ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 637/2022

Ședința publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche la data de 12 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul Institutul Limbii Române, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ unilateral nelegal emis de directorul general al Institutului Limbii Române, Decizia nr. 18 din 05 aprilie 2018 cu anexele sale, prin care s-a aprobat:

- organizarea concursului pentru funcția contractuală vacantă de consilier IA,

- anunțurile de concurs pentru publicare pe site-ul Institutului, la Monitorul Oficial, într-un cotidian de largă circulație și pe x@x.ro, anexe la decizie (Anunțul cu nr. 745 din 23 aprilie 2018 privind organizarea concursului pentru ocuparea unui post de consilier IA, normă întreagă, post vacant, funcție de execuție contractuală, pe durată nedeterminată, dispoziții ce conțin condițiile generale și specifice, calendarul concursului, conținutul dosarului de concurs, bibliografie, anunț care a fost publicat doar în parte pe site-ul instituției și pe site-ul gov.ro; Anunțul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 339/23.04.2018 privind organizarea concursului pentru ocuparea unui post vacant pe durată nedeterminată, normă întreagă, de consilier IA, studii superioare, funcție de execuție contractuală, în temeiul Memorandumului nr. 22670/19.22.2017 și H.G. nr. 286/2011) și

- componența comisiei de concurs și a comisiei de contestații, deoarece actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice și, în cazul admiterii acțiunii, a solicitat instanței să se pronunțe și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal:

- anularea tuturor actelor comisiei de concurs: actul datat din 16 mai 2018 și intitulat "Rezultate evaluare dosare post consilier IA, Institutul Limbii Române", act nesemnat de către comisia de concurs; actul din 21 mai 2018 intitulat "Tabel candidați proba scrisă pentru postul de consilier IA", act nesemnat de către comisia de concurs; actul din 21 mai 2018 intitulat "Borderou lucrări", semnat doar de către un membru al comisiei de concurs și Procesul-verbal încheiat în 31 mai 2018 prin care este declarat admis pentru ocuparea postului de consilier IA, la Institutul Limbii Române, candidatul A., act nesemnat de comisia de concurs;

- anularea Deciziei nr. 41 din 31 mai 2018, emisă de directorul general de la acea dată al Institutului Limbii Române privind angajarea domnului A., din data de 31 mai 2018, pe postul de consilier IA, normă întreagă, perioadă nedeterminată;

/precum și asupra efectelor juridice produse de acestea: în urma concursului organizat în baza unui act administrativ unilateral nelegal, a fost încadrat A. și s-au plătit următoarele salarii acestuia:

- pentru luna iunie 2018, 2450 RON net;

- pentru luna iulie 2018,1165 RON net;

- pentru luna august 2018, 1006 RON;

- pentru luna septembrie 2018, 2220 RON net;

- pentru luna octombrie 2018,606 RON net.

În cazul admiterii acțiunii, a solicitat repunerea părților în situația anterioară emiterii Decizia nr. 18 din 05 aprilie 2018 și obligarea pârâților, în solidar, la restituirea sumelor mai sus indicate, în cuantum total de 7.447 RON.

Prin sentința civilă nr. 1678 din 08 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche a admis în parte acțiunea privind pe reclamantul Institutul Limbii Române, în contradictoriu cu pârâții A. și B., a anulat Decizia nr. 18/05.04.2018, actele comisiei de concurs și Decizia nr. 41/31.05.2018, respingând în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1678 din 08 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche, a declarat recurs reclamantul Institutul Limbii Române, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecarea cauzei, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, inclusiv sub aspectul obligării pârâților în solidar la restituirea sumei de 11.997 RON, plătită în baza unor acte administrative nelegale.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 decembrie 2019, intimatul-pârât A. a invocat în principal, excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-reclamant prezintă situația de fapt și preia aceleași texte legale incidente raportului juridic de drept material invocate în apărările formulate în fața instanței de fond, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ și expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurent.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

În acest context, deși așa cum s-a relevat mai sus, recurentul-reclamant a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reține că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menționat.

Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reținute ca temei al recursului.

În aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speță, raportat la obiectul acțiunii, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a făcut referire la drepturile salariale plătite intimatului-pârât A. pentru perioada în care a fost încadrat în cadrul autorității publice or, aceste aspecte au fost supuse în această formă controlului de legalitate în fața primei instanțe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin reluarea acelorași argumente în cuprinsul cererii de recurs, nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanța de control judiciar, vizând temeinicia sentinței recurate, neconstituind, așadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de reclamantul Institutul Limbii Române.

În condițiile art. 453 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. privind reducerea onorariului avocațial, Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 3.114,43 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite cu înscrisurile de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât A..

Constată nul recursul declarat de reclamantul Institutul Limbii Române împotriva sentinței civile nr. 1678 din 08 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - veche.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 3.114,43 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 februarie 2022.