ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 264/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, secția a II-a civilă, la data de 26 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vladimirescu, a solicitat obligarea pârâtei la preluarea cu titlu gratuit a proiectului tehnic realizat de reclamant, în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii (PNDI) în valoare de 76.744,62 RON.

Prin Sentința civilă nr. 1913 din 6 martie 2018, Judecătoria Sector 5 București, secția a II-a civilă, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reținând, în esență, că raportul juridic dintre reclamant și pârâtă este unul asimilat unui act administrativ, deoarece se referă la executarea unor lucrări de interes public, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar în materia acestor acte administrative asimilate, devin incidente prevederile art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006 (raportat la data nașterii raportului juridic analizat în cauză), potrivit cărora, instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este secția de contencios administrativ și fiscal, a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, la data de 27.04.2018, sub nr. x/2018.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 3795 din 6 iunie 2018, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că litigiul nu este guvernat de Legea nr. 101/2016, cum în mod greșit a reținut instanța de trimitere, fiind vorba de un litigiu de drept administrativ prin care se urmărește încheierea între părțile litigante a unui act administrativ în executarea unei dispoziții legale, respectiv art. IV din O.U.G. nr. 68/2014. Astfel, reclamantul urmărește încheierea cu pârâta a unui proces-verbal de predare primire cu titlu gratuit a proiectului tehnic realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în cadrul Proiectului național de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 76.744,62 RON, act ce are natura juridică a unui act administrativ, încheiat între două autorități publice, dintre care una centrală și una locală. Prin urmare, ținând seama de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că acțiunea reclamantului vizează o cerere care atrage competența de soluționare în primă instanță a curții de apel, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 06.07.2018, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 4188 din 18 octombrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că în cauză nu se contestă un act administrativ tipic ori asimilat al unei autorități centrale, ci al unei autorități locale, respectiv refuzul pârâtei UAT Comuna Vladimirescu de a prelua cu titlu gratuit proiectul tehnic realizat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 76.744,62 RON.

A mai reținut instanța și că litigiul părților este grefat pe Contractul de lucrări nr. x/18.10.2011, guvernat de prevederile O.U.G. nr. 34/2006, astfel încât în raport de data sesizării instanței, devin relevante prevederile art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv prevederile art. 53, art. 69, art. 70 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat obligarea pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vladimirescu să preia cu titlu gratuit proiectul tehnic realizat de acesta în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 76.744,62 RON, conform art. IV din O.U.G. nr. 68/2014.

Prin Procesul-verbal nr. x/22.11.2016, pârâta a refuzat primirea cu titlu gratuit a proiectului tehnic întocmit în baza Contractului de lucrări nr. x din 18.10.2011, aferent obiectivului de investiții constând în modernizarea străzilor în cartierul Glogovăț, comuna Vladimirescu, județul Arad, susținând că acest proiect nu are utilitate pentru unitatea administrativ-teritorială întrucât au fost accesate fonduri în cadrul PNDR.

Potrivit dispozițiilor art. IV din O.U.G. nr. 68/2014, "Proiectele tehnice realizate prin derularea unor contracte de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2011, cu modificările și completările ulterioare, se transmit cu titlu gratuit către unitățile administrativ-teritoriale beneficiare".

În ceea ce privește obiectul acțiunii în contencios administrativ, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, rezultă că se urmărește cercetarea legalității conduitei autorității publice, transpusă în actul administrativ tipic sau asimilat, pretins vătămător pentru persoana reclamantă.

Înalta Curte reține că, în cauză, se contestă refuzul autorității publice pârâte, la solicitarea reclamantului, de a se conforma unei dispoziții legale, iar demersul judiciar inițiat de reclamant se circumscrie unui litigiu de contencios administrativ vizând încheierea unui act administrativ în executarea art. IV din O.U.G. nr. 68/2014.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.

Având în vedere că actul administrativ tipic sau asimilat contestat în cauza dedusă judecății este emis de o autoritate publică locală (refuzul unității administrativ-teritoriale beneficiare de a prelua cu titlu gratuit proiectul tehnic realizat de reclamant în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 76.744,62 RON), fără a privi vreo sumă din categoria celor pentru care competența materială se delimitează în funcție de criteriul valoric, competența materială revine tribunalului, în funcție de rangul autorității publice, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pentru aceste motive, în baza art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, față de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare în fond a cauzei revine Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și pe pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Vladimirescu, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN