ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 19.03.2024

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2024

HOTĂRÂRE

19.03.2024

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1551/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 19 martie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia la data de 25.05.2020, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, Activitatea de Inspecție Fiscală:

- Anularea Deciziei nr. 457/2019 privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei de impunere nr. x/25.04.2019 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecție Fiscală, în baza Raportului de inspecție fiscală x/25.04.2019, emis de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecție Fiscală, și, pe cale de consecință

- Anularea Deciziei de impunere nr. x/25.04.2019 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecție Fiscală, în baza Raportului de inspecție fiscală x/25.04.2019, emis de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecție Fiscală

- Anularea Deciziei nr. 493/16.12.2019 privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/12.07.2019, și, pe cale de consecință

- Anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/12.07.2019 emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara

- Anularea Deciziei nr. 510/30.12.2019 privind soluționarea contestației formulate împotriva Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 41831/14.10.2019, și, pe cale de consecință

- Anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 41831/14.10.2019 emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

- Anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/2020 emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

- Anularea tuturor actelor fiscale subsecvente de stabilire a unor obligații fiscale accesorii obligațiilor principale stabilite în sarcina sa prin Decizia de impunere nr. x/25.04.2019.

- Cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 57/2022 din data de 15 martie 2022, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Admite în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecție Fiscală și în consecință:

Anulează Decizia nr. 457/2019 privind soluționarea contestației administrative emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și, drept urmare:

Anulează în parte Decizia de impunere nr. x/25.04.2019 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecție Fiscală, în baza Raportului de inspecție fiscală x/25.04.2019, în ceea ce privește suma de () 202.950 RON reprezentând diferență negativă impozit pe profit, aferentă perioadei 01/01/2013 - 30.06.2018, suma de 1.293.728 RON reprezentând contribuție suplimentară CAS angajator, aferentă perioadei 01/07/2015 - 31.12.2017, suma de 1.659.110 RON reprezentând contribuție suplimentară CAS angajat, aferentă perioadei 01/07/2015-31.12.2017, suma de 19.795 RON reprezentând contribuție suplimentară CAS accidente de muncă, aferentă perioadei 01/07/2015 - 31.12.2017, suma de 40.970 RON reprezentând contribuție suplimentară șomaj angajator, aferentă perioadei 01/07/2015-31,12.2017, suma de 40.970 RON reprezentând contribuție suplimentară șomaj angajat, aferentă perioadei 01/07/2015-31.12.2017, suma de 20.468 RON reprezentând contribuție suplimentară Fond garantare, aferentă perioadei 01/07/2015-31.12.2017, suma de 425.793 RON reprezentând contribuție suplimentară sănătate angajator, aferentă perioadei 01/07/2015 - 31.12.2017, suma de 770.098 RON reprezentând contribuție suplimentară sănătate angajat, aferentă perioadei 01/07/2015-31.12.2017, suma de 69.618 RON reprezentând contribuție suplimentară concedii și indemnizații, aferentă perioadei 01/07/2015 - 31.12.2017, suma de 71.950 RON reprezentând contribuție asiguratorie suplimentară, aferentă perioadei 01/01/2018 - 31.12.2018 și suma de 1.301.768 RON reprezentând impozit suplimentar pe veniturile din salarii și asimilate salariilor, aferent perioadei 01/07/2015 - 31.12.2018.

Anulează Decizia nr. 493/16.12.2019 privind soluționarea contestației administrative emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și, drept urmare:

Anulează Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/12.07.2019 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Anulează Decizia nr. 510/30.12.2019 privind soluționarea contestației administrative emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și, drept urmare:

Anulează Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. 41831/14.10.2019 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Anulează Decizia nr. 184/13.08.2020 privind soluționarea contestației administrative emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și, drept urmare:

Anulează Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/2020 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Respinge în rest acțiunea.

Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6.400 RON cu titlul de cheltuieli de judecată."

Calea de atac a recursului exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 57/2022 din data de 15 martie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara.

În cadrul recursului său, recurenta – pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a invocat mai întâi excepția lipsei de interes a reclamantei în susținerea acțiunii, solicitând admiterea acesteia și, pe cale de consecință admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei, ca lipsită de interes.

Arată recurenta că, în speță intimata-reclamanta nu justifica un interes în susținerea acțiunii sale, având in vedere prevederile Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative, act normativ în vigoare începând cu data de 31.03.2022.

Susține că, în urma inspecției fiscale efectuată la societatea reclamantă, inspectorii fiscali au reconsiderat sumele acordate de reclamantă salariaților, sub formă de indemnizații de delegare/detașare, ca fiind venituri de natură salarială și au stabilit în sarcina societății obligațiile fiscale aferente acelor venituri salariale.

Potrivit prevederilor art. I (1) din Legea nr. 72/2022, "se anulează diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizații sau orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada delegării, detașării sau desfășurării activității pe teritoriul altei țări, de către angajați ai angajatorilor români care și-au desfășurat activitate pe teritoriul altei țări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi, și neachitate".

Astfel, susține recurenta că operează o extincție ope legis a obligațiilor fiscale ce fac obiectul actiunii reclamantei. sumele contestate de societate, practic nemaiexistând.

În aceste condiții, societatea nu mai poate justifica un interes in cadrul procesului de față în a obține anularea unor acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale stinse prin efectul legii.

Faptul că, potrivit prevederilor Legii nr. 72/2022, sumele ce fac obiectul actelor contestate nu mai sunt datorate de societatea reclamanta, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a acestor acte, acestea fiind întocmite in considerarea prevederilor legale incidente, in vigoare la data întocmirii lor.

Având in vedere că în speță nu exista un interes născut si actual care sa justifice susținerea acțiunii reclamantei, recurenta ANAF solicită a se constata că acțiunea formulată de aceasta este lipsita de interes, si, admițând recursul, sa caseze sentința recurata cu consecința respingerii acțiunii ca lipsită de interes.

In susținerea acestei excepții recurenta invocă și Adresa nr. x/16.05.2023 a Administrației Județene a Finanțelor Publice Hunedoara, adresa din care rezultă că "pentru sumele stabilite prin decizia de impunere nr. x, sunt incidente prevederile art. I din Legea nr. 72/2022 ...", ca a fost emisă în acest sens decizia de anulare a obligațiilor fiscale, nr. 19896/15.07.2022 și că, la data de 17.05.2023, societatea nu mai figurează în evidenta fiscală cu obligații de plata stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.04.2019 și care fac obiectul dosarului nr. x/2020 Invocă, de asemenea, și practica instanțelor în spețe similare, făcând vorbire despre dosarele nr. x/2020, y/2022 și nr. 483/57/2021.

Pe fondul recursului, recurenta ANAF invocă încălcarea prevederilor de drept material incidente spetei, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 din noul C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu; încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

Consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut ca motivare a soluției pronunțate faptul că șoferii, angajați ai reclamantei se considera a fi delegați și beneficiază de drepturile salariatului delegat, inclusiv diurna neimpozabila, în perioada în care au fost trimiși in alt stat membru UE, întrucât locul muncii prevăzut in contractul individual de munca a fost modificat prin delegare.

Susține în esență recurenta că, astfel cum a arătat și în apărările depuse in dosarul de fond al cauzei, sumele plătite de societate angajaților sai, cu titlu de indemnizații, reprezintă venituri de natură salarială.

La rândul său, recurenta – pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate si respingerea acțiunii reclamantei, în principal ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca nefondată.

Invocă excepția lipsei de interes a reclamantei în suținerea acțiunii, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind lipsită de interes.

În susținerea acestei excepții arătă recurenta că, în speță, intimata-reclamantă nu justifică un interes în susținerea acțiunii sale, având în vedere prevederile Legii nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative, act normativ în vigoare începând cu data de 31.03.2022.

În urma inspecției fiscale efectuată la societatea reclamantă, inspectorii fiscali au reconsiderat sumele acordate de reclamantă salariaților, sub forma de indemnizații de delegare/detașare, ca fiind venituri de natură salarială și au stabilit în sarcina societății obligațiile fiscale aferente acelor venituri salariale.

Față de prevederile art. I (1) din Legea nr. 72/2022, susține recurenta că, în cauză operează o extincție ope legis a obligațiilor fiscale ce fac obiectul acțiunii reclamantei, sumele contestate practic nemaiexistând, situație în care aceasta nu mai poate justifica un interes în cadrul procesului de față în a obține anularea unor acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale stinse prin efectul legii, motiv pentru solicităî instanței a constata că acțiunea formulată de aceasta este lipsită de interes, sens în care solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii, ca lipsită de interes.

Pe fondul recursului recurenta arată că înțelege să critice pe fond sentința recurată deoarece instanța a pronunțat hotărârea cu încălcarea prevederilor de drept material incidente speței, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ce reglementează situația când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, în principal, ca lipsită de interes și în subsidiar, ca nefondată, cu consecința menținerii, ca temeinice și legale, a actelor contestate de reclamantă.

Apărările formulate în cauză

Împotriva ambelor recursuri a formulat o singură întâmpinare intimata-reclamantă A. S.R.L., în cadrul căreia a solicitat respingerea recursurilor și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală.

Invocă nulitatea celor două recursuri, susținând că, în cadrul acestora nu se arată care este motivul de nelegalitate a hotărârii pronunțate și care sunt normele legale încălcate de către instanța de fond în soluția dată, iar simpla reluare a motivării actelor fiscale emise nu îndeplinește criteriile necesare pentru a ne afla în sfera de aplicare a normelor legale procedurale privind motivarea recursului. Recurentele nu arată în ce modalitate instanța de fond a încălcat prevederile legale analizate, aplicabile în speță și nici nu combat raționamentul logic al instanței pentru care a admis acțiunea reclamantei.

Cu privire la neîndeplinirea condițiilor de exercitare a căii de atac, intimata susține că în speță nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 C. proc. civ., raportat la următoarele aspecte:

- sentința recurată a fost pronunțată la data de 15.03.2022

- Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale a intrat în vigoare la data de 03.04.2022

- decizia de anulare a obligațiilor fiscale nr. 19896 a fost emisă de către organele în data de 15.07.2022.

- recursurile au fost formulate Ia data de 23-25.05.2023.

Astfel, la momentul formulării caii de atac, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 32 C. proc. civ., respectiv pretenția formulată de către recurente nu este actuală, neeexistând niciun interes actual al acestora în formularea căii de atac.

Cu privire la excepția lipsei de interes a reclamantei în susținerea acțiunii, invocată de ambele recurente în cadrul recursurilor, intimata – reclamantă solicită respingerea acesteia pe considerentul că la momentul pronunțării hotărârii au fost îndeplinite condițiile de exercitare a acțiunii civile, legalitatea hotărârii fiind analizată prin raportare ța legislația în vigoare Ia data pronunțării și nu prin raportare la o lege care a intrat în vigoare ulterior, la momentul pronunțării hotărârii, instanța de fond nu putea să se raporteze la un proiect de lege sau la cele stabilite printr-un proiect de lege care nu a intrat în vigoare și nu a produs efecte juridice, cazurile prezentate în cadrul recursurilor sunt diferite de situația sa - în respectivele cazuri, acțiunile au fost respinse de către instanța de fond, devenind lipsit de interes să se formuleze de către petenți căile de atac, în contextul în care ulterior a apărat Legea nr. 72/2022. Pe de altă parte, în cazurile în care la momentul pronunțării hotărârilor, Legea nr. 72/2022 era în vigoare, din nou se discută de neîndeplinirea uneia dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile.

Or, la momentul pronunțării hotărârii în prezenta speță, Legea nr. 72/2022 nu era în vigoare și nu putea produce efectele invocate de către recurente.

Pe fondul celor două recursuri susține intimata –reclamantă în esență că recurentele nu au criticat în fapt hotărârea pronunțată de către instanța de fond și nu au arătat motivele de nelegalitate pentru care critică sentința, ci s-au limitat a relua motivele arătate în cadrul actului fiscal.

În primul rând, arată că societatea obține venituri din desfășurarea activității de port rutier de mărfuri. Șoferii angajați de societate realizează venituri din salarii și eficiază de indemnizație de delegare (diurnă) pentru zilele în care se află în delegare.

În al doilea rând, arată că domeniul de activitate în care își desfășoară activitatea a fost reglementat în mod special în cadrul legislației naționale, context în care în analiza normelor legale aplicabile în speță trebuie să se țină cont de aplicabilitatea principiului specialia generalibus derogant.

În speță organele fiscale au considerat că sumele de bani acordate salariaților trimiși în străinătate nu pot fi tratate din punct de vedere fiscal ca fiind indemnizații de delegare/detașare.

Contrar alegațiilor organelor de control, în speță societatea si-a îndeplinit obligațiile fiscale care îi erau în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Și recurenta– pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice a Județului Hunedoara a formulat întâmpinare la recursul promovat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, în cadrul căreia a solicitat admiterea acestui recurs, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, a se respinge acțiunea reclamantei, în principal, ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca nefondată.

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta – pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a combătut apărările intimatei – reclamante A. S.R.L. din cadrul întâmpinării, printr-un Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

alin. (4) C. proc. civ., incidente și în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) și art. 494 din același act normativ.

Procedura de soluționare a recursurilor

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin Rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 11.07.2023, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 19.03.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, după soluționarea cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a excepției nulității recursurilor și a excepției lipsei de interes a recurentelor în susținerea recursurilor, astfel cum au fost invocate de intimata -reclamantă, în cadrul întâmpinării sale, în sensul respingerii acestora, pentru considerentele menționate în practicaua acestei hotărâri, luând act de concluziile orale formulate de intimata – reclamantă prin apărătorul său, pe fondul celor două recursuri, inclusiv sub aspectul excepției lipsei de interes a reclamantei în susținetea acțiunii și a rămânerii fără obiect a acțiunii, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând dosarul în pronunțare pe fondul celor două recursuri.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv din perspectiva interesului procesual al reclamantei în susținerea cererii de chemare în judecată ce face obiectul litigiului de față, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, Activitatea de Inspecție Fiscală:

- Anularea Deciziei referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/2020 emisă de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

- Anularea tuturor actelor fiscale subsecvente de stabilire a unor obligații fiscale accesorii obligațiilor principale stabilite în sarcina sa prin Decizia de impunere nr. x/25.04.2019.

Prin sentința ce face obiectul controlului judiciar de față, pronunțată la data de 15 martie 2022 instanța de fond a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara - Activitatea de Inspecție Fiscală și în consecință a dispus următoarele:

"Anulează Decizia nr. 457/2019 privind soluționarea contestației administrative emisă de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și, drept urmare:

Anulează Decizia referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând penalități de nedeclarare nr. x/2020 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara.

Respinge în rest acțiunea.

Obligă pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6.400 RON cu titlul de cheltuieli de judecată."

La data de 31 martie 2022 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315, Legea nr. 72/2022 pentru anularea unor obligații fiscale și pentru modificarea unor acte normative.

Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 72/2022 " (1) Se anulează diferențele de obligații fiscale principale și/sau obligațiile fiscale accesorii, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului, ca urmare a calificării ulterioare de către organul fiscal a sumelor reprezentând indemnizații sau orice alte sume de aceeași natură, primite pe perioada delegării, detașării sau desfășurării activității pe teritoriul altei țări, de către angajați ai angajatorilor români care și-au desfășurat activitate pe teritoriul altei țări, aferente perioadelor fiscale cuprinse între 1 iulie 2015 și data intrării în vigoare a prezentei legi, și neachitate."

În temeiul acestor prevederi legale, la data de 15.07.2022 Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara a emis Decizia nr. 19896, prin care a anulat intimatei –reclamante A. S.R.L. suma de 13.949.496 RON, stabilită prin mai multe titluri de creanțe, inclusiv prin deciziile fiscale ce fac obiectul prezentei cereri de chemare în judecată.

Or, în condițiile în care obligațiile fiscale contestate de reclamantă în prezenta cauză nu mai există, sumele ce fac obiectul actelor fiscale deduse judecății nemaifiind datorate de către societatea reclamantă, Înalta Curte, în acord cu cele două recurente – pârâte, constată că la acest moment intimata – reclamantă nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii sale, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 72/2022.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una dintre cele patru condiții de exercitare a acțiunii civile este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes reprezentând folosul material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu soluționarea unei cereri - acțiune sau cale de atac.

Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac, și care trebuie să subziste pe tot parcursul soluționării unei cauze.

În contextul arătat, Înalta Curte constată că intimata-reclamantă nu mai justifică un interes în susținerea acțiunii introductive, respectiv un folos practic, material sau moral, în a obține anularea unor acte administrative prin care s-au stabilit în sarcina sa obligații fiscale stinse prin efectul legii.

Înalta Curte are în vedere inclusiv Adresa nr. x/16.05.2023 emisă intimatei – reclamante de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, din conținutul căreia rezultă că, la data de 17.05.2023 societatea nu mai figurează în evidența fiscală cu obligații de plată stabilite prin Decizia de impunere nr. x/25.04.2019 ce face obiectul prezentei judecăți.

Astfel, în condițiile în care prin Decizia nr. 19896 emisă la data de 15.07.2022 de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara toate sumele stabilite în sarcina reclamantei prin actele fiscale ce fac obiectul litigiului de față au fost anulate în temeiul prevederilor art. 1 din Legea nr. 72/2022, Înalta Curte constată că folosul practic urmărit de reclamantă, de anulare a respectivelor titluri de creanțe a fost realizat și în consecință, demersul judiciar al acesteia a devenit lipsit de interes.

Prin urmare, întrucât actele administrative fiscale ce fac obiectul prezentei judecăți nu mai produc nici un efect juridic, obligațiile de plată stabilite în sarcina reclamantei prin deciziile de impunere dar și prin deciziile accesorii fiind anulate, interesul reclamantei în susținerea acțiunii nu mai este actual, ceea ce înseamnă că demersul judiciar al acesteia, de anulare a acestor decizii a devenit lipsit de interes.

Deși intimata-reclamantă la momentul promovării acțiunii și la data pronunțării instanței de fond avea un interes legitim, născut și actual în anularea actelor administrative fiscale ce fac obiectul judecății, la momentul soluționării căii de atac aceasta nu mai justifică acest interes, având în vedere că respectivele acte nu mai pot produce efecte juridice, obligațiile fiscale stabilite în cadrul lor fiind anulate prin efectul legii.

Cum cerința actualității interesului se impune a subzista până la soluționarea cauzei, iar la momentul soluționării căii de atac a recursului, obligațiile fiscale stabilite prin actele administrative ce fac obiectul judecății au fost stinse prin efectul legii, Înalta Curte, apreciind ca fiind întemeiată excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante în susținerea acțiunii, invocată de cele două recurente – pârâte, urmează a admite recursurile formulate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, a casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca lipsită de interes.

Temeiul legal al soluției date recursului

Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispozițiilor 496 C. proc. civ. raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și art. 33 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, va casa sentința recurată și rejudecând, va respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara împotriva sentinței nr. 57/2022 din 15 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Hunedoara, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 martie 2024.

§ Cauze similare