ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3441/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat obligarea pârâtei Compania Națională de Investiții S.A. la plata sumei de 1.713.288 RON.

2.1 Prin Încheierea din data de 3 mai 2018, Tribunalului București, secția a V-a civilă, a respins excepția necompetenței materiale și a admis excepția necompetenței funcționale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a avut în vedere prevederile art. 6 alin. (3) din O.G. nr. 25/2001 coroborate cu cele cu art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, în raport cu obiectul litigiului care privește restituirea unor sume reprezentând o cotă forfetară din valoarea unor lucrări de construcții-montaj ce ar fi fost încasată necuvenit de pârâtă, cu încălcarea prevederilor art. 8 alin. (5) din O.G. nr. 25/2001, în implementarea Programului național de construcții de interes public sau social.

Astfel, ținând cont că obiectul pricinii nu vizează anularea Raportului nr. 7575 din 30 ianuarie 2017, a apreciat că, în stabilirea competenței, nu este incident art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.2. Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea din 16 august 2018, a respins excepția necompetenței materiale și a admis excepția necompetenței funcționale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a V-a civilă, a Tribunalului București și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a trimis cauza Curții de Apel București pentru soluționarea acestuia.

Tribunalul a avut în vedere, în pronunțarea soluției, că la baza litigiului se află doar dispozițiile legii speciale - O.G. nr. 5/2001, care nu prevăd norme derogatorii de competență, competența în prezenta cauză este prevăzută de dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 94 - 95 din C. proc. civ., litigiul fiind astfel de natură civilă, iar competența funcțională aparținând secțiilor civile.

2.3. Prin Sentința nr. 3741 din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu trimiterea dosarului în vederea repartizării aleatorii.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că esențial pentru determinarea naturii de contencios administrativ a litigiului este ca el să fie născut din emiterea sau încheierea unui act administrativ, din tăcerea administrativă ori din refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim, pârât fiind în majoritatea cazurilor o autoritate publică propriu-zisă sau asimilată, conform legii, în raport cu art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cum în cauză raportul juridic dedus judecății este născut din refuzul pârâtei - autoritate publică centrală - de restituire a unor sume încasate din fonduri bugetare, acesta este unul de drept administrativ, așa încât sunt incidente dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2.4. Curtea de Apel București - Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 760 din 28 februarie 2019, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut că pretențiile ce fac obiectul cererii nu se substituie procedurii achizițiilor publice, izvorul acestora fiind actul normativ reprezentat de O.G. nr. 25/2001 care nu prevede norme derogatorii de competență, prin urmare a apreciat că sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun în materie de competență, respectiv art. 94-95 din C. proc. civ., litigiul fiind de natură civilă.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Obiectul cererii deduse judecății vizează obligarea autorității publice pârâte la plata sumei de 1.713.288 RON, sumă încasată din fonduri bugetare.

În cauză, se constată că Tribunalul București, secția a V-a civilă (prima instanță învestită cu soluționarea cauzei) a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal (a doua instanță sesizată) care, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat Curtea de Apel București, pentru soluționarea acestuia.

Curtea de Apel București a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, cu trimiterea dosarului în vederea repartizării aleatorii, iar Veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a acestei instanțe, prin Sentința nr. 760 din 28 februarie 2019, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă, a constatat existența unui conflict negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru rezolvarea acestuia.

Potrivit art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., "există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente".

Prin urmare, pentru a exista conflict negativ de competență este necesar să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină, instanțele să se fi declarat necompetente prin declinări de competență reciproce, sau dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, nu există conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., care să fie soluționat prin regulator de competență, având în vedere că nu au existat declinări de competență reciproce între instanțe.

Stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a intervenit prin Sentința nr. 3741 din 24 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, sentință ce reprezintă un regulator de competență, prin care s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, instanța competentă să judece cauza în primă instanță.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata inexistența conflictului de competență și va înainta cauza Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența conflictului negativ de competență.

Trimite cauza privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Investiții S.A. la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea pricinii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 iunie 2019.

GGC - CL