorială a Tribunalului București, excepție invocată de reclamantă și din oficiu de instanță, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect litigiu privind achizițiile publice, privind pe reclamanta A. S.A., reprezentată legal prin administrator judiciar B. și pe pârâta C. S.A., în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a adopta această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Înalta Curte reține că, în fapt, între C. S.A., în calitate de achizitor și A. S.A., în calitate de prestator, s-a încheiat, în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, Contractul de servicii nr. x/16.06.2014.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă obligarea pârâtei C. S.A. la eliberarea sumei de 67.388,54 RON, reprezentând contravaloarea garanției de bună execuție, constituită conform Contractului de servicii nr. x/16.06.2014, dobânda legală și actualizarea cu indicele de inflație, calculată de la data scadenței și până la data eliberării sumei de 67.388,54 RON.

Potrivit art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006:

"(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."

În ceea ce privește procedura de soluționare a litigiilor privind achizițiile publice, a fost adoptată Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Astfel cum au apreciat cele două instanțe între care s-a ivit conflictul negativ de competență, chiar dacă contractul a fost încheiat în temeiul O.U.G. nr. 34/2006, conform art. 69 alin. (2) din Legea nr. 101/2016 în speță se aplică dispozițiile Legii nr. 101/2016, cererea fiind formulată după intrarea în vigoare a acesteia.

Referitor la competența instanțelor de judecată, prevederile Legii nr. 101/2016 au preluat conținutul art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, stabilind în cuprinsul art. 53 alin. (1) că:

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice."

Astfel, în speță s-a pus în discuție competența teritorială a instanței în funcție de conținutul noțiunii de sediu al autorității contractante.

Or, în cauză, autoritatea contractantă este C. S.A. - Sucursala Hidroelectrica Porțile de Fier Drobeta-Turnu Severin, cu sediul în Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinți.

Prin urmare, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, sediul autorității contractante este, în acest caz, sediul Sucursalei Hidroelectrica Porțile de Fier, situat în Drobeta-Turnu Severin, jud. Mehedinți.

În același sens sunt și prevederile art. 22.2 din Contractul nr. x/16.06.2014, încheiat între părți, potrivit cărora "achizitorul" este "SH Porțile de Fier", iar "dacă părțile nu rezolvă în mod amiabil o divergență contractuală, aceasta va fi soluționată de către instanțele judecătorești competente în circumscripția cărora se află sediul achizitorului - SH Porțile de Fier."

Astfel, de comun acord părțile au cunoscut și au recunoscut calitatea de achizitor a Sucursalei Hidroelectrica Porțile de Fier.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, toată procedura de achiziție publică s-a desfășurat la sediul SH Porțile de Fier, inclusiv deschiderea ofertelor a avut loc la sediul sucursalei, iar toți membrii comisiei de evaluare erau din cadrul SH Porțile de Fier.

Astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul București, calitatea de achizitor a sucursalei este evidentă, în condițiile în care executarea contractului a avut loc în circumscripția sediului sucursalei, prestatorul obligându-se să presteze serviciile de "reabilitare în fabrică a servomotorului vanel cu închidere rapidă priză hidroagregat nr. 1 din CHE Porțile de Fier II".

În mod corect s-a apreciat de către Tribunalul București că legiuitorul nu conferă calitatea de autoritate contractantă doar părților care au personalitate juridică, precum și faptul că, potrivit principiilor comune în materia contenciosului administrativ, instituția publică asimilată, ce are capacitate administrativă, poate sta în justiție în nume propriu pentru actele emise în îndeplinirea atribuțiilor legale, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică; eventuala lipsă a personalității juridice a sucursalelor nu le lipsește de capacitatea administrativă, respectiv de aptitudinea de a încheia contracte administrative în exercitarea serviciului public.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.A., prin Administrator Judiciar B. și pe pârâta C. S.A. în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 martie 2019.

GGC - NN