ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4145/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4145/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 19 septembrie 2019
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sector 5 București la data de 29.09.2017, sub nr. x/2017, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Județean Ilfov, solicitând obligarea pârâtului la preluarea cu titlu gratuit a proiectului tehnic realizat de reclamant în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii (PNDI), în valoare de 204.796,78 RON.
Prin sentința civilă nr. 719 din 29.01.2018 Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. x/2018.
Prin sentința nr. 3178 din data de 14 mai 2018 Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată de către reclamantă și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltarii Regionale, Administrației Publice și Fondurile Europene în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Ilfov în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut calitatea de autoritate publică centrală a reclamantului și, prin prisma dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a apreciat că revine curții de apel competența de soluționare a cauzei.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin sentința nr. 4392 din data de 30 octombrie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurile Europene și pe pârâtul Consiliul Județean Ilfov în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, prin urmare, a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a apreciat că în cauză nu se contestă un act administrativ tipic ori asimilat al unei autorități centrale, ci al unei autorități locale (refuzul pârâtului Consiliul Județean Ilfov de a prelua cu titlu gratuit proiectul tehnic realizat în cadrul MDRAPEE în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 204.796,78 RON).
De asemenea, modificarea cererii și extinderea cadrului procesual pasiv nu prezintă relevanță sub aspectul stabilirii competenței, având în vedere dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.. Subsecvent, curtea de apel a constatat și faptul că litigiul părților este grefat pe contractul de lucrări nr. x/18.10.2011, încheiat în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 34/2006, dispozițiile speciale ale legislației din domeniul achizițiilor publice reglementând competența tribunalului de la sediul autorității contractante.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 și 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Prin acțiunea dedusă judecății reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE) a solicitat obligarea pârâtului Consiliul Județean Ilfov la preluarea cu titlu gratuit a proiectului tehnic realizat de MDRAPFE, în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii (PNDI), în valoare de 204.796,78 RON, urmărind în esență încheierea unui act administrativ în executarea prev. art. IV din O.U.G. nr. 68/2014, conform căruia, "Proiectele tehnice realizate prin derularea unor contracte de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2011, cu modificările și completările ulterioare, se transmit cu titlu gratuit către unitățile administrativ-teritoriale beneficiare".
Prin adresa nr. x/3.04.2015 Consiliul Județean Ilfov a comunicat faptul că tronsonul de drum a fost preluat de Ministerul Transporturilor - Departamentul pentru proiecte de infrastructură și investiții străine, prin protocolul nr. 13217/19.11.2013, refuzând practic primirea cu titlu gratuit a proiectului tehnic.
Potrivit dispozițiilor art. IV din O.U.G. nr. 68/2014, "Proiectele tehnice realizate prin derularea unor contracte de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii, aprobat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2010, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 15/2011, cu modificările și completările ulterioare, se transmit cu titlu gratuit către unitățile administrativ-teritoriale beneficiare".
În ceea ce privește obiectul acțiunii în contencios administrativ, din interpretarea coroborată a prevederilor art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, rezultă că se urmărește cercetarea legalității conduitei autorității publice, transpusă în actul administrativ tipic sau asimilat, pretins vătămător pentru persoana reclamantă.
Înalta Curte reține că, în cauză, se contestă refuzul autorității pârâte, la solicitarea reclamantului, de a se conforma unei dispoziții legale, iar demersul judiciar inițiat de reclamant se circumscrie unui litigiu de contencios administrativ vizând încheierea unui act administrativ în executarea art. IV din O.U.G. nr. 68/2014.
Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenței instanței de fond, respectiv criteriul valoric și criteriul rangului autorității emitente în cadrul sistemului administrativ.
Având în vedere că actul administrativ tipic sau asimilat contestat în cauza dedusă judecății este emis de o autoritate publică locală (refuzul unității administrativ-teritoriale beneficiare de a prelua cu titlu gratuit proiectul tehnic realizat de reclamant în cadrul Programului național de dezvoltare a infrastructurii PNDI în valoare de 204.796,78 RON), fără a viza vreo sumă din categoria celor pentru care competența materială se delimitează în funcție de criteriul valoric, competența materială revine tribunalului, în funcție de rangul autorității publice, iar în ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, sunt aplicabile normele cu caracter general de la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Ilfov, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2019.