ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 278/2024

Ședința publică din data de 03 aprilie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31/F din data de 01 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În temeiul art. 104 alin. (7) și art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală dispune punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 29.01.2024 de Judecătoria Augsburg față de persoana solicitată A..

S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Germania.

S-a luat act că persoana solicitată s-a prevalat de regula specialității.

În temeiul art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. până la până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 4 ani și 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 924/11.08.2022 a Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia nr. 1146/13.11.2023 a Curții de Apel Galați și până la soluționarea definitivă a dosarelor penale nr. x/2022 al Curții de Apel Pitești și nr. 5444/196/2022 al Judecătoriei Brăila, iar în cazul în care, în cauzele menționate se va pronunța o hotărâre de condamnare cu executarea pedepsei în regim de detenție, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

În temeiul 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare din Germania se face sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, să fie transferată în România.

Dispune arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, de la data încetării împrejurării care a determinat amânarea predării.

S-a constatat că persoana solicitată nu a fost reținută sau arestată provizoriu.

În motivarea hotărârii pronunțate prima instanță a reținut, în esență, că, persoana solicitată se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 10 luni închisoare potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1002 din data de 17.11.2023, emis în baza sentinței penale nr. 924 din data de 11.08.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, al Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 1146 din data de 13.11.2023 (îndreptată prin încheierea din data de 17.11.2023) a Curții de Apel Galați.

Conform art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, în situația în care persoana extrădată este cercetată penal de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia se amână până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea se amână până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Pentru aceste motive, constatând că nu există niciun impediment de ordin legal la executarea mandatului european de arestare, prima instanță a dispus soluția anterior expusă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A., care a solicitat prin avocat din oficiu admiterea contestației formulate, iar pe cale de consecință, respingerea cererii formulate de autoritățile judiciare germane în vederea predării.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., sub toate aspectele, prin prisma dispozițiilor art. 425

1

C. proc. pen. raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru considerentele arătate în continuare.

Din dispozițiile art. 84 și urm. din Legea nr. 302/2004, republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.

În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină.

În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, respectând prevederile legale, prima instanță a verificat temeinic îndeplinirea condițiilor care legitimează punerea în executare a mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată A. .

Se reține că, persoana solicitată se află în prezent în executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani și 10 luni închisoare potrivit mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1002 din data de 17.11.2023, emis în baza sentinței penale nr. 924 din data de 11.08.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, al Judecătoriei Brăila, definitivă prin decizia penală nr. 1146 din data de 13.11.2023 (îndreptată prin încheierea din data de 17.11.2023) a Curții de Apel Galați.

Se reține, totodată, că, la data de 05.11.2019, autoritățile germane au actualizat semnalarea prin introducerea mandatului european de arestare emis la data de 17.10.2019 de Judecătoria Hanau în aplicarea deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene C508/18 O.G., C 82/19 PPU PI și C 509/18 PF privind autoritatea judiciară emitentă a mandatului de arestare în conformitate cu decizia cadru 584/2002/JAI, mandat prin care se solicită predarea persoanei în vederea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală/viol prev. de art. 177 alin. (1), (5) pct. 2, 6 și 1 din C. pen. german și pedepsită cu pedeapsa închisorii de 15 ani.

Deopotrivă, Înalta Curte constată că faptele pentru care este solicitată predarea persoanei urmărită au corespondent în legislația română în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 228 alin. (1)-(22)9 alin. (1) lit. e) C. pen., fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 97 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

În continuare, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

Astfel, în cuprinsul dispozițiilor art. 99 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, sunt reglementate cazurile în care autoritatea judiciară română de executare refuză executarea mandatului european de arestare, iar la alin. (2) al aceluiași articol sunt enumerate cazurile ce constituie motive opționale de refuz al executării mandatului european de arestare.

Analizând dispozițiile legale menționate, prin raportare la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte apreciază că nu este aplicabilă niciuna dintre situațiile de refuz facultativ la predare prevăzute de art. 99 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, în situația în care persoana solicitată este urmărită penal sau judecată de către autoritățile judiciare române, predarea acesteia poate fi amânată până la soluționarea definitivă a cauzei. În caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, predarea poate fi amânată până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente aceste dispoziții, care constituie un impediment la predarea imediată a persoanei solicitate, aceasta aflându-se în executarea pedepsei pe teritoriul României, prima instanță dispunând în mod corect amânarea predării până la până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea la termen a pedepsei de 4 ani și 10 luni închisoare.

Pentru motivele de mai sus, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 31/F din data de 01 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din același cod, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 31/F din data de 01 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 aprilie 2024.