ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.12.2024

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 920/2024

HOTĂRÂRE
17.12.2024
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 920/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 decembrie 2024

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 228/F din data de 25 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) raportat la art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis în data de 25.09.2024 de către Curtea de Magistrați din Malta, numărul de referință al dosarului x, pe numele persoanei solicitate A., cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și cu respectarea condiției prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, ca, în cazul în care se va pronunța față de aceasta o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea acelei pedepse.

În baza art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a amânat predarea persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Judecătoriei Sectorului 2 București, urmând ca, în ipoteza în care se va pronunța o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție, predarea să se amâne până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În temeiul art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare din Malta.

Potrivit art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate, în vederea predării, pentru o perioadă de 30 de zile.

Conform art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare care va fi pus în executare, conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că autoritățile judiciare din Malta au solicitat punerea în executare a mandatului de arestare emis în data de 25.09.2024 împotriva persoanei solicitate A., urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor de promovarea unei organizații formată din două sau mai multe persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni, furt agravat de violență, furt agravat prin mijloace, furt agravat de sumă, furt agravat de timp și păgubirea, dauna sau prejudiciul general, prevăzute de art. 83A(1)(a) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 83A(1)(b) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 83A(2) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 276 C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 278 alin. 1 C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 279(b) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 281 C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei și art. 325 alin. 1(a) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei.

Curtea, examinând înscrisurile din dosar, a constatat că nu există niciun motiv de refuz obligatoriu sau facultativ în sensul art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, că faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului de arestare, permit predarea în condițiile prevăzute de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, fiind incriminate și de legea penală română, având corespondent în infracțiunile de furt calificat și constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzute de art. 228 – 229 și art. 367 alin. (1) și (3) din C. pen. român.

S-a constatat și că pedepsele prevăzute de C. pen. din Malta pentru infracțiunile prevăzute în mandatul de arestare sunt mai mari de 3 ani închisoare, cerință care corespunde art. 97 alin. (1) teza I din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a reținut că pentru faptele la care se referă mandatul de arestate persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată, aspect ce reiese din fișa de cazier judiciar, precum și faptul că persoana solicitată nu și-a exprimat consimțământul în vederea predării către autoritățile judiciare din Malta, prevalându-se, totodată, de drepturile conferite de regula specialității.

De asemenea, având în vedere stadiul cercetărilor întreprinse de autoritățile judiciare din Malta, Curtea a apreciat că lămurirea situației juridice a persoanei solicitate, efectuarea cercetărilor și buna administrare a probatoriului necesar lămuririi cauzei și soluționării sale cu celeritate sunt, în mod obiectiv, posibile doar ca urmare a predării persoanei solicitate. A considerat astfel că se impune predarea persoanei solicitate în vederea punerii în executare a mandatului de arestare emis în data de 25.09.2024 de către autoritățile judiciare ale statului membru emitent pentru soluționarea procesului penal care face obiectul dosarului instrumentat de Curtea de Magistrați din Malta.

În același timp, Curtea a mai reținut că, în prezent, persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 74 din data de 26.04.2024 emis de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2024 (măsura arestării preventive a fost menținută prin încheierea din data de 21.11.2024), constatându-se incidența art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, sens în care se impune amânarea predării persoanei solicitate până la soluționarea dosarului penal nr. x/2024 al Judecătoriei Sectorului 2 București, astfel că predarea persoanei solicitate se va amâna până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanța de judecată, urmând ca, în ipoteza în care se va pronunța o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție, predarea să se amâne până la punerea în libertate a persoanei solicitate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., arătând că este de acord să fie predat și, în situația în care va fi găsit vinovat, va suporta consecințele, însă figurează cu două mandate de arestare preventivă în România, motiv pentru care nu poate fi transferat într-un penitenciar și va fi extrădat în Malta după ce se finalizează procesul în România, perioadă în care se va afla în arest preventiv, neputând beneficia de vizită la masă cu familia.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., pe baza actelor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate".

Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că: "Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că în cauza de față, respectând rigorile legii, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare emis în data de 25.09.2024 de către Curtea de Magistrați din Malta, numărul de referință al dosarului x față de persoana solicitată A., în vederea efectuării urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de promovarea unei organizații formată din două sau mai multe persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni, furt agravat de violență, furt agravat prin mijloace, furt agravat de sumă, furt agravat de timp și păgubirea, dauna sau prejudiciul general, prevăzute de art. 83A(1)(a) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 83A(1)(b) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 83A(2) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 276 C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 278 alin. 1 C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 279(b) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei, art. 281 C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei și art. 325 alin. 1(a) C. pen. - Capitolul 9 din Legislația Maltei.

Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracțiunile ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 1 și 18 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.

În acord cu instanța de fond, se constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa și a arătat că este de acord cu predarea.

De asemenea, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române pentru aceleași fapte care fac obiectul mandatului european de arestare, însă se constată că persoana solicitată este arestată preventiv în cauza ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2024 al Judecătoriei Sectorului 2 București în baza mandatului de arestare preventivă nr. 74 din data de 26.04.2024 emis de Judecătoria Sectorului 2 București, aspect care reprezintă un temei pentru amânarea predării, potrivit art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

În raport cu aspectele învederate, Înalta Curte reține că instanța de fond, în mod temeinic și legal, a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Malta, dispunând amânarea acesteia până la soluționarea dosarului penal nr. x/2024 al Judecătoriei Sectorului 2 București și, pe cale de consecință, în temeiul art. 104 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus arestarea acesteia pentru o perioadă de 30 de zile, în vederea predării.

În ceea ce privește măsura arestării în vederea predării, Înalta Curte reține că aceasta este obligatorie în situația dată în care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare, legea nereglementând nicio alternativă.

Astfel, sunt incidente dispozițiile art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, potrivit cărora: "După întocmirea sentinței prevăzute la art. 109 sau a încheierii prevăzute la alin. (2) ori (9), după caz, judecătorul emite de îndată un mandat de arestare. Dispozițiile C. proc. pen. cu privire la conținutul și executarea mandatului de arestare se aplică în mod corespunzător."

Din interpretarea sistematică a textelor care reglementează luarea măsurilor preventive pe parcursul procedurii, cât și cu ocazia soluționării cererii de punere în executare a unui mandat european cuprinse în art. 104 alin. (11) și (13) din Legea nr. 302/2004 rezultă că măsura arestării este obligatorie și se dispune de îndată atunci când s-a admis sesizarea și s-a dispus predarea. În acest sens, instanța de control judiciar notează că nemulțumirea persoanei solicitate, în sensul că nu poate fi transferat într-un penitenciar pentru a beneficia de vizita familiei, nu constituie un motiv pentru care să nu se dispună arestarea în condițiile în care dispunerea acesteia este obligatorie.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004 republicată, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 228/F din data de 25 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300 RON, va rămâne în sarcina statului.

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 228/F din data de 25 noiembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 300 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2024.

Sursă