ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.01.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2024

HOTĂRÂRE
18.01.2024
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 254/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022 în data de 15.03.2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională " Apele Române", a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare și ale art. 35 din Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, aprobat prin H.G. nr. 286/2011, cu modificările și completările ulterioare, suspendarea Deciziei de respingere a contestației la proba scrisă a concursului pentru ocuparea postului vacant corespunzător funcției contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Șef serviciu la Serviciul Cooperare Internațională organizat în data de 23.02.2022, suspendarea executării Anunțului înregistrat la A.N. "Apele Române" cu nr. 4482/ID/28.02.2022 cu privire la rezultatele obținute în urma soluționării contestațiilor probei scrise a concursului pentru ocuparea postului vacant corespunzător funcției contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Șef serviciu la Serviciul Cooperare Internațională organizat în data de 23.02.2022, suspendarea concursului pentru ocuparea funcției contractuale de conducere vacante, pe perioadă nedeterminată, de Șef serviciu la Serviciul Cooperare Internațională, identificat prin anunțul înregistrat la A.N. "Apele Române" cu nr. 2105/ID/31.01.2022 și anexat la Decizia nr. 31/27.01.2022, anularea deciziei de respingere a contestației la proba scrisă a concursului pentru ocuparea postului vacant corespunzător funcției contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Șef serviciu la Serviciul Cooperare Internațională organizat în data de 23.02.2022, anularea Anunțului înregistrat la A.N. "Apele Române" cu nr. 4482/ID/28.02.2022 cu privire la rezultatele obținute în urma soluționării contestațiilor probei scrise a concursului pentru ocuparea postului vacant corespunzător funcției contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Șef serviciu la Serviciul Cooperare Internațională organizat în data de 23.02.2022, anularea concursului pentru ocuparea funcției contractuale de conducere vacante, pe perioadă nedeterminată, de Șef serviciu la Serviciul Cooperare Internațională, identificat prin anunțul înregistrat la A.N. "Apele Române" cu nr. 2105/ID/31.01.2022 și anexat la Decizia nr. 31/27.01.2022 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces constând în onorariu de avocat.

Prin sentința civilă nr. 4176/05.09.2022 pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepția de necompetență materială a secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională " Apele Române", în favoarea Curții de Apel București - Secțiile de contencios administrativ și fiscal, reținându-se în motivare că în actuala reglementare, Tribunalele judecă în primă instanță, ca instanțe de apel și ca instanțe de recurs, precum și orice alte cereri date prin lege în competența lor. S-a reținut incidența art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În speță, reclamanta solicită anularea unor acte administrative emise de o instituție publică de interes național cu personalitate juridică, având în vedere prevederile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale Apele Române și Statutul de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, astfel încât competența materială revine curții de apel, în funcție de rangul autorității publice.

Prin sentința civilă nr. 93 din data de 20.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și s-a declinat competenta de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE", în favoarea Curții de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 stabilesc că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Autoritatea Națională Apele Române este organ de specialitate al administrației publice centrale, în sensul dispozițiilor art. 116 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 117 alin. (3), raportate la dispozițiile art. 73 alin. (3) lit. t).) din Constituția României republicată și, este organizat ca o autoritate administrativă autonomă, cu personalitate juridică. Prin cererea de față însă reclamanta a indicat clar că este domiciliată în județ Bistrița Năsăud.

Față de prevederile legale, Curtea a reținut că revine Curții de Apel Cluj competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța pe raza de competență a căreia se află domiciliul reclamantei, văzând și rangul autorității emitente. Este irelevantă alegerea de domiciliu făcută de către reclamantă, acesta fiind aplicabilă strict din perspectiva comunicării actelor de procedură, nu și pentru fixarea competenței teritoriale. Alegerea de domiciliu conform art. 158 C. proc. civ. vizează exclusiv comunicarea actelor de procedură, arată și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fără a constitui criteriu de stabilire a competenței teritoriale.

2.a. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III - a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, care la termenul de judecată stabilit pentru data de 16.03.2023 a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 156/2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, -a admis excepția invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, având în vedere următoarele considerente.

Reclamanta a participat în calitate de candidat la concursul de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant pentru personalul contractual din cadrul Administrației Naționale "Apele Române", la proba scrisă, urmărind în esență anularea deciziei de respingere a contestației sale la proba scrisă și în final anularea concursului pentru ocuparea funcției contractuale de conducere, pe perioadă nedeterminată de Șef serviciu la Serviciul Cooperare Internațională organizat în data de 23.02.2022.

Curtea a apreciat că determinată pentru stabilirea competenței materiale în primă instanță este natura raportului juridic, fiind vorba de participarea la concursul pentru ocuparea postului corespunzător funcției contractuale de conducere, iar nu rangul autorității, care este neechivoc o autoritate centrală, conform art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

A reținut că litigiu este de competența instanței de contencios administrativ, fiind astfel calificat de art. 35 din H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, în vigoare la epoca faptelor.

Curtea a constatat că, deși nu există o prevedere expresă cu privire la instanța de contencios competentă material, art. 536 din Codul administrativ trebuie corelat cu art. 382 din același act normativ, astfel încât singura instanță competentă material să judece în această materie este tribunalul.

Totodată, la stabilirea competenței s-a avut în vedere, sub aspect teritorial, faptul că reclamanta are domiciliul pe raza județului Bistrița-Năsăud, aplicându-se prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2.b. Cauza a fost înregistrată la data de 12.06.2023, sub nr. x/2023, pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud care, la primul termen de judecată (ședința publică din 06.10.2023), a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea cauzei.

Prin sentința civilă nr. 301/2023 din 20 octombrie 2023, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat, din oficiu, orice altă procedură și a dispus înaintarea dosarului în vederea pronunțării regulatorului de competență Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a reținut că raportul juridic dedus judecății se grefează pe consecințele generate de derularea concursului organizat pentru ocuparea funcției contractuale de conducere vacante, pe perioadă nedeterminată, de Șef Serviciu la Serviciul Cooperare Internațională, Administrația Națională "Apele Române", conform Anunțului Anexă la Decizia nr. 31 din 27.01.2022 emisă de directorul general al Administrației Naționale "Apele Române", sub imperiul prevederilor H.G. nr. 286 din 23 martie 2011 act normativ în prezent abrogat, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1336/2022 din 28 octombrie 2022 .

Potrivit art. 35 din H.G. nr. 286/2011 candidatul nemulțumit de modul de soluționare a contestației se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii.

În speță, tribunalul a stabilit că legea în raport de ale cărei condiții se impune analiza contestației formulate de candidatul nemulțumit este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și nu ale art. 382 și 536 din Codul administrativ .

În speță este aplicabil criteriul rangului autorității publice emitente, cât timp reclamanta solicită anularea și suspendarea unor acte administrative emise de pârâta Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național cu personalitate juridică, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale Apele Române și Statutul de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, competența materială de soluționare a cauzei revenind așadar curții de apel.

Sub aspect teritorial sunt aplicabile prevederile alin. (3) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, sens în care tribunalul a constatat că aparține Curții de Apel Cluj, în a cărei rază se situează domiciliul reclamantei (municipiul Bistrița), competența teritorială de soluționare a cauzei, cu sublinierea faptului că nu prezintă relevanță sub aspectul atribuirii de competență domiciliul procesual ales de către reclamantă (sector 2 București), norma legală procedurală reprezentată de art. 158 din C. proc. civ. (aplicabilă și în cauzele de contencios administrativ potrivit prevederilor privind corelarea legislativă conținute de art. 28 din Legea nr. 554/2004), normă care permite alegerea de domiciliu, vizând în exclusivitate comunicarea actelor de procedură, astfel încât scopul și aplicabilitatea acesteia nu pot fi extinse și cu privire la alte instituții ale dreptului procesual civil, cum este și cea a competenței de soluționare a cauzelor, cu consecința că domiciliul procesual ales nu poate fi utilizat drept criteriu valid în stabilirea competenței teritoriale.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Pentru determinarea instanței competente din punct de vedere material să soluționeze acțiunea reclamantei, trebuie determinată în prealabil natura juridică a litigiului, pornind de la raportul juridic dedus judecății.

Reclamanta A. a participat în calitate de candidat la concursul de ocupare a unui post vacant, pe perioadă nedeterminată, de șef Serviciu la Serviciul Cooperare Internațională din cadrul Administrației Naționale Apele Române.

Prin demersul judiciar inițiat în prezentul dosar, reclamanta urmărește anularea deciziei de respingere a contestației sale și a actelor administrative care vizează organizarea și desfășurarea concursului și suspendarea efectelor actelor administrative contestate, cu consecința anulării concursului, fiind nemulțumită de modul de derulare a concursului.

Așadar, raportul juridic dedus judecății se grefează pe consecințele generate de derularea concursului organizat pentru ocuparea funcției contractuale de conducere vacante, pe perioadă nedeterminată, de Șef Serviciu la Serviciul Cooperare Internațională, Administrația Națională Apele Române, conform Anunțului Anexă la Decizia nr. 31 din 27.01.2022 emisă de directorul general al Administrației Naționale Apele Române.

Declanșarea concursului a avut loc sub imperiul prevederilor H.G. nr. 286 din 23 martie 2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, act normativ în prezent abrogat, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 1336/2022 din 28 octombrie 2022 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind organizarea și dezvoltarea carierei personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice.

Astfel, sub aspectul analizării naturii juridice a litigiului și a competenței de soluționare a cauzei, Înalta Curte apreciază relevante următoarele prevederi din H.G. nr. 286/2011:

"Art. 1 - (1) Ocuparea unui post vacant sau temporar vacant corespunzător unei funcții contractuale se face prin concurs sau examen, în limita posturilor vacante sau temporar vacante prevăzute în statul de funcții. (2) În cazul în care la concursul organizat se prezintă un singur candidat, ocuparea postului se face prin examen;

Art. 2 - La concursul organizat pentru ocuparea unui post vacant sau temporar vacant poate participa orice persoană care îndeplinește condițiile generale și condițiile specifice stabilite prin fișa postului pentru ocuparea respectivei funcții contractuale.;

Art. 5 - (1) În vederea ocupării unui post vacant sau temporar vacant, structurile din cadrul instituțiilor sau autorităților publice transmit compartimentului de resurse umane propunerea privind organizarea și desfășurarea concursurilor;

Art. 31- După afișarea rezultatelor obținute la selecția dosarelor, proba scrisă și/sau proba practică și interviu, după caz, candidații nemulțumiți pot depune contestație în termen de cel mult o zi lucrătoare de la data afișării rezultatului selecției dosarelor, respectiv de la data afișării rezultatului probei scrise și/sau a probei practice și a interviului, sub sancțiunea decăderii din acest drept.

Art. 35- Candidatul nemulțumit de modul de soluționare a contestației se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii."

Așadar, în mod cert, în raport cu prevederile exprese ale art. 35 din H.G. nr. 286/2011, nemulțumirile reclamantei în ceea ce privește modul de derulare a procedurii de concurs, cu consecința urmărită, de anulare a concursului, sunt supuse analizei instanței de contencios administrativ în condițiile legii.

Pentru a determina care este legea aplicabilă, în ale cărei condiții se soluționează contestațiile formulate de candidatul nemulțumit, care invocă încălcarea procedurii de concurs, Înalta Curte apreciază că în speță nu prezintă relevanță natura funcției pentru a cărei ocupare se organizează concursul, pentru a distinge, în raport cu prevederile art. 382 din Codul administrativ (care reglementează în mod limitativ sfera categoriilor de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici), asupra incidenței prevederilor art. 536 din același Cod administrativ (care atribuie secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public).

În speță, Înalta Curte constată că legea în raport de ale cărei condiții se impune analiza contestației formulate de candidatul nemulțumit este Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Totodată, reține că este vorba de un litigiu având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o instituție publică de interes național, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul rangului organului emitent.

Prin urmare, analiza raporturilor juridice generate de actele administrative care vizează organizarea concursului în vederea ocupării funcției vacante este de competența instanței de contencios administrativ în condițiile Legii nr. 554/2004, în raport cu unul dintre criteriile instituite de art. 10 alin. (1) pentru stabilirea competenței materiale, respectiv criteriul poziționării autorității emitente în sistemul autorităților publice.

Reclamanta solicită anularea și suspendarea unor acte administrative emise de pârâta Administrația Națională "Apele Române", instituție publică de interes național cu personalitate juridică, conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 107/2002 privind înființarea Administrației Naționale Apele Române și Statutul de organizare și funcționare aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, astfel că, în speță, competența materială de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Totodată, Înalta Curte apreciază că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 382 din Codul administrativ dat fiind că lit. a) a acestui articol exclude de la aplicarea acestui act normativ personalul contractual care nu exercită prerogative de putere publică. Or, nu s-a dovedit că funcția pentru care candidează reclamanta ar presupune exercitarea unor asemenea prerogative.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei pe reclamanta A. și pârâta Administrația Națională "Apele Române" în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe A., în contradictoriu cu Administrația Națională "Apele Române", în favoarea Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 18 ianuarie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-10-05
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1964/2023
Ședința publică din data de 5 octombrie 2023 Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 6 iunie
ÎCCJ 2024-06-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3543/2024
Ședința publică din data de 20 iunie 2024 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată recl
ÎCCJ 2023-05-25
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2839/2023
Ședința publică din data de 25 mai 2023 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de A
ÎCCJ 2022-02-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 637/2022
Ședința publică din data de 03 februarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înre
ÎCCJ 2022-02-03
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 644/2022
Ședința publică din data de 03 februarie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București,
Sursă