ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1969/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior (la 13 ianuarie 2020), înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgu-Secuiesc la 16 iulie 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta B. solicitând, în principal, constatarea caracterului abuziv, în temeiul Legii nr. 193/2000, al clauzelor de la art. 5, 6, 8, 10 și 23 pct. 2 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/11.08.2008, completat prin 7 acte adiționale și prin contracte de ipotecă și eliminarea acestor clauze; în subsidiar, a solicitat modificarea clauzelor de la art. 5, 6, 8, 10 și 23 pct. 2 din Contractul de credit bancar în sensul menținerii pe toată durata contractului a dobânzii fixe de rambursare de 5,15% pe an; obligarea pârâtei să restituie sumele achitate nedatorat ca urmare a aplicării de către bancă a unei dobânzi calculate în mod nelegal și, în continuare, sumele ce se vor achita nedatorat până la data pronunțării sentinței, inclusiv a comisioanelor prevăzute la art. 8 din contract; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente tuturor sumelor pe care trebuie să le restituie reclamantului, calculate de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective; adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părți pierderile și beneficiile ce rezultă, ca urmare a impreviziunii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 193/2000, Directiva Consiliului 93/13/CEE, art. 1271 din C. civ. (2009), Directiva 2014/17/UE.

La primul termen de judecată, instanța, din oficiu, a pus în discuție excepția de necompetentă materială a Judecătoriei Târgu-Secuiesc raportat la valoarea obiectului cererii, conform la art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 899 din 5 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Târgu-Secuiesc a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect pretențiile formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., în favoarea Tribunalului Covasna.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna la 27 noiembrie 2019, sub același număr de dosar.

Prin întâmpinare, pârâta B.. S.A. a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere lipsa coparticipării procesuale active. La judecarea acestei excepții pârâta a renunțat având în vedere că reclamantul a solicitat introducerea în cauză, în calitate de intervenienți, a numiților C. (coplătitor), D. (coplătitor) și E. (coplătitor).

La termenul de judecată din data de 2 iulie 2020 instanța a dispus introducerea în cauză a persoanelor care au semnat contractul de credit și actele adiționale alături de A. (împrumutatul).

Prin sentința civilă nr. 614 din 24 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Covasna, secția Civilă a respins, ca nefondată, acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată ulterior de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și terții intervenienți C., D. și E..

A obligat reclamantul la plata către pârâta B. S.A. a sumei de 6.783,71 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamantul A. și terții intervenienți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1280/Ap/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanții A., C., D., E. și F. împotriva sentinței civile nr. 614 din 24 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2019, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii, au formulat recurs reclamantul A. și intervenienții C., D. și E., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și rejudecarea cauzei în sensul admiterii apelului, astfel cum a fost formulat.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 28 aprilie 2021, intimata-pârâtă B. S.A. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat.

Sub aspectul inadmisibilității recursului, intimata-pârâtă a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, incidentă în cauză raportat la data introducerii cererii de chemare în judecată, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în materia protecției consumatorilor.

La 13 mai 2021, întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă B. S.A. a fost comunicată recurenților.

La 19 mai 2021, recurenții au depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă, solicitând atât respingerea excepției inadmisibilității recursului, cât și a apărărilor de fond.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 2 iunie 2021 s-a fixat termen de judecată la 5 octombrie 2021 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamanta a învestit Judecătoria Târgu Secuiesc la data de 16 iulie 2019 cu o cerere în materia protecției consumatorilor, întemeiată pe Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, solicitând, în principal, constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 5, 6, 8, 10 și 23 pct. 2 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. x/11.08.2008, completat prin 7 acte adiționale și prin contracte de ipotecă și eliminarea acestor clauze, iar, în subsidiar, a solicitat modificarea respectivelor clauze.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv, la 16 iulie 2019, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 16 iulie 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele pronunțate în materia protecției consumatorilor.

Având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1280/Ap/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă în apel, într-o cerere în materia protecției consumatorilor, în raport de dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. și de recurenții-intervenienți C., D. și E. împotriva deciziei civile nr. 1280/Ap/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant A. și de recurenții-intervenienți C., D. și E. împotriva deciziei civile nr. 1280/Ap/2020 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.