ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 434/2023

Cererea de chemare în judecată. Prin cererea formulată la data de 20 august 2020 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Sfântu Gheorghe sub nr. de dosar x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 361,43 RON reprezentând prejudiciul material, indexat cu rata lunară de inflație, precum și la plata sumei de 15.000 RON cu titlul de daune morale pentru înșelăciune și primire de foloase necuvenite. În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 1073 și următoarele din C. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond. Prin sentința civilă nr. 317/2021 din 22 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Judecătoria Sfântu Gheorghe a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., ca neîntemeiată. La data de 14 iunie 2021, reclamantul A. a declarat apel împotriva acestei sentințe și a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., schimbarea în tot a sentinței în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 76,96 euro cu titlul de prejudiciu material și a sumei de 15.000 euro cu titlul de daune morale.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel. Prin decizia civilă nr. 525/A din 16 noiembrie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Covasna, secția civilă, a admis apelul formulat de apelantul A. în contradictoriu cu intimata B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 317/22.02.2021 a Judecătoriei Sfântu Gheorghe, pe care a schimbat-o în parte și drept consecință: a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 70,27 RON, indexată cu rata lunară a inflației, cu titlul de despăgubiri materiale; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate cu privire la respingerea restului de despăgubiri materiale solicitate și cu privire la respingerea pretenției în sumă de 15.000 euro reprezentând daune morale. Tribunalul a obligat intimata – pârâtă la plata sumei de 73,80 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată la fond și a sumei de 20 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel, către apelantul – reclamant. Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ.

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs. Prin decizia civilă nr. 154/R din 13 aprilie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 525/A/16.11.2021 a Tribunalului Covasna, pe care a casat-o în parte, sub aspectul sumei stabilite cu titlu de despăgubiri materiale; a obligat intimata-pârâtă să achite recurentului-reclamant suma de 256,89 RON; a obligat intimata-pârâtă să achite recurentului-reclamant suma de 66,62 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs. A menținut restul dispozițiilor deciziei. La data de 16 mai 2022, contestatorul reclamant A. a declarat contestație în anulare împotriva acestei decizii.

Hotărârea pronunțată de instanță în contestația în anulare. Prin decizia civilă nr. 229/R din 07 iunie 2022 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, s-a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 154/R/13.04.2022 pronunțată de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Calea de atac formulate în cauză. Împotriva acestei din urmă decizii, contestatorul A. a formulat cerere de revizuire, susținând incidența prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin prisma faptului că decizia nr. 229/07.06.2022 a Curții de Apel Brașov încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 154/R/2022 pronunțată de aceeași instanță. Intimata C. S.A. a depus întâmpinare, solicitând respingerea revizuirii ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și pentru că nu se solicită anularea celei de-a doua hotărâri, ci analizarea cererii de chemare în judecată pe fond. Prin decizia civilă nr. 338/R/29.09.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel Brașov – secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire împotriva deciziei civile nr. 229/07.06.2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov – secția Civilă, în dosarul nr. x/2022, formulată de revizuentul A., în contradictoriu cu intimata C. S.A., întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Învestită cu soluționarea căii extraordinare de atac la 21 octombrie 2022, urmare a declinării competenței de soluționare a cererii de revizuire prin decizia civilă nr. 338/R din 29.09.2022 a Curții de Apel Brașov, Înalta Curte a acordat termen la 7 martie 2023, cu citarea părților, în ședință publică, când a pus în discuția părților admisibilitatea cererii de revizuire, invocată de intimată prin întâmpinare. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la cererea de revizuire. Sub aspectul admisibilității cererii de revizuire, Înalta Curte constată următoarele: Prevederile art. 513 alin. (3) din C. proc. civ. fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează. Astfel, dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Revizuirea este o cale extraordinară de atac ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege. Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul. Art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de revizuent drept temei al cererii sale, permite revizuirea în situația în care există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, pentru a se putea invoca motivul de revizuire menționat, trebuie îndeplinite următoarele condiții: să existe hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei; hotărârile să fie pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să nu se fi pronunțat asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității lucrului judecat. Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre aceste cerințe ducând la respingerea cererii de revizuire. În speță, prin decizia civilă nr. 154/R/13.04.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Brașov a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A., în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., împotriva deciziei civile nr. 525/A/16.11.2021 pronunțate de Tribunalul Covasna pe care a casat-o în parte, sub aspectul sumei stabilite cu titlu de despăgubiri materiale. Curtea de Apel Brașov a obligat intimata-pârâtă să achite recurentului-reclamant suma de 256,89 RON. De asemenea, Curtea de Apel Brașov a obligat intimata-pârâtă să achite recurentului-reclamant suma de 66,62 RON cu titlul de cheltuieli de judecată parțiale în recurs și a menținut restul dispozițiilor deciziei. Prin decizia civilă nr. 229/R din 07 iunie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 154/R/13.04.2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă. Rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. derivă din necesitatea de a se înlătura nesocotirea principiului autorității de lucru judecat atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Astfel prin folosirea sintagmei "hotărâri definitive potrivnice", legiuitorul a avut în vedere hotărâri care au fost pronunțate în dosare distincte, consecința fiind aceea că, prin hotărârea dată în cel de-al doilea dosar, se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în primul dosar. În consecință, motivul de revizuire analizat nu este incident dacă hotărârile invocate ca fiind potrivnice au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze procesuale diferite. În situația din speță, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile mai sus menționate, față de faptul că hotărârile invocate au fost pronunțate în cadrul aceluiași proces, dar în faze procesuale diferite, cea de-a doua hotărâre, despre care se pretinde că încalcă autoritatea de lucru judecat, fiind pronunțată în calea de atac extraordinară a contestației în anulare declarate împotriva hotărârii din recurs. Pentru considerentele expuse, reținând că nu este incident motivul de revizure prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 513 alin. (3) din același cod, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.