ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2506/2024

Ședința publică din data de 14 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare înregistrată inițial la data de 08 iunie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), a solicitat anularea Raportului de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității cu nr. x, ca fiind nelegal și neîntemeiat.

Prin sentința civilă nr. 710/21.06.2022, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 13 din Legea nr. 144/2007.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 30.06.2022, sub nr. x/2022.

Hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus judecății

Prin sentința nr. 106/F-CONT din 08 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a admis contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anulându-se Raportul de evaluare nr. x/19.05.2022 întocmit de Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond - Sentința nr. 106/F-CONT din 08 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal - a exercitat calea de atac a recursului, în condițiile art. 493 din C. proc. civ., pârâta Agenția Națională de Integritate.

Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de reclamant, ca nefondată, cu consecința menținerii Raportului de evaluare nr. x/19.05.2022, ca fiind temeinic și legal.

În dezvoltarea criticilor sale, recurenta a arătat în esență că instanța de fond a pronunat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 96 alin. (1) teza II-a din Legea nr. 161/2003, referitoare la regimul juridic al incompatibilităților funcționarilor publici.

Pentru a exista incompatibilitatea reținută de legiuitor nu constituie o condiție legală identitatea între domeniul de activitate al Direcției Sanitare de Sănătate Publică Vâlcea și al firmelor din domeniul privat, potrivit codurilor CAEN, ci, relevant este domeniul de activitate al intimatului-reclamant, respectiv domeniul juridic, iar acesta a desfălșurat activitate în sectorul privat în același domeniu de activitate, respectiv cel juridic.

Apreciază recurenta că în speță sunt îndeplinite toate ipotezele legale pentru a fi constatată incompatibilitatea prevăzută de art. 96 alin(1)din Legea nr. 161/2003, întrucât intimatul-reclamant desfășoară activitate atât în sectorul privat, cât și în cel public, în același domeniu de activitate-juridic, mai precis consilier juridic, și are atribuțiuni, potrivit fișelor de post, aflate în legătură directă sau indirectă, relevant fiind și fapul că intimatul-reclamant desfășoară activități în virtutea aceleiași pregătiri profesionale.

O situație de incompatibilitate nu poate fi interpretată exclusiv prin analiza existenței unui potențial conflict de interese, dat fiind că regimul juridic diferit stabilit prin lege pentru cele două incidente de integritate, nu evidențiază condiționarea existenței unui incompatibilități de un potențial conflict interese.

Astfel, printr-o interpretare teleologică a textelor legale, voința legiuitorului nu este în sensul de a condiționa existența unei incompatibilități de respectarea principiilor conflictului de interese sau de necesitatea ca activitatea din domeniul privat să interfereze cu activitățile pe care acesta le îndeplinește în cadrul funcției, așa cum a reținut instanța de fond, ce a statuat eronat că incompatibilitatea prevăzută de art. 96 alin. (1) nu este generată de ceea ce exprimă textul de lege clar, respectiv de existența unei legături directe sau indirecte între atribuțiile exercitate ca funcționar public și cele exercitate în funcția din domeniul privat, potrivit fișei postului.

Consideră că prin sentința pronunțată instanța adaugă la lege și condiționează existența incompatibilității prevăzute de art. 96 alin. (1) de două situații pe care legiuitorul nu le prevede:

- dacă activitatea desfășurată în domeniul privat ar putea afecta îndeplinirea funcției publice,

- dacă activitatea desfășurată în domeniul privat ar interfera cu activitățile desfășurate în cadrul funcției publice.

Si din această perspectivă, recurenta susține că sentința recurată esfe nelegală, deoarece textul de lege condiționează existența incompatibilității prevăzută de art. 95 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 exclusiv de existența unei legături directe sau indirecte între cele două funcții, potrivit fișei postului.

In concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii formulate de intimatul-reclamant A., ca nefondată, și menținerea Raportului de evaluare nr. x, ca fiind temeinic și legal.

Apărările formulate în cauză

Intimatul – reclamant A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia a solicitat instanței să verifice aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale Raportului de evaluare, să constate nelegalitatea si netemeinicia lui, să dispună respingerea recursului și menținerea hotărârii de fond care a dispus admiterea contestației si anularea Raportului de evaluare, ținând cont atât de nelegalitatea și netemeinicia lui, cât și de principiul proportionalitatii sancționării faptei, împrejurările în care s-a produs, numărul de ore lucrate pe lună, faptul ca aceste contracte de munca au fost incheiate doar pentru reprezentarea convenționala a familiei sale, consecințele faptei, lipsa intenției de a încalca sau eluda legea.

În cadrul acestei întâmpinări intimatul – reclamant invocă excepția nulității absolute a Raportului de evaluare, datorată nerespectării regimului juridic al datelor cu caracter personal de către ANI, în susținerea căreia face vorbire de art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 677/2001 dar și de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucarea datelor cu caracter persoane și libera circulație a acestor date și articolele 10 și 11 din Directiva 95/46.

Susține că cerința prelucrării corecte a datelor personale prevăzută la articolul 6 din Directiva 95/46 obligă o autoritate a administrației publice să informeze persoanele vizate despre transmiterea acestor date unei alte autorități a administrației publice în vederea prelucrării de către aceasta din urmă în calitate de destinatar al datelor menționate.

Consideră ca fiind evident în cauză că A.N.I. a primit date cu caracter personal, fără ca intimatul să fi fost informat despre transmiterea acestora, ceea ce conduce la nulitatea absolută a tututor demersurilor Agenției, inclusiv a Raportului în speță, invocând în acest sens Hotărârea CJUE Bara și alții vs. CNAS șiANAF C-201/14, referitoare la transferul datelor caracter personal între instituții.

În ceea ce privește recursul promovat de pârâta ANI, intimatul susține ca fiind nefondată critica acesteia, în raport cu dispozițiile legii, funcționarul public având dreptul sa-si desfășoare activitatea și in domeniul privat, activitatea fiind interzisă doar in cazul in care activitatea din domeniul privat s-ar exercita în același domeniu de activitate cu cel din domeniul public, ori dacă se desfășoară în alt domeniu care implica o legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate in calitate de funcționar public potrivit fișei postului. Față de litera legii, dar și în spiritual acesteia, consideră intimatul că instanța de fond a apreciat corect că nu există incompatibilitate intre calitatea de funcționar public si exercitarea unor funcții în sectorul privat, în alte domenii de activitate decât cel în care funcționarul public isi exercită atribuțiile prevăzute în fișa de post, bineînțeles, in condițiile în care între cele două domenii nu există o legătura directă sau indirectă.

Referitor la noțiunea " domenii de activitate", arată intimatul că această clasificare a domeniilor de activitate este reglementata legal prin dispozițiile art. 1 din H.G. nr. 656/1997 privind aprobarea Clasificării activităților din economia naționala, care prevăd ca: "Se aproba Clasificarea activităților din economia naționala - CAEN - elaborata de Comisia Naționala pentru Statistica, potrivit anexei care face parte integranta din prezenta hotărâre",

Aceasta clasificarea a tuturor activităților se aplică, potrivit art. 3, din H.G. nr. 656/1997 "în toate domeniile de activitate economică și socială și este obligatorie pentru toate organele administrației publice si locale, unități bugetare, agenți economici, indiferent de forma de proprietate, organizații patronale, sindicale, profesionale si politice, fundații, asociații si alte persoane fizice si juridice, la completarea documentelor oficiale ori de cate ori se cere precizarea activității."

Aceste prevederi legale au fost publicate in Monitorul Oficial cu numărul 301 din data de 5 noiembrie 1997, deci anterior dispozițiilor art. 96, alin. (1) din Lg 161/2003 care reglementează domeniile de activitate de care funcționarii publici trebuie sa tina cont.

Mai mult, legiuitorul, prin Ordinul nr. 601 din 2002 si ulterior prin Ordinul nr. 337 din 2007 a făcut aceasta actualizare a Clasificării activităților, din toate domeniile de activitate, cu respectarea prevederilor Regulamentului Comisiei Europene nr. 29/2002 de modificare a Regulamentului Consiliului Comunității Economice Europene nr. 3.037/90 privind Nomenclatorul activităților din Comunitatea Europeană - NACE Rev. 1.1.

Potrivit Ordinului nr. 337 din 2007, domeniul de activitate în care intimatul lucrează și Ia care trebuie să se raporteze în cazul ocupării unei funcții în alt domeniu de activitate este sănătatea publică, domeniu care cuprinde activități de sănătate, de Ia codul 8610 Ia codul 8899, în timp ce firmele la care a lucrat cu timp parțial si pentru care s-a constatat starea de incompatibilitate activează în următoarele domenii de activitate:

4520-B. srl - întreținerea si repararea autovehiculelor;

4941-la C. srl - transport rutier de mărfuri;

4711-la D. srl - comerț cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun.

Pe cale de consecință, arată intimatul că, având în vedere domeniul de activitate în care este funcționar public, adică Direcția de Sănătate Publica Vâlcea si celelalte domenii de activitate ale celor trei firme din privat, nu rezultă o suprapunere, o interferență între aceste domenii de activitate, fiind domenii de activitate diferite.

Referitor la legătura directă sau indirectă, menționează intimatul că activitatea pe care a desfasurat-o la firmele cu capital privat, a respectat criteriul doi stabilit de dispozițiilor art. 96, alin. (1) din Lg 161/2003, respectiv,,.sa nu existe o legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului".

Astfel, având in vedere domeniul de activitate în care este funcționar public, adică sănătate publică și celelalte domenii de activitate ale celor trei firme din privat, nu rezultă o legătura directă sau indirectă între acestea, în sensul că nu reiese o suprapunere, o interferență între aceste activități, o potențialitate de afectare a funcției publice prin exercitare funcției în mediul privat, sau de folosire a funcției publice pentru a satisface interesele angajatorului privat, certitudine care rezulta din adresa DSP Vâlcea nr. 10564/14.03.2022, unde se menționează că: "DSP Vâlcea nu are acte administrative emise sau vizate pentru societățile comerciale respective (B.. C., D.), fiind prezent la serviciu, potrivit adresei nr. x/02.09.2022.

Consideră că, în mod corect și legal, a stabilit instanța de fond atunci când a hotărât că acordarea asistenței juridice atât la instituția publică cât și la firmele cu capital privat nu reprezintă o legătura directă sau indirectă, câtă vreme, prin prisma domeniilor de activitate total diferite, asistența juridică pentru angajatorul privat nu crează premiza afectării în vreul fel a atribuțiilor exercitate în cadrul funcției publice, iar asistența din domeniul public nu poate fi folosită în scopul realizării atribuțiilor funcției în domeniul privat.

Interpretarea dată de recurenta dispozițiilor art. 96, alin. (1), din Lg. nr. 161/2003, este una mult prea extensivă prin comparație cu litera si spiritual legii, în condițiile în care aceasta consideră că o similaritate de atribuții între cele doua funcții de consilier juridic se circumscrie noțiunii de legătura directă sau indirectă intre ele.

O legătura directă sau indirectă presupune mai mult decât asemănarea dintre fișele de post, presupune posibilitatea ca exercitarea funcție publice să interfereze cu cea privată, în sensul ca o influențează pe aceasta sau de a fi influențată în vreun mod de către ea.

In mod greșit si tendențios recurenta asimilează similaritatea de atribuții dintre cele două funcții cu noțiunea de legătură directă sau indirectă între acestea, când, în realitate existența unei legaturi nu presupune similaritate de atribuțiuni, ci folosirea atribuțiilor uneia dintre funcții în detrimentul sau în folosul realizării atributiunilor celeilalte.

Mai consideră intimatul că motivele de recurs invocate, interpretarea recurentei, depășește si rațiunea acestei interdicții reglementate de disp. art. 96, alin. (1), din Lg. nr. 161/2003, care, asa cum rezultă din jurisprudenta instanței supreme, "urmărește evitare întocmai a potențialelor conflicte de interese, ce se pot concretiza atunci cind funcționarul public, pentru a da întiietate intereselor sale private, omite sau isi îndeplinește defectuos atribuțiile de serviciu".

Ceea ce protejează legiuitorul prin interdicția analizatăeste funcția publică, impiedicând astfel funcționarul public să-ți directioneze expertiza în folosul activității private desfășurate întru-un domeniu de activitate identic (Înalta Curte de Casație si Justiție, secția de contencios administrative si fiscal, Decizia nr. 1.130/25.02.2021)

În concluzie, fata de probatoriul administrat de recurenta, intimatul solicită a se respinge interpretarea recurentei si a se constata că exercitarea funcției de consilier juridic pentru ambele categorii de funcții nu este suficientă pentru a considera îndeplinită ipoteza avută in vedere de legiuitor cu prilejul edictarii interdicției prevăzute de disp. art. 96, alin. (1), din Lg. nr. 161/2003, în condițiile în care, fiind vorba de o interdicție legală, interpretarea și aplicarea acesteia nu poate fi decât una strictă, iar nu una extensivă.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea intimatului –reclamant A. i-a fost comunicată recurentei Agenția Națională de Integritate, aceasta nu a combătut apărările în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) incidente și în cazul recursului, conform art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluția Președintelului completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 13.01.2023 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 23.01.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când a amânat judecata recursului pentru astăzi, 14.05.2014, față de imposibilitatea de prezentare a intimatului – reclamant și, la acest moment procesual, după soluționarea cu prioritate a unei noi cereri de amânare formulate de intimatul – reclamant, pentru același motiv, în sensul respingerii acesteia, pentru considerentele arătate în practicaua prezentei hotărâri, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul recurentei – pârâte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, cu apărările din cuprinsul întâmpinării și cu normele legale incidente în litigiul dedus prezentei judecăți, Înalta Curte constată că recursul promovat de pârâta Agenția Națională de Integritate este fondat, urmând a fi admis, având în vedere următoarele considerente:

Prin Raportul de evaluare nr. x din 19.052022, s-a constatat situația de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul A., prin încălcarea dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, întrucât a exercitat și deținut simultan atât funcția publică de consilier juridic la Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, cât și funcția de consilier juridic la societățile comerciale S.C. D. S.R.L. (în perioada 02.04.2018 – 11.05.2020), S.C. B. S.R.L. (în perioada 12.04.2018 – 31.12.2020) și S.C. C. S.R.L. (în perioada 29.06.2017-06.01.2021).

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub număr de dosar x/2022 reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/19.05.2022 întocmit de către Agenția Naționala de Integritate, Inspecția de Integritate, prin care au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților, reclamantul invocând doar motive de nelegalitate a raportului de evaluare și formulând argumente cu privire la interpretarea noțiunii de " domenii de activitate", parte din aceste critici fiind reluate și în cadrul întâmpinării depuse în această etapă procesuală.

Instanța de fond a admis cererea formulată de reclamantul A., anulând Raportul de evaluare nr. x/19.05.2022 întocmit de către pârâta Agenția Naționala de Integritate.

În esență, a reținut judecătorul de primă jurisdicție că, ținând cont de domeniul de activitate al autorității publice în care activează ca funcționar public - (Direcția de Sănătate Publică Vâlcea) și fiecare dintre domeniile de activitate ale celor trei societăți comerciale și de atribuțiile ce îi revin consilierului juridic în cadrul acestora, potrivit fișelor posturilor, nu rezultă o legătură directă sau indirectă între acestea, în sensul că nu reiese o suprapunere, o interferență între aceste activități, o potențialitate de afectare a funcției publice prin exercitarea funcției în mediul privat sau de folosire a funcției publice pentru a satisface interesele angajatorului privat, iar simplul fapt că, de exemplu, consilierul juridic asigură asistența juridică atât a angajatorului – autoritate publică, cât și pe cea a societății cu răspundere limitată (exemplul fiind folosit de pârâtă în întâmpinare) nu reprezintă o legătură între cele două funcții, câtă vreme, prin prisma domeniilor de activitate total diferite, asistența juridică asigurată pentru angajatorul privat nu creează premisa afectării în vreun fel a atribuțiilor exercitate în cadrul funcției publice, iar asistența juridică acordată ca funcționar public nu poate fi folosită în scopul realizării atribuțiilor funcției private.

Soluția și considerentele primei instanțe nu sunt împărtășite și de instanța de control judiciar, care apreciază că judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre cu interpretarea greșită a dispozițiilor dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, motiv pentru care se impune reformarea acesteia, cu consecința respingerii acțiunii formulate de intimatul – reclamant A., ca neîntemeiate.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs prin care se invocă incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față acest motiv este incident.

Făcând propria evaluare, în raport de criticile formulate prin cererea de recurs, instanța de control judiciar reține că intimatul – reclamant A., în perioadele 02.04.2018 – 11.05.2020, 12.04.2018 – 31.12.2020 și 29.06.2017-06.01.2021 a exercitat și deținut simultan atât funcția publică de consilier juridic la Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, cât și funcția de consilier juridic la societățile comerciale S.C. D., S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L..

În acest sens, Înalta Curte constată că, potrivit art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției "(1) Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statul special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului."

Începând cu anul 2009, legiuitorul a permis funcționarilor publici să exercite funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, cu condiția să nu fie în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public

Așadar, pentru depistarea unei legături directe sau indirecte între activitățile desfășurate de un funcționar public, în exercitarea funcției publice și a unei activități conexe, în mediul privat, se vor avea în vedere, spre comparație, atribuțiile din fișa postului de funcționar public și domeniul/domeniile de activitate din sfera privată.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003 constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010. Prin urmare, obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități private conexe.

În egală măsură, în accepțiunea legiuitorului, protejarea integrității se corelează în mod necesar cu evitarea faptelor de corupție ce ar putea fi săvârșite ca urmare a îmbinării exercitării funcției publice cu desfășurarea unei activități independente/liberale care se desfășoară potrivit dispozițiilor legale incidente.

Stabilirea expresă a incompatibilităților are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deține o funcție de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar și să se abțină de la exercitarea unor funcții sau de la desfășurarea unor activități care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigențelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcțiilor îndeplinite, a imparțialității, obiectivității și independenței pe care exercițiul lor corect îl presupune.

Înalta Curte, contrar celor reținute de judecătorul fondului, constată că, în mod corect s-a reținut de către recurenta –pârâtă Agenția Națională de Integritate că activitățile desfășurate de către intimatul – reclamant în sectorul privat sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate de către acesta în calitate de funcționar public, așa cum rezultă din fișele de post, fiind încălcate dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, potrivit fișelor de post întocmite de S.C. D. S.R.L., S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., reclamantul printre altele "asigură asistența juridică și reprezentarea, îndeplinește orice alte sarcini trasate de conducere în domeniul juridic", iar aceste atribuții se regăsesc și în fișa postului întocmită de Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, ce-i drept sub o altă formulare, respectiv " d) reprezintă și apără interesele direcției de sănătate publică în fața organelor administrației de stat, a instanțelor judecătorești, a altor organe cu caracter jurisdicțional precum și în cadrul oricărei proceduri prevăzute de lege, în baza delegației date de conducerea direcției de sănătate publică; n) îndeplinește orice alte lucrări cu caracter juridic" (dosarul Tribunalului Vâlcea, ambele activități solicitând pregătire în același domeniu " domeniul juridic".

Așadar, există o legătură cel puțin indirectă între atribuțiile exercitate ca funcționar public, respectiv consilier juridic și funcțiile de consilier juridic ocupate în cadrul societăților private, întrucât aparțin aceluiași domeniu, respectiv domeniului juridic și implică, deopotrivă, aceeași pregătire profesională, precum și aplicarea, respectiv punerea în practică a acelorași cunoștințe și competenței profesionale.

Din interpretarea per a contrario a prevederilor art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003, rezultă că funcționarii publici nu pot exercita funcții sau activități în alte domenii de activitate din sectorul privat dacă acestea sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, potrivit fișei postului.

Or, Înalta Curte, contrar reținerilor instanței de fond, apreciază că, prin deținerea și exercitarea simultană atât a funcției publice de consilier juridic la Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, cât și a funcției de consilier juridic la cele 3 societăți comerciale, intimatul -reclamant a încălcat regimul incompatibilităților reglementat de textul de lege enunțat.

Astfel, având în vedere atribuțiile reclamantului derivate din calitatea de consilier juridic la la Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, atribuții prevăzute în fișa postului, dar și cele derivate din cea de consilier juridic la societățile comerciale private, este evident că există legătură cel puțin indirectă, întrucât exercitarea ambelor funcții implică aceeași pregătire profesională, acesta punând în practică cunoștințele si competențele profesionale.

Instanța de control judiciar reține că, raportat la sintagma " legătură directă/indirectă", pentru existența cazului de incompatibilitate nu este necesar să existe o suprapunere a atribuțiilor sau o intersectare a lor, ci doar o legătură, care poate fi directa sau indirectă. Or, existența în cauză a acestei legături, cel puțin indirectă, este neechivocă.

Astfel fiind, rezultă incidența ipotezei referitoare la legătura între funcțiile din domeniul privat cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, prevăzută în dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește susținerile reclamantului referitoare la distincția care trebuie făcută între noțiunea de "funcții" și cea de "activități", Înalta Curte apreciază că acestea sunt lipsite de fundament legal, întrucât din interpretarea sistematică a dispozițiilor legale incidente, rezultă că interdicția vizează cumulul între funcția publică și orice altă activitate din domeniul privat care ar avea legătură cu atribuțiile funcționarului public.

De altfel, chiar dacă s-ar achiesa la teza promovată de reclamant cu privire la interpretarea restrictivă a noțiunii de "funcții" din cuprinsul tezei a II-a a art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, nu s-ar putea conchide că Legea îngăduie desfășurarea unei activități în alte domenii de activitate decât cele prevăzute la art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 96 alin. (1) teza I din Legea nr. 161/2003, funcționarul public poate exercita atât funcții, cât și activități, însă doar în domeniile enumerate limitativ, respectiv: didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice.

De la această regulă, teza a II-a instituie o excepție, care (ca orice excepție) este de strictă interpretare, respectiv posibilitatea de a exercita funcții (nu și activități, potrivit susținerilor reclamantului) în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public.

Prin urmare, legătura indirectă între activitățile exercitate de reclamant, nu poate fi înlăturată, ignorată în contextul în care prevenirea stărilor de incompatibilitate în apărarea principiilor enunțate de legiuitor: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, constituie un imperativ esențial într-o societate democratică, legiuitorul reținând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că "unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este asigurată prin Titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților".

Deci, finalitatea Legii nr. 161/2003 nu este înlăturarea stărilor de conflict de interese/incompatibilități, ci prevenirea acestora.

Având în vedere aceste aspecte importante privind prevenirea stărilor de incompatibilitate, dispozițiile art. 96 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor, respective acela ca persoana care deține o funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activități care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

Or, în speță examinând comparativ funcția publică exercitată de reclamant, conform atribuțiilor menționate în fișa postului acestuia cu atribuțiile exercitate de aceeași parte în domeniul privat, rezultă că acestea sunt asemănătoare (există o legătură cel puțin indirectă) în sensul că reclamantul are atribuții legate de asigurarea asistenței juridice, domeniul de activitate fiind același, respectiv domeniul juridic.

Mai mult, ambele activități îndeplinite de către reclamant implică și aceeași pregătire profesională, acesta, pentru îndeplinirea atribuțiilor exercitate ca funcționar public și cele exercitate în funcția din domeniul privat, punând în practică aceleași cunoștințe juridice și aceleași competențe profesionale.

Așadar, contrar celor reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că intimatul – reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate exercitând și deținând simultan, în perioadele 02.04.2018 – 11.05.2020, 12.04.2018 – 31.12.2020 și 29.06.2017-06.01.2021, atât funcția publică de consilier juridic la Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, cât și funcția de consilier juridic la societățile comerciale S.C. D., S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L..

Instanța de control judiciar reține că nu prezintă relevanță împrejurarea că atribuțiile aferente funcției publice nu au interferat în concret cu exercitarea atribuțiilor din domeniul privat, câtă vreme sunt realizate elementele stării de incompatibilitate.

Regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate sau de conflict de interese in care se afla persoanele cărora li se aplică aceste reglementări. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea și combaterea folosirii abuzive a funcțiilor/demnităților publice.

Înalta Curte admite faptul că între activitățile desfășurate de intimatul - reclamant, în calitate de funcționar public, și cea desfășurată în funcția din domeniul privat sunt și diferențe semnificative, dar, pentru existența stării de incompatibilitate nu este necesară dovada suprapunerii complete sau qvasicomplete a activităților, ci doar stabilirea legăturii indirecte între aceste activități, legătură de natură a da naștere suspiciunii că activitatea desfășurată în funcția publică îi conferă avantaje funcționarului în ipostaza activității sale private sau că eficiența, obiectivitatea sau imparțialitatea îi pot fi afectate și astfel este afectată transparența și profesionalismul serviciului public în care funcționarul este angrenat.

Indiferent de domeniul de activitate al firmelor, consilierul juridic are aceleași atribuții, respectiv asistență juridică și reprezentare, avizare, consultanță, redactarea cererilor specifice.

Cum scopul Legii nr. 161/2003 nu este acela de înlăturare a stărilor de conflict de interese/incompatibilități, ci de prevenire a acestora, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 96 alin. (1) Teza a II-a din Legea nr. 161/2003 se impun a fi interpretate în raport cu scopul preventiv urmărit de legiuitor și anume acela ca persoana care deține o funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să conducă la excluderea exercitării oricăror activități care ar putea genera o stare de incompatibilitate.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în condițiile în care pentru existența stării de incompatibilitate nu este necesară o suprapunere a atribuțiilor sau o intersectare a acestora, ci, doar o legătură cel puțin indirectă care ar exista între acestea, iar ambele activități desfășurate de reclamant aparțin aceluiași domeniu – domeniul juridic - și implică, totodată, aceeași pregătire profesională, aplicarea aceluiași cadrul legislativ și punerea în practică a acelorași cunoștințe și competențe profesionale.

În ceea ce privește apărările intimatului -reclamant din cadrul întâmpinării, referitoare la "excepția nulității absolute a Raportului de evaluare nr. x/19.05.2022", Înalta Curte nu le poate reține, pe de o parte raportat la calitatea sa de parte chemată în proces, aflată în situația unui pârât, în calea de atac a recursului căpătând denumirea de intimat, ce doar poate combate criticile recurentei, scopul formulării întâmpinării fiind exact acesta, respectiv actul de procedură în care intimatul se apără, în fapt și în drept, față de cerere de recurs, răspunzând la motivele invocate de recurentă în cererea de recurs.(art. 205 C. proc. civ.)

Pe de altă parte, constată Înalta Curte că acest motiv de nulitate a actului administrativ nu a fost invocat și în cadrul contestației, nefăcând obiectul învestirii instanței de fond în analiza de legalitate asupra raportului de evaluare, astfel că, examinarea sa direct în recurs reprezintă un demers inadmisibil, față de obiectul căii de atac, care, potrivit art. 483 C. proc. civ., este limitat la analizarea legalității hotărârii de fond, în raport de pretențiile din cererea de chemare în judecată și de argumentele și apărările formulate de părți în faza procesuală a fondului.

Astfel, potrivit prev. art. 494 raportat la art. 477 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., în recurs nu se pot folosi alte motive decât cele invocate la prima instanță și nu se poate poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Or, invocarea unui nou motiv de nulitate a actului administrativ atacat, motiv ce nu a fost invocat în fața primei instanțe, reprezintă o schimbare a cauzei, ce nu poate fi analizată pentru prima oară în recurs.

Prin urmare, Înalta Curte, validând raționamentul recurentei-pârâte, reține că a fost dovedită starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul A., motiv pentru care constată că sentința primei instanțe este rezultatul interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, republicat, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul promovat de pârâta Agenția Națională de Integritate, va casa sentința recurată și, rejudecând cauza în fond, va respinge acțiunea promovată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga intimatul – reclamant A., ca parte care a pierdut procesul, la plata sumei de 100 RON, în favoarea recurentei – pârâte Agenția Națională de Integritate, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă recursului, conform chitanțelor de plată atașate în original la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 106/F-CONT din 8 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, împotriva Raportului de Evaluare nr. x/19.05.2022, ca neîntemeiată.

Obligă intimatul – reclamant A. la plata sumei de 100 RON, în favoarea recurentei – pârâte Agenția Națională de Integritate, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru aferentă recursului.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 mai 2024.