ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 196/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată și hotărârile pronunțate 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, la data de 28 aprilie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Baroul Brașov, a solicitat instanței de judecată să constate că Decizia nr. 38/16.03.2017 conține date nereale și să emită ordonanță președințială prin care să fie obligat pârâtul la emiterea deciziei de ridicare a sancțiunii nelegale prin Decizia nr. 58/26.01.2011. 1.

Prin sentința civilă nr. 581/CA/17.06.2022 pronunțată de Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Brașov, reclamanta fiind obligată la plata sumei de 1.785 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. 1.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta a declarat apel la data de 20.06.2022. 1.

Prin decizia civilă nr. 6 din data de 12 iulie 2023, Curtea de Apel Brașov– secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. de calificare a cererii de apel în recurs și a admis excepția inadmisibilității apelului, invocată din oficiu, cu consecința respingerii ca inadmisibil a apelului formulat de reclamanta A., împotriva sentinței civile nr. 581/CA/17.06.2022 pronunțate de Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. 2. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov– secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., invocând, în esență, următoarele critici de nelegalitate: (i) instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, unul dintre membrii completului de apel fiind incompatibil absolut să soluționeze pricina, întrucât a făcut parte din completul de judecată care a respins la data de 9 mai 2022, recursul declarat de reclamantă în dosarul nr. x/2017 care a avut ca obiect refuzul de soluționare a cererii, prin aceeași decizie fiind respinsă și excepția de nelegalitate a deciziei nr. 38 din 16 martie 2018 emisă de Consiliul Baroului Brașov, fiind incident motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. (ii) instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv nu a procedat la verificarea identității părților și a reprezentanților acestora și nici nu a întrebat dacă mai sunt eventuale chestiuni prealabile, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. (iii) instanța a încălcat principiile fundamentale ale procesului civil, respectiv principiul rolului activ al judecătorului reglementat de art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., principiul contradictorialității și principiul continuității. 3. Apărările formulate în cauză Deși legal citat, intimatul-pârât Baroul Brașov nu a formulat întâmpinare față de recursul ce face obiectul prezentei cauze. 4. Excepțiile de nelegalitate Prin notele scrise depuse la data de 15 noiembrie 2023, recurenta-reclamantă A. a invocat excepția de nelegalitate a Deciziei nr. 284 din data de 26 august 2017 emisă de Consiliul UNBR prin care a fost respinsă cererea nr. 100-CS-15.06.2017 și a deciziei nr. 38/16.03.2016 emisă de Consiliul Baroului Brașov, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Procedura de soluționare a recursului În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494 C. proc. civ., coroborat cu art. 475 alin. (2) și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția completului de judecată învestit cu soluționarea recursului s-a fixat termen de judecată la data de 15 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. Prin încheierea de ședință din data de 15 noiembrie 2023, s-a dispus amânarea judecății cauzei la data de 17 ianuarie 2024, în vederea comunicării excepțiilor de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, către intimatul-pârât. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a căii de atac declarate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: În cauza de față, Înalta Curte reține că, prin demersul judiciar inițiat, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Baroul Brașov, a solicitat instanței de judecată, pe calea ordonanței președințiale, să constate că Decizia nr. 38/16.03.2017 conține date nereale și să oblige pârâtul la emiterea deciziei de ridicare a sancțiunii nelegale prin Decizia nr. 58/26.01.2011. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 997-1002 din C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 581/CA/17.06.2022 pronunțată de Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prima instanță a indicat calea de atac prevăzută de lege ca fiind recursul în termen de 5 zile de la pronunțare. Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel, ce a fost respins ca inadmisibil, prin decizia nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov– secția de contencios administrativ și fiscal. Învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva acestei din urmă decizii civile, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 1000 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin legi speciale nu se prevede altfel ordonanța este supusă numai apelului în termen de 5 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor". Aceste prevederi legale trebuie însă coroborate cu dispozițiile speciale ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit cărora "Hotărârea pronunțată în primă isntanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Relevante cu privire la acest aspect sunt și considerentele Deciziei nr. 17/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție asupra recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe în condițiile art. 517 alin. (4) C. proc. civ., de la data publicării în Monitorul Oficial, prin care s-a statuat că "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare". Din circumstanțele particulare ale cauzei, rezultă că reclamanta și-a îndreptat prezentul recurs împotriva deciziei civile nr. 6 din data de 12 iulie 2023, care a fost pronunțată de Curtea de Apel Brașov– secția de contencios administrativ și fiscal în calitate de instanță de control judiciar, iar nu de primă instanță. Este adevărat că reclamanta a învestit Curtea de Apel Brașov cu soluționarea unui apel, iar nu a unui recurs, ceea ce a și dus la respingerea căii de atac, ca inadmisibilă, dar această împrejurare nu deschide reclamantei calea exercitării recursului în fața Înaltei Curți, prin crearea unui triplu grad de jurisdicție, contrar voinței legiuitorului. În acest context, Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 483 alin. (1) C. proc. civ. stipulează că: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", precum și dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 sunt hotărâri definitive hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs. În raport de dispozițiile legale menționate, se constată că decizia nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov– secția de contencios administrativ și fiscal, recurată în litigiul pendinte, nu este supusă recursului, fiind o hotărâre pronunțată în apel, fără drept de recurs. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Cu alte cuvinte, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 6 din data de 12 iulie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov– secția de contencios administrativ și fiscal. În ceea ce privește excepțiile de nelegalitate invocate de către recurenta-reclamantă, cu privire la Decizia nr. 284 din data de 26 august 2017 emisă de Consiliul UNBR prin care a fost respinsă cererea nr. 100-CS-15.06.2017 și Decizia nr. 38/16.03.2016 emisă de Consiliul Baroului Brașov, având în vedere că acestea au caracter accesoriu și au natura juridică a unor mijloace de apărare utilizate numai în cadrul unui proces aflat pe rol în scopul soluționării cauzei, fără a se ține seama de actul constatat a fi ilegal, față de soluția de inamisibilitate a prezentului recurs, Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea acestora.