ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 757/2024

Ședința publică din data de 22 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/F/MEA din data de 04 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în baza art. 104 alin. (5), (6), (10), (13) din Legea nr. 302/2004, cu aplicarea art. 114 alin. (1), art. 58 alin. (1), (3) și art. 110 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov formulată la data de 3.07.2024 în dosarul nr. x/2024 și, în consecință:

A dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, în vederea predării acesteia Judecătoriei Dusseldorf, Germania, conform mandatului european de arestare emis de Judecătoria Dusseldorf, Germania, la data de 31.01.2024 privind executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală din dosar x din data de 12.10.2015 a Judecătoriei Dusseldorf, Germania, definitivă la data de 25.09.2017.

A amânat predarea persoanei solicitate autorității judiciare emitente până soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2024 al Judecătoriei Brașov, iar în caz de condamnare cu executarea în regim de detenție a pedepsei, până la punerea în libertate ca urmare a liberării condiționate sau până la executarea pedepsei la termen.

A dispus emiterea mandatului de arestare în vederea predării, care va fi pus în executare la data încetării motivelor care au justificat amânarea predării, conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

A constatat că persoana solicitată A. nu a fost supusă măsurilor preventive în prezenta cauză și a fost de acord cu predarea și nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.

Predarea persoanei solicitate se va efectua cu respectarea art. 113 din Legea nr. 302/2004.

A dispus comunicarea prezentei, după traducerea în limba germană, autorității judiciare emitente, respectiv Judecătoria Dusseldorf, Germania, Centrului de Cooperare Polițienească Internațională și Ministerului Justiției.

În baza art. 32 lit. a) din Legea nr. 76/2023, se va solicita Biroului național SIRENE adăugarea unui indicator de validitate la semnalarea SIS introdusă de autoritățile germane, până la dispariția motivului care a determinat amânarea predării persoanei solicitate A..

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că mandatul european de arestare emis în cauză îndeplinește condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, în sensul că în cuprinsul acestuia sunt menționate identitatea și cetățenia persoanei solicitate (aspecte cu privire la care, de altfel, nu a fost formulată nici o obiecțiune), este indicat actul în baza căruia a fost emis mandatul european de arestare (sentința penală din dosar nr. x Cs 120 Js 939/15-256/15 din data de 12.10.2015 a Judecătoriei Dusseldorf, Germania, definitivă la 25.09.2017), se precizează încadrarea juridică a infracțiunilor pentru care persoana solicitată a fost condamnată, sunt descrise circumstanțele săvârșirii faptelor și este specificată limita maximă a pedepselor prevăzute de legislația statului german pentru aceste infracțiuni (10 ani închisoare).

A constatat că din cuprinsul mandatului european de arestare emis de către Judecătoria Dusseldorf, Germania, rezultă că persoana solicitată a comis o serie de infracțiuni împotriva patrimoniului, respectiv tentativă la înșelăciune și infracțiuni prevăzute de legea privind mărcile, constând în aceea că la data de 16 septembrie 2014, persoana solicitată a abordat în mod repetat mai mulți trecători pe Eulerstrße 13 din Düsseldorf și le-a oferit spre vânzare telefoane mobile care trezeau impresia că sunt marca x. El era conștient de faptul că telefoanele mobile erau contrafăcute, fără valoare și nefuncționale. Acesta dorea să păstreze pentru sine prețul de achiziție obținut de la eventualii cumpărători neștiutori. Prin vânzarea în total a două telefoane mobile contrafăcute, acesta dorea să-și creeze o sursă de venit de o anumită durată și amploare. De asemenea, la momentul respectiv, avea asupra sa o geantă contrafăcută pe care erau inscripționate marca și sigla "B.". În autoturismul său cu numărul de înmatriculare x se aflau la momentul faptei alte două telefoane mobile marca x contrafăcute, o altă geantă contrafăcută cu inscripția și sigla mărcii x, ochelari de soare contrafăcuți cu amprenta mărcii x, precum și unsprezece cutii de parfum contrafăcute cu amprenta mărcilor x. Era conștient că produsele erau contrafăcute. De asemenea, a dorit să pună în vânzare aceste produse contrafăcute pentru a-și crea o sursă de venit de o anumită durată și amploare.

Faptele sunt incriminate în legislația statului emitent în dispozițiile art. 22, 23, 52, 74, 263 alin. (1), (2) și 3, nr. 1 alternativa 1 din C. pen. din Germania și art. 14 alin. (2) nr. 1 art. 143 alin. (1) nr. 1 și alin. (2) din Legea privind mărcile, faptele reprezentând infracțiunile de tentativă la înșelăciune și infracțiunea privind mărcile, fiind pedepsite cu pedeapsa închisorii de maxim 10 ani.

Conform C. pen. român, faptele descrise în conținutul mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare germane constituie infracțiunile de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 C. pen., raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., respectiv infracțiunea prevăzută de art. 102 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 84/1998, pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni fiind de 2 ani și 6 luni, respectiv 2 ani închisoare.

Cu privire la sentința autorităților germane menționată în prezentul mandat european de arestare, Curtea a reținut că din documentele înaintate la dosar la data de 12 și 24.09.2024 de către Parchetul din Dusseldorf, Germania, rezultă că prin Ordinul de sancționare cu amendă penală a Judecătoriei Dusseldorf, Germania, din data de 12.10.2015, definitivă la data de 25.09.2017, A. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 luni închisoare a cărei executare a fost suspendată pe un termen de încercare de 6 luni .

La data de 10.02.2020, Judecătoria Dusseldorf, Germania, a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate pentru pedeapsa de 6 luni privare de libertate, ca urmare a condamnării lui A. prin ordinul de sancționare cu amenda penală emis de Judecătoria Borken, Germania, la data de 8.10.2019 pentru încălcarea legii privind mărcile comerciale. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 25.02.2020.

Pe de altă parte, din verificările efectuate, a rezultat că persoana solicitată a fost trimisă în judecată în dosarul penal nr. x/2024 al Judecătoriei Brașov, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat și înșelăciune în stare de recidivă, cauza aflându-se în prezent în procedura de cameră preliminară.

În ședința publică din data de 4.07.2024, persoana solicitată, în prezența apărătorului ales, a arătat că ea este persoana indicată în mandatul european de arestare, că este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare din Germania însă numai după clarificarea situației juridice din România și că nu renunță la regula specialității, poziție consemnată în cuprinsul procesului-verbal atașat dosarului cauzei.

Cu privire la acest consimțământ, Curtea a apreciat că este de remarcat faptul că persoana solicitată la data de 2.10.2024 a revenit asupra lui, menționând că a înțeles că s-ar putea adresa autorităților germane pentru a achita o sumă de bani pentru a nu mai executa pedeapsa.

Față de aceste aspecte, Curtea de Apel a constatat că în mod irevocabil persoana solicitată și-a dat acordul pentru a fi transferată autorităților germane la data de 4.07.2024 (conform celor consemnate în procesul-verbal de audiere din data de 4.07.2024 și al înregistrării ședinței de judecată), motiv pentru care nu poate fi luat în considerare refuzul manifestat la data de 2.10.2024. De altfel, acest refuz nu este unul justificat, cele invocate de către susnumit neputând fi analizate din perspectiva motivelor de refuz (obligatorii sau opționale) cuprinse în art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a constatat că infracțiunile care fac obiectul mandatului dau loc la predare fără verificarea condiției dublei incriminări, în acord cu dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, și, de asemenea, nu a fost identificat vreun motiv de refuz opțional sau obligatoriu dintre cele menționate la art. 99 din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește motivul opțional de refuz prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004, a constatat că acesta nu este incident în cauză, în condițiile în care persoana solicitată și-a exprimat acordul de a fi predată autorităților judiciare din Germania pentru executarea pedepsei de 6 luni închisoare, motiv pentru care nu se poate proceda la recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii emisă de către Judecătoria din Dusseldorf, Germania, conform art. 99 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

În ceea ce privește motivul de refuz opțional prevăzut de art. 99 alin. (2) lit. i) din Legea nr. 302/2004, a observat că acesta nu este incident în cauză, autoritatea germană comunicând Curții de Apel Brașov prin anexele la adresa x AR 24/24 din 14.08.2024 că avocatul acestuia, împuternicit conform procurii din data de 15.09.2017 a comunicat instanței că persoana solicitată a fost de acord cu ordinul de sancționare, fapt care relevă că A. a avut cunoștință de procedura judiciară derulată împotriva sa .

Totodată, împrejurarea că persoana solicitată ar fi fost condamnată în lipsă nu poate justifica un refuz al executării mandatului european de arestare, în acest sens fiind interpretat art. 4a din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002, astfel cum a fost modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009, prin Hotărârea CJUE în cauza C-416/20 PPU, Generalstaatsanwaltschaft Hamburg.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat contestație, persoana solicitată A..

A solicitat admiterea contestației formulate, desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință, respingerea sesizării formulate de C..

În acest sens, a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că hotărârea este definitivă, având în vedere că persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea prevăzută la art. 109 alin. (1) poate fi atacată cu contestație în termen de 5 zile de la pronunțare, cu excepția cazului în care persoana solicitată consimte la predare, când hotărârea este definitivă.

În cauză, constată Înalta Curte că instanța de fond s-a pronunțat asupra executării mandatului european de arestare prin sentință, în conformitate cu prevederile art. 85 și art. 104 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, și a luat act de consimțământul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităților judiciare străine.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte reține că potrivit declarației persoanei solicitate, din data de 04 iulie 2024, ce se regăsește la dosarului Curții de Apel Brașov, persoana solicitată A. a arătat că este de acord cu predarea către autoritățile din Germania.

Astfel, prin sentința contestată, Curtea de Apel Brașov a admis cererea autorității judiciare străine și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A., de Judecătoria Dusseldorf, Germania, la data de 31.01.2024 privind executarea pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală din dosar x din data de 12.10.2015 a Judecătoriei Dusseldorf, Germania, definitivă la data de 25.09.2017 și pe cale de consecință, raportat la dispozițiile art. 110 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, hotărârea este definitivă.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procesuală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) raportat la art. 110 din Legea nr. 302/2004 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 54/F/MEA din data de 04 octombrie 2024 a Curții de Apel Brașov– secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 54/F/MEA din data de 04 octombrie 2024 a Curții de Apel Brașov– secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2024.