ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3543/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României a solicitat: - anularea, în parte, a lit. ș) de la art. 9 din Anexa nr. 2/Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin art. I pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 380/2017 și modificat prin art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 617/2020, cu privire la "organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare funcției de conducere de «șef serviciu» din cadrul instituțiilor subordonate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară"; - suspendarea executării, în parte, a lit. ș) de la art. 9 din Anexa nr. 2/Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin art. I pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 380/2017 și modificat prin art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 617/2020, cu privire la "organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare funcției de conducere de «șef serviciu» din cadrul instituțiilor subordonate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară", până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. 1.

Hotărârile instanței de fond Prin sentința nr. 518 din 30 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, și a dispus suspendarea în parte, a executării art. 9 lit. ș) din Anexa nr. 2/Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012 cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin art. I pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 380/2017 și modificat prin art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului cu privire la "organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare funcției de conducere de șef serviciu din cadrul instituțiilor subordonate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară", până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare. Prin sentința nr. 560 din 13 noiembrie 2023, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, și a dispus anularea în parte, a executării art. 9 lit. ș) din Anexa nr. 2/Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012 cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin art. I pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 380/2017 și modificat prin art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului cu privire la "organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare funcției de conducere de șef serviciu din cadrul instituțiilor subordonate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară". 1.

Căile de atac exercitate în cauză Pârâtul Guvernul României a formulat recursuri împotriva sentinței nr. 518 din 30 octombrie 2023 și sentinței nr. 560 din 13 noiembrie 2023 ale Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. 1.3.1. Referitor la soluția instanței de respingere a excepției lipsei de interes a reclamantului în formularea și susținerea cererii de chemare în judecată, recurentul-pârât a arătat, în esență, că interesul este o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, acesta conferind calitatea de parte. A considerat că reclamantul nu a justificat interesul său de a promova acțiunea, ci doar interesul de a promova un concurs care să îi confere funcția de conducere de șef serviciu în cadrul unei structuri a O.C.P.I. Dolj, în condițiile în care îndeplinește deja această funcție, dar cu caracter temporar, funcția fiind vacantă. Or, acesta nu reprezintă, în accepțiunea legii, un interes în ceea ce privește promovarea demersului judiciar existând diferență între dreptul persoanei de acces la funcțiile publice și vocația reclamantului de a promova un concurs, neorganizat încă. În aceste condiții, a solicitat casarea sentințelor atacate, întrucât lipsa de interes a reclamantului este evidentă, necesitatea și oportunitatea organizării concursului de promovare urmând a fi apreciată, în concret, de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară care, potrivit H.G. nr. 617/2020, organizează concursurile pentru ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante corespunzătoare funcțiilor de conducere de șef serviciu/birou din cadrul instituțiilor subordonate, în speță pentru O.C.P.I. Dolj, al cărui angajat este reclamantul. 1.3.2. Referitor la soluția de suspendare parțială a executării H.G. nr. 1288/2012, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 617/2020, recurentul-pârât a considerat că se impune casarea hotărârii instanței de fond, în primul rând, pentru că aceasta este lipsită de conținut, nefiind motive reale de natură a conduce la măsura dispusă, ceea ce reprezintă o incontestabilă încălcare a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. De asemenea, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor Guvernului României, fiind ignorate apărările formulate în cauză, pe cale de excepție și pe fondul cererii, argumentele prezentate fiind înlăturate nemotivat. A mai susținut recurentul-pârât că instanța de fond a realizat o intervenție asupra prerogativelor puterii executive de a stabili atribuțiile unei autorități publice, în speță a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ceea ce tinde la încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat. Cererea privind suspendarea parțială a prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 617/2020 este neîntemeiată de plano, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În motivarea îndeplinirii condiției privind cazul bine justificat, instanța de fond, preluând susținerile reclamantului, a menționat constatarea existenței "paralelismului juridic" și a "nerespectării procedurilor de transparență decizională" la elaborarea actului normativ în litigiu. Contrar considerentelor instanței de fond, recurentul-pârât a apreciat că dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1288/2012, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 617/2020, nu contravin prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1336/2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, întrucât la art. 3 alin. (1) lit. a) din acest act normativ se prevede că dispozițiile Regulamentului nu se aplică instituțiilor și autorităților publice care prin statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, au reglementată încadrarea și promovarea personalului contractual. Această interpretare este susținută și de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale prin Adresa nr. x/18.09.2023 (anexată în copie cererii de recurs), în care se precizează că prevederile legale privind stabilirea instituției organizatoare a concursurilor de ocupare a posturilor vacante sau temporar vacante din cadrul instituțiilor și autorităților publice (a se vederea art. 17, art. 19, art. 74 din H.G. nr. 1336/2022), sunt cuprinse în actele normative de organizare și funcționare ale acestora. Așa-zisul paralelism juridic cu privire la organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante corespunzătoare funcțiilor de conducere din cadrul instituțiilor subordonate A.N. C. pen..I, respectiv prevederile art. 32 pct. 2 lit. b) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 1445/2016, cu modificările și completările ulterioare și cele ale art. 9 lit. ș) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, republicată, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 617/2020, nu există. Prevederile cuprinse în Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 1445/2016 nu mai pot produce efecte juridice odată cu adoptarea unui act normativ de nivel superior, care conține reglementări noi cu privire la competența de organizare a concursurilor pentru ocuparea posturilor, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 617/2020 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012. A mai învederat faptul că ierarhia actelor normative se stabilește în funcție de importanța relațiilor sociale reglementate (conținutul normativ) și în funcție de locul autorității emitente în rândul autorităților publice. Având aceste două elemente ca temei, ierarhia actelor normative determină forța juridică a acestora. Așadar, este incontestabil faptul că o hotărâre a Guvernului adoptată în executarea legii are forță juridică superioară față de un act administrativ de nivel inferior (ordin al directorului general al A.N.C.P.I.). Totodată, ambele acte administrative au fost emise/adoptate în aplicarea unor prevederi distincte ale Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, directorul general al A.N.C.P.I. fiind abilitat să reglementeze atribuțiile instituțiilor subordonate, iar Guvernul - atribuțiile Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Pentru organizarea concursurilor privind ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante de șef serviciu/birou din cadrul instituțiilor subordonate, competența aparține A.N.C.P.I. Cu privire la nerespectarea procedurilor de transparență decizională la elaborarea actului normativ, a precizat faptul că a fost îndeplinită procedura prevăzută de Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, republicată, iar proiectul actului normativ a fost publicat pe site-ul Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației. Întocmirea studiilor de impact și publicarea proiectului actului normativ pe site-ul inițiatorului actului normativ în discuție nu reprezintă motive temeinice sau legale pentru susținerea cazului bine justificat care ar putea conduce la suspendarea actului normativ în discuție De asemenea, contrar motivelor prezentate de instanța de fond în considerarea prevenirii unei pagube iminente, reclamantul nu a dovedit că textul normativ contestat i-ar fi produs vreun prejudiciu, neavând decât vocația de a participa la un concurs de promovare, la momentul la care acesta va fi organizat (neatinsă prin vreo hotărâre a Guvernului), iar instanța de fond a presupus, în mod total neîntemeiat, că iminența producerii prejudiciului justifică soluția dată. Pentru aceste motive, considerând că nu sunt întrunite condițiile pentru menținerea soluției de suspendare parțială a executării Hotărârii Guvernului nr. 617/2020, a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței civile nr. 518/30.10.2023, iar cu prilejul rejudecării cauzei în fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 1.3.3. Referitor la soluția de anulare parțială a executării H.G. nr. 1288/2012, astfel cum a fost modificată prin H.G. nr. 617/2020, recurentul-pârât a considerat că se impune casarea hotărârii instanței de fond, în primul rând, pentru că aceasta este lipsită de conținut, nefiind motive reale de natură a conduce la măsura dispusă, ceea ce reprezintă o incontestabilă încălcare a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. De asemenea, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor Guvernului României, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor sentinței civile nr. 560/13.11.2023, fiind ignorate apărările formulate în cauză, pe cale de excepție și pe fondul cererii, argumentele prezentate fiind înlăturate nemotivat. În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părților dovada că susținerile și mijloacele de apărare formulate prin cererea dedusă judecății și prin întâmpinare au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei. Deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, considerentele sentinței recurate nu permit urmărirea silogismului logic prin care instanța a ajuns la această soluție și nu dovedesc analizarea efectivă a argumentelor părților. Hotărârea instanței de fond nu permite nici exercitarea controlului judiciar, instanța de recurs fiind în imposibilitate de a analiza temeinicia sau netemeinicia soluției pronunțate, obligând la o casare cu trimitere spre rejudecare, deși, strict formal, instanța de primă jurisdicție s-a pronunțat pe fondul cauzei. Este evident că soluția judecătorului, în orice cauză, indiferent de obiectul său, va fi pronunțată în favoarea uneia dintre părți, prin raportare la motivele de fapt și de drept expuse de aceasta, motive care au convins instanța de judecată de justețea pretențiilor părții, dar instanța de judecată nu se poate eschiva de la obligația de motivare a hotărârii, preluând integral argumentele părții căreia i-a dat câștig de cauză. Instanța de fond a realizat o intervenție asupra prerogativelor puterii executive de a stabili atribuțiile unei autorități publice, în speță a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, ceea ce tinde la încălcarea principiului constituțional al separației puterilor în stat. Contrar considerentelor instanței de fond, recurentul-pârât a apreciat că dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 1288/2012, astfel cum au fost modificate prin Hotărârea Guvernului nr. 617/2020, nu contravin prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1336/2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, întrucât la art. 3 alin. (1) lit. a) din acest act normativ se prevede că dispozițiile Regulamentului nu se aplică instituțiilor și autorităților publice care prin statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, au reglementată încadrarea și promovarea personalului contractual. Această interpretare este susținută și de către Ministerul Muncii și Solidarității Sociale prin Adresa nr. x/18.09.2023 (anexată în copie la cererea de recurs), în care se precizează că prevederile legale privind stabilirea instituției organizatoare a concursurilor de ocupare a posturilor vacante sau temporar vacante din cadrul instituțiilor și autorităților publice (a se vedere art. 17, art. 19, art. 74 din H.G. nr. 1336/2022), sunt cuprinse în actele normative de organizare și funcționare ale acestora. Așa-zisul paralelism juridic cu privire la organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante corespunzătoare funcțiilor de conducere din cadrul instituțiilor subordonate A.N. C. pen..I, respectiv prevederile art. 32 pct. 2 lit. b) din Regulamentul aprobat prin Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 1445/2016, cu modificările și completările ulterioare și cele ale art. 9 lit. ș) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, republicată, astfel cum a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 617/2020, nu există. Prevederile cuprinse în Ordinul directorului general al A.N.C.P.I. nr. 1445/2016 nu mai pot produce efecte juridice odată cu adoptarea unui act normativ de nivel superior, care conține reglementări noi cu privire la competența de organizare a concursurilor pentru ocuparea posturilor, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 617/2020 pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012. A mai învederat faptul că ierarhia actelor normative se stabilește în funcție de importanța relațiilor sociale reglementate (conținutul normativ) și în funcție de locul autorității emitente în rândul autorităților publice. Având aceste două elemente ca temei, ierarhia actelor normative determină forța juridică a acestora. Așadar, este incontestabil faptul că o hotărâre a Guvernului adoptată în executarea legii are forță juridică superioară față de un act administrativ de nivel inferior (ordin al directorului general al A.N.C.P.I.). Totodată, ambele acte administrative au fost emise/adoptate în aplicarea unor prevederi distincte ale Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, directorul general al A.N.C.P.I. fiind abilitat să reglementeze atribuțiile instituțiilor subordonate, iar Guvernul - atribuțiile Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară. Pentru organizarea concursurilor privind ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante de șef serviciu/birou din cadrul instituțiilor subordonate, competența aparține A.N.C.P.I. Pentru aceste motive, a solicitat admiterea prezentului recurs, casarea în tot a sentinței recurate, iar, cu prilejul rejudecării cauzei în fond, respingerea acțiunii. 1.

Apărările formulate în cauză Intimatul-reclamant a formulat note scrise prin care a invocat excepția netimbrării recursurilor. În subsidiar, a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârilor instanței de fond ca fiind temeinice și legale. 1.

Procedura de soluționare a recursului În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ. Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursurilor în ședință publică, la data de 13 iunie 2024, cu citarea părților. În ședința publică din 13 iunie 2024, Înalta Curte a respins excepția netimbrării recursurilor, având în vedere dispozițiile art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 care reglementează o scutire de ordin subiectiv, aplicabilă instituțiilor publice expres și limitativ nominalizate de acest text de lege, printre care numărându-se și Guvernul României. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentințele recurate, în raport de motivele de casare invocate și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâtul Guvernul României sunt fondate, în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Reclamantul A. a investit instanța de contencios administrativ cu anularea, în parte, și suspendarea executării, în parte, (până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare) a lit. ș) de la art. 9 din Anexa nr. 2/Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin art. I pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 380/2017 și modificat prin art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 617/2020, cu privire la "organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare funcției de conducere de «șef serviciu» din cadrul instituțiilor subordonate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară". Prima instanță, reținând că sunt întemeiate criticile formulate, a admis acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, dispunând suspendarea, în parte, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, și respectiv anularea, în parte, a dispozițiilor legale anterior menționate. Învestită cu soluționarea cererilor de recurs formulate de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor invocate. O primă critică de nelegalitate formulată de recurentul-pârât a vizat soluția de respingere, de către instanța de fond, a excepției lipsei de interes a intimatului-reclamant în formularea și susținerea cererii de chemare în judecată. Invocând dispozițiile art. 32 din C. proc. civ., recurentul-pârât a susținut că intimatul-reclamant nu a justificat interesul său de a promova acțiunea, ci doar interesul de a promova un concurs care să îi confere funcția de conducere de șef serviciu în cadrul unei structuri a O.C.P.I. Dolj, în condițiile în care îndeplinește deja această funcție, dar cu caracter temporar, funcția fiind vacantă. Având în vedere că necesitatea și oportunitatea organizării concursului de promovare va fi apreciată, în concret, de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, intimatul-reclamant va putea participa la concursul de promovare pentru funcția de conducere, la momentul la care acest post va fi scos la concurs. În speță, instanța de control judiciar constată că intimatul-reclamant a justificat atât "interesul de a acționa" în sensul procedurii civile (art. 33), reprezentând folosul material sau moral pe care acesta l-ar putea obține în cazul admiterii acțiunii, cât și existența unui interes legitim, așa cum este prevăzut de dispozițiile speciale ale Legii nr. 554/2004, lezat prin actul administrativ atacat. Noțiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noțiunea de "interes" în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil (folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acțiunii). În contenciosul administrativ subiectiv se face distincție între condiția existenței unui drept al reclamantului și condiția existenței unui interes legitim al acestuia lezat prin actul administrativ atacat. Oricare dintre aceste condiții trebuie să existe la momentul promovării acțiunii, cu precizarea că, în cazul interesului legitim, reclamantul nu are un drept născut și actual, ci un drept potențial, viitor, invocând în favoarea sa posibilitatea prevăzută de lege de a i se constitui acel drept. În concret, intimatul-reclamant care era numit, temporar, în funcția de conducere vacantă de șef serviciu gr. II - Serviciul juridic, resurse umane, secretariat și petiții în cadrul OCPI Dolj a solicitat angajatorului să dispună organizarea concursului în vederea promovării în funcția vacantă de conducere menționată anterior, în condițiile H.G. nr. 1336/2022 pentru aprobarea Regulamentului cadru privind organizarea și dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare. Primind un refuz nefavorabil din partea angajatorului, motivat de faptul că promovarea în funcții de conducere vacante din cadrul OCPI Dolj, se organizează doar de ANCPI și nu de OCPI Dolj, potrivit art. 9 lit. ș) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1288/2012, intimatul-reclamant a promovat acțiunea în justiție. Așadar, în speță, există interes în exercitarea acțiunii câtă vreme intimatul-reclamant s-a considerat vătămat în drepturile sale legitime, prin refuzul angajatorului care a invocat în motivare dispozițiile legale a căror anulare a fost solicitată prin prezenta acțiune. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond a respins în mod corect excepției lipsei de interes în formularea și susținerea cererii de chemare în judecată, invocată de pârât. În continuare, instanța de control judiciar va analiza incidența motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. prin care recurentul-pârât a susținut, atât cu privire la soluția dată cererii de suspendare, cât și cu privire la soluția dată cererii în anulare, nerespectarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. care vizează obligația instanței de a motiva hotărârea adoptată. Contrar susținerilor recurentului-pârât, prima instanță s-a conformat obligației de a motiva hotărârile pronunțate, reglementată de dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Astfel, judecătorul fondului a explicat soluțiile pronunțate în dispozitivele hotărârilor, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că acesta a analizat probele dosarului, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul pe baza căruia a ajuns la concluzia admiterii acțiunii intimatului-reclamant, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății. De asemenea, în opinia Înaltei Curții, motivarea sentințelor recurate face posibilă exercitarea controlului de legalitate al instanței de recurs, fiind nefondate și aceste criticile, motiv pentru care nu se poate reține incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Însă, în ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei deduse judecății cu privire la cererea de anulare, Înalta Curte constată că aceasta a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prima instanță a constatat existența unei situații de paralelism juridic între art. 32 pct. 2 lit. b) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1445/2016 al ANCPI și lit. ș) a art. 9 din Anexa nr. 2/Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin art. I pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 380/2017 și modificat prin art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 617/2020 cu privire la "organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare funcției de conducere de șef serviciu din cadrul instituțiilor subordonate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară". În argumentarea soluției dispuse, instanța de fond a reținut că ambele texte normative conțin reglementări referitoare la "organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante sau temporar vacante corespunzătoare funcțiilor de conducere, reglementări ce stabilesc în mod diferit organizatorul respectivelor concursuri precum și faptul că nici H.G. nr. 380/2017 și nici H.G. nr. 617/2020 nu au abrogat expres textul art. 32 pct. 2 lit. b) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1445/2016 al ANCPI, fiind încălcate dispozițiile art. 13 lit. a), art. 16 alin. (1) teza întâi, art. 36 alin. (1) și art. 53 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, Deciziile CCR și jurisprudența CEDO. Înalta Curte nu împărtășește această opinie, considerând că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței, în cauza dedusă judecății neputându-se reține existența unui paralelism juridic între cele două texte normative menționate anterior. În analiza existenței sau inexistenței unui paralelism juridic, astfel cum este definit acesta de art. 16 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, trebuie pornit de la verificarea respectării principiului ierarhiei actelor normative, prevăzut de art. 4 din aceeași lege, potrivit căruia: "1) Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. (2) Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă." Ierarhia actelor normative se stabilește în funcție de importanța relațiilor sociale reglementate (conținutul normativ) și în funcție de rangul autorității emitente în rândul autorităților publice, aceste două elemente determinând forța juridică a actului adoptat. În legislația națională, ierarhizarea actelor normative începe cu cele care au cea mai mare forță juridică, respectiv: Constituția României; lege constituțională; lege organică; lege ordinară; ordonanță de urgență a Guvernului; ordonanță a Guvernului emisă în temeiul unei legi de abilitare; hotărâre a Guvernului; ordin, instrucțiune, regulament, circulară, precizare, normă, normă metodologică, normă tehnică, îndrumare metodologică, decizie, reglementări, reguli. Raportat la considerentele expuse anterior, în speță, în mod greșit a reținut instanța de fond că există un paralelism juridic între dispozițiile reglementate prin ordinul unei autorități publice (act normativ de nivel inferior) și cele prevăzute de o hotărâre de guvern (act normativ cu forță juridică superioară). Prin urmare, întrucât dispozițiile art. 9 lit. ș) din Anexa nr. 2/Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin art. I pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 380/2017 și modificat prin art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 617/2020 au forță juridică superioară, nu se pune problema existenței unui paralelism juridic, chiar dacă nu s-a procedat formal la abrogarea dispozițiilor din ordinul autorității publice (art. 32 pct. 2 lit. b) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1445/2016 al ANCPI). Având în vedere soluția care se impune în rejudecare, pe fondul cauzei, respectiv aceea de respingere a cererii de anulare formulate de reclamant, Înalta Curte nu poate reține existența unui caz bine justificat în temeiul art. 14-15 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care va respinge și cererea de suspendare, în parte, a executării art. 9 lit. ș) din Anexa nr. 2/Regulamentul de organizare și funcționare al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1288/2012, cu modificările și completările ulterioare, text introdus prin art. I pct. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 380/2017 și modificat prin art. I pct. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 617/2020 cu privire la "organizarea concursurilor pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare funcției de conducere de șef serviciu din cadrul instituțiilor subordonate Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară". 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursurile pârâtului vor fi admise, se vor casa sentințele atacate și, în rejudecare, se va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.