ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1259/2024

Ședința publică din data de 5 martie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/2023 la data de 16.06.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul Romaniei - Camera Deputatilor a solicitat anularea Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 6/17.05.2023 și suspendarea executării Deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 6/17.05.2023 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea din data de 12 iulie 2023 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția inadmisibilității și s-a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a executării deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 6/17.05.2023 formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României – Camera Deputaților.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că instanța de fond a admis în mod greșit excepția inadmisibilității întrucât pentru atacarea actului administrativ unilateral cu caracter individual reprezentat de Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 6/17.05.2023 nu există o procedură specială în fața unei anumite instanțe judecătorești, sau în fața Curții Constituționale, sens în care instanța de contencios administrativ este cea competentă să o soluționeze.

Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, deoarece dispozițiile art. 54 alin. (3) din Legea nr. 96/2006 face referire la hotărârea plenului Camerei Deputaților, iar nu la Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaților prin care au fost aplicate sancțiunile.

Ca urmare a respingerii contestației în baza procedurii derogatorii reglementată de art. 54 din Legea nr. 96/2006, devine executorie însăși Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaților cu nr. 6/17.05.2023 prin care au fost aplicate sancțiunile de reducere a indemnizației cu 50% pe o durată de 6 luni și reducerea luării duratei de cuvânt la cel mult 10 secunde/intervenție, pe o perioadă de 3 luni în cadrul ședințelor Camerei Deputaților.

S-a arătat că Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 6/17.05.2023 nu avea un caracter executoriu până la expirarea termenului de 15 zile pentru formularea contestației interne, respectiv soluționarea contestației de către plenul Camerei Deputaților. Ulterior acestui moment, Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 6/17.05.2023 a devenit executorie și a produs efecte.

Or, admiterea excepției inadmisibilității în raport de aceste argumente încalcă prevederile constituționale privitoare la liberul acces la justiție, reglementat de art. 21 alin. (1) și (2) din Constituție.

Cu alte cuvinte, prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel Timișoara a constatat inadmisibilitatea reclamantului de a-și putea apăra drepturile în fața unei instanțe judecătorești, cu toate că procedura reglementată de art. 54 din Legea nr. 96/2006 nu exclude posibilitatea instanței de contencios administrativ de a soluționa cererea de suspendare.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și admiterea cererii de suspendare.

Intimatul – pârât Parlamentul României – Camera Deputaților a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității recursului, renunțând ulterior la susținerea acesteia.

Pe fondul recursului, s-a arătat că, în mod temeinic și legal, instanța de fond a reținut că în cauză este incidentă procedura specială parlamentară reglementată de prevederile art. 54 alin. (2) și (3) din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al senatorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, procedură materializată printr-o hotărâre definitivă și executorie și anume Hotărârea Camerei Deputaților nr. 28 din 6 iunie 2023 pentru respingerea contestației domnului deputat A. împotriva Deciziei nr. 6 din 17 mai 2023 a Biroului permanent al Camerei Deputaților, adoptată de plenul Camerei Deputaților și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492/6. VI.2023.

Procedural, potrivit dispozițiilor art. 54 alin. (2) și (3) din Legea nr. 96/2006, hotărârile Biroului permanent al Camerei Deputaților care vizează aplicarea sancțiunilor sunt supuse căii de atac a contestației, contestație care se soluționează de către plenul Camerei, cu votul majorității membrilor prezenți, în ședință secretă, hotărârea plenului Camerei fiind definitivă și executorie fiind adusă la cunoștința publică în ședința de plen.

Această procedură parlamentară reglementată prin norme speciale de strictă interpretare și aplicare potrivit principiului specialia generalibus derogant, a fost utilizată de către reclamant, contestația sa fiind supusă plenului Camerei Deputaților în ședința secretă din data de 6 iunie 2023, care a dispus respingerea acesteia.

Or, dat fiind acest cadru normativ cu caracter special și derogatoriu, instanța de fond a reținut, în analiza sumară specifică instituției suspendării prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, că procedura legală parlamentară nu a fost finalizată prin actul contestat, ci prin Hotărârea Camerei Deputaților nr. 28 din 6 iunie 2023, și în consecință, a soluționat cauza în considerarea obiectului cererii de suspendare, constatând astfel inadmisibilitatea față de prevederile art. 54 alin. (2) și (3) din Legea nr. 96/2006 care conferă caracter definitiv și executoriu Hotărârii plenului Camerei Deputaților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Prin cererea adresată instanței de contencios administrativ recurentul a solicitat suspendarea executării deciziei Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 6/17.05.20237 până la soluționarea definitivă a cererii de anulare.

Prin această decizie, s-a aplicat reclamantului sancțiunea diminuării indemnizației cu 50% pe o perioadă de 6 luni, precum și sancțiunea reducerii duratei luării de cuvânt la 10 secunde/intervenție pe o durată de 3 luni în cadrul ședințelor Camerei Deputaților, sancțiuni prevăzute de art. 246 alin. (1) lit. g) și h) din Regulamentul Camerei Deputaților, republicat, cu modificările și completările ulterioare.

În cauză sunt incidente dispoziții speciale prevăzute de art. 54 din Legea nr. 96/2006 din 21 aprilie 2006 Republicată, privind Statutul deputaților și al senatorilor potrivit cărora:

"(1) Împotriva hotărârii Biroului permanent al Camerei, care vizează aplicarea sancțiunilor prevăzute la art. 53 alin. (7), se poate face contestație în termen de 15 zile lucrătoare de la data comunicării.

(2) Contestația se soluționează de către plenul Camerei în termen de 15 zile lucrătoare de la înregistrarea acesteia, cu votul majorității membrilor prezenți ai Camerei, în ședință secretă.

(3) Hotărârea plenului Camerei este definitivă și executorie și se aduce la cunoștința publică în ședința de plen".

Analizând cererea din perspectiva acestor dispoziții, curtea de apel a constatat că obiect al unei cereri de suspendare l-ar putea forma actul cu caracter definitiv în sistemul căilor administrative de atac, care în speță este reprezentat de Hotărârea Camerei Deputaților nr. 28 din 6 iunie 2023 prin care s-a respins contestația reclamantului formulată împotriva Deciziei nr. 6 din 17 mai 2023 a Biroului permanent al Camerei Deputaților și s-a menținut sancțiunea aplicată acestuia, iar nu primul act emis în procedura de sancționare, respectiv decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaților, care, nu este un act susceptibil de executare.

În acord cu soluția primei instanțe, Înalta Curte reține că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noțiunii de "pro­tecție provizorie" a drepturilor și intereselor subiectelor acțiunii în contencios administrativ până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale, atât în sistemul de protecție insti­tuit în cadrul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a Uniunii Europene.

Suspendarea executării actului administrativ este o măsură vremelnică, luată în cadrul unei proceduri în care nu se prejudecă fondul cauzei și care are ca scop întreruperea efectului executoriu din oficiu al actului administrativ, menită să asigure protecția juridică a persoanei potențial vătămate, până la evaluarea legalității deciziei administrative.

În speță, văzând dispozițiile art. 54 alin. (2) și (3) din Legea nr. 96/2006, Înalta Curte constată că Plenul Camerei Deputaților este singura autoritate care se pronunță prin hotărâre definitivă și executorie asupra încălcării regimului disciplinei parlamentare de către deputat, hotărârea Biroului Permanent al Camerei Deputaților neavând acest caracter, decât în măsura în care nu se exercită calea de atac a contestației.

Or, în speță a fost emisă Hotărârea Camerei Deputaților nr. 28 din 6 iunie 2023, prin care s-a respins contestația reclamantului formulată împotriva Deciziei nr. 6 din 17 mai 2023 a Biroului permanent al Camerei Deputaților și s-a menținut sancțiunea aplicată acestuia.

În aceste condiții, Înalta Curte reține că Decizia Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 6/17.05.2023 nu reprezintă un act administrativ susceptibil de executare, fiind un act emis într-o etapă preliminară, întreaga procedură, inclusiv analiza apărărilor formulate în cadrul contestației prevăzute la alin. (2), respectiv, rezultatul votului, fiind încorporată în actul final, căruia regulamentul îi acordă în mod expres caracter definitiv și executoriu, reprezentat de decizia Plenului.

Se constată astfel, strict din această perspectivă, a caracterului de act premergător, că decizia atacată nu reprezintă un act administrativ susceptibil de executare în condițiile art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2004, soluția instanței de fond fiind dată cu corecta interpretare a normelor de drept material.

Nici împrejurarea că hotărârea a devenit executorie prin respingerea contestației nu poate constitui un argument în sensul invocat de recurentul reclamant, doar Hotărârea Camerei Deputaților nr. 28 din 6 iunie 2023 fiind actul definitiv și executoriu în baza căruia este aplicată sancțiunea.

Este nefondată critica recurentului - reclamant privind limitarea accesului la o instanță de judecată, întrucât instanța de fond nu a validat apărarea intimatei pârâte privind inadmisibilitatea acțiunii pe motiv că actul atacat nu ar constitui un act administrativ definit de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci că acesta aparține categoriei actelor juridice specifice adoptate în exercitarea prerogativelor constituționale și regulamentare ale autorității legiuitoare.

Se observă că prima instanță a arătat că în cadrul procedurii suspendării actului administrativ, nu poate fi efectuată o analiză pe fondul naturii juridice a actului contestat, inadmisibilitatea fiind reținută exclusiv prin prisma lipsei caracterului executoriu al deciziei atacate, în condițiile în care reclamantul a înțeles să solicite, separat, doar anularea și, respectiv, suspendarea hotărârii biroului permanent, soluție împărtășită și de instanța de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va respinge recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va respinge acțiunea ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din data de 12 iulie 2023 a Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 martie 2024.