ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 100/2024

Ședința publică din data de 06 februarie 2024

Prin încheierea nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, s-a admis sesizarea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Procurorul Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Venezia la data de 04.08.2023 (număr de referință al dosarului x.), față de persoana solicitată A. în baza mandatului de executare nr. SIEP178/2023, emis în data de 15.06.2023 de către Procuratura Generală a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Venezia.

În baza art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) și art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus amânarea predării, cu respectarea efectelor regulii specialității, a persoanei solicitate A. până la soluționarea definitivă a cauzei penale în care persoana solicitată este cercetată în România (dosar nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București), iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În baza art. 109 alin. (3) și art. 104 alin. (10) și 13 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus arestarea, în vederea predării, a persoanei solicitate A., pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data încetării motivelor care au justificat amânarea.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu, în vederea predării, de la 09.01.2024-22.01.2024, inclusiv.

S-a revocat măsura arestării provizorii în vederea predării luată față de persoana solicitată A. prin încheierea din 09.01.2024 a Curții de Apel București, secția I Penală, definitivă prin decizia nr. 26 din data de 16.01.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, pronunțate în dosarul nr. x/2024 și s-a dispus punerea, de îndată, în libertate a persoanei solicitate A. de sub puterea mandatului de arestare preventivă (EAW - provizoriu) nr. 2/09.01.2024 emis de către Curtea de Apel București, secția I Penală, dacă nu este reținut, arestat sau deținut în altă cauză.

În baza art. 88 din Legea nr. 302/2004, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că persoana solicitată este cercetată pentru presupusa comitere a infracțiunii de complicitate la jaf calificat, incriminată de art. 110, 81 alin. (1), (62) bis, 628 alin. (1) și (3) nr. 1 din C. pen. italian, pentru care persoanei solicitate i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 900 euro amendă, în sarcina acestuia reținându-se, în fapt, că la data de 23.10.2014, în localitatea Verona, în calitate de coautor în complicitate cu B., în executarea aceluiași proiect infracțional, cu scopul de a obține foloase necuvenite, cu violență - constând în trântirea la pământ și smulgerea cu violență a poșetei, și-au însușit banii, documentele personale, telefoanele mobile și MP3-urile lui C. și D., în timp ce acestea practicau prostituția de-a lungul drumului statal SR 11.

Instanța de fond a mai constatat că mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate îndeplinește condițiile de formă și de conținut prevăzute de art. 87 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată și, de asemenea, a fost tradus în limba română, potrivit art. 87 alin. (4) din aceeași lege.

De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile la care se referă art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât faptele care au motivat emiterea mandatului european de arestare constituie infracțiuni potrivit legii române (art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. - tâlhărie/tâlhărie calificată).

Totodată, s-a constatat că actele dosarului nu relevă motive de refuz, obligatoriu sau opțional, al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute în art. 99 alin. (1), (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind însă incidentă o cauză de amânare a predării, conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) și art. 98 alin. (2) din aceeași lege, persoana solicitată A. fiind cercetată penal pe teritoriul României (conform copiei de pe cazierul judiciar al inculpatului), în dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București, împotriva acestuia fiind pusă în mișcare acțiunea penală la 29.03.2023, sub aspectul comiterii infracțiunilor prev.de art. 336 alin. (1), (2) C. pen.

Curtea de apel a constatat și faptul că persoana solicitată, fiind informată cu privire la dispozițiile art. 117 din Legea nr. 302/2004 cu privire la regula specialității, potrivit căreia statul italian nu poate să priveze de libertate persoana solicitată pentru o altă faptă decât aceea care face obiectul predării, despre consecințele juridice ale consimțământului său, îndeosebi cea referitoare la caracterul irevocabil al acestuia, nu a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene, precizând, totodată, că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, prevăzută de art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Analizând motivul opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c), din) Legea nr. x, Curtea de apel a constatat că în situația în care s-ar valorifica acest motiv, soluția legală ar fi aceea de recunoaștere a hotărârii emise de autoritățile judiciare italiene, cu consecința punerii în executare a acesteia. Totuși, astfel cum rezultă din certificatul emis în baza mandatului european de arestare, procedura în fața instanței a avut loc în lipsa inculpatului A., astfel încât autoritățile italiene au garantat dreptul persoanei solicitate de a cere și de a obține rejudecarea cauzei. În acest context, s-a apreciat că soluția care se impune este aceea de a înlătura motivul opțional de refuz al executării și de a asigura premisele soluționării acuzației penale care se aduce cetățeanului român în condițiile exercitării depline a dreptului la apărare, ca element esențial al unui proces echitabil.

Împotriva încheierii nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, fiind acordat termen aleatoriu la data de 06 februarie 2024.

În dezbateri, apărătorul ales al contestatorului persoană solicitată A. a invocat motive de refuz al predării prevăzut de art. 99 din Legea nr. 302/2004, susținând că statul italian nu a acordat garanțiile necesare în vederea rejudecării cauzei, are reședința pe teritoriul României de mai mult de 5 ani, persoana solicitată are familie și un copil minor și este încadrată în câmpul muncii, termenul de prescripție a fost împlinit, raportat la legea penală română, dar și faptul că mandatul statului italian nu respectă exigențele prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004, în sensul că nu conține o descriere amănunțită a circumstanțelor în care a fost comisă infracțiunea, inclusiv momentul, locul și gradul de implicare al persoanei solicitate.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Mandatul european de arestare asigură garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției și reprezintă instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru administrarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată A., la data de 04 august 2023, procurorul general adjunct al Procuraturii Generale a Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Venezia (Italia) a emis, în dosarul nr. x/2023 CATT, un mandat european de arestare în vederea executării pedepsei aplicată prin sentința executorie cu numărul de referință 3311/2022 Reg. Sent. din data de 06.10.2022 a Curții de Apel din Veneția, definitivă la data de 20.01.2023, în baza mandatului de executare nr. SIEP 178/2023 emis în data de 15.06.2023.

Contrar celor susținute de apărare, Înalta Curte constată că mandatul european emis de autoritățile judiciare din Italia îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, fiind descrise faptele pentru care este cercetată persoana solicitată, îndeplinindu-se astfel condiția prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, republicată, respectiv aceea a descrierii circumstanțelor în care au fost comise infracțiunile, activitatea infracțională reținută în sarcina acesteia fiind detaliată ținând cont de specificul fazei procesuale în care a fost emis mandatul.

De asemenea, Înalta Curte constată că infracțiunile pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsesc printre infracțiunile care permit predarea, fiind îndeplinite dispozițiile art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit cărora pentru alte fapte decât cele prevăzute la alin. (1), predarea este subordonată condiției ca faptele care motivează emiterea mandatului european de arestare să constituie infracțiune potrivit legii române, independent de elementele constitutive sau de încadrarea juridică a acesteia.

În continuare, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a reținut că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și observă că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz facultativ al predării, reglementate de art. 99 alin. (2) din același act normativ. Apărările persoanei solicitate referitoare la perioada de rezidență în România atrage refuzul de executare al mandatului european de arestare doar în condițiile art. 99 lit. c) teza finală din Legea nr. 302/2004, respectiv atunci când este vorba despre cetățeni străini (când mandatul european de arestare a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român sau trăiește în România și are o rezidență continuă și legală pe teritoriul României pentru o perioadă de cel puțin 5 ani și aceasta declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent). Pentru cetățenii români mandatul european de arestare poate fi refuzat fără să existe condiția perioadei de rezidență.

În ceea ce privește situația familială a persoanei solicitate, se constată că nu s-a dispus predarea imediată, astfel că nu sunt afectate relațiile de familie la care a făcut referire contestatorul.

Înalta Curte observă, însă, că prin hotărârea prin care s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare (încheierea nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București) s-a constat incidența prevederilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, fiind amânată predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene până la finalizarea procesului în fața autorităților judiciare române, având în vedere că aceasta avea pe rolul instanței naționale un alt proces penal.

De asemenea, se constată că instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a admis, în mod corect, cererea de executare a acestuia, dar a dispus amânarea predării, cu respectarea efectelor regulii specialității a persoanei solicitate până la soluționarea definitivă a cauzei penale în care este cercetată în România (dosar nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București), iar în caz de condamnare la pedeapsa închisorii în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Analizând apărările persoanei solicitate, trebuie avut în vedere caracterul facultativ al motivului de neexecutare prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. g) din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Chiar în cazul în care a intervenit prescripția răspunderii penale potrivit legii române, analizând, pe baza celorlalte elemente ale cauzei, oportunitatea predării persoanei solicitate, instanța poate dispune executarea mandatului european de arestare având în vedere infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate (complicitate la jaf calificat, incriminată de art. 110, 81 alin. (1), (62) bis, 628 alin. (1) și (3) nr. 1 din C. pen. italian - art. 233, art. 234 alin. (1) lit. d) C. pen. - tâlhărie/tâlhărie calificată).

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva încheierii nr. 11/F din 22 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 februarie 2024.