ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 915/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024

Deliberând asupra recursului declarat de inculpații A., B. și C., constată următoarele:

Prin încheierea din data de 11 octombrie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, pronunțată în dosarul nr. x/2024, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curtii Constitutionale republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de inculpații C., A. și B. prin avocat ales, de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen.

Pentru a dispune astfel, făcând trimitere la condițiile de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, curtea a reținut, în esență, că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cauza nr. 4961/117/2024, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, având ca obiect contestațiile declarate, printre alții, de inculpații C., A. și B., cu privire la care sunt în ființă măsuri preventive, împotriva încheierii penale nr. 1196/03.10.2024 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj prin care măsurile preventive au fost prelungite la propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj.

Astfel, a apreciat că este îndeplinită condiția ca excepția să fie ridicată în fața unei instanțe judecătorești de către o parte în proces.

A considerat a fi îndeplinită și condiția ca aceasta să se refere la o dispoziție dintr-o lege, excepția vizând art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. (Legea nr. 135/2010), care nu a fost anterior declarată neconstituțională print-o decizie a Curții Constituționale.

Însă, a apreciat că nu este îndeplinită cerința referitoare la existența unei legături între dispoziția considerată neconstituțională cu soluționarea cauzei.

În acest sens, Curtea de Apel Cluj a reținut că, în speță nu au fost încălcate dispozițiile legale ale art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. de către completul de judecători de drepturi și libertăți din cadrul instanței de control judiciar.

A mai reținut că excepția pornește de la premisa că termenul pentru soluționarea contestațiilor ar fi fost stabilit cu depășirea termenului de 5 zile reglementat de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., pentru ca apoi să argumenteze în sensul lipsei sancțiunii în cazul depășirii acestui termen, curtea apreciind însă că nu se impune examinarea eventualei sancțiuni sau a lipsei unei astfel de sancțiuni pentru situația nerespectării termenului de 5 zile reglementat de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., având în vedere că în concret în prezenta cauză acest termen a fost respectat.

În continuare s-a arătat că dosarul nr. x/2024 a fost înregistrat în faza procesuală a contestației, pe rolul Curții de Apel Cluj, la data de 07 octombrie 2024, iar termenul de 5 zile prevăzut de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. este un termen procedural ce se calculează pe zile libere și căruia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 269 din C. proc. pen., inclusiv prorogarea legală, fiind un termen pe zile. În continuarea argumentării s-a arătat că termenul a început să curgă la data de 07 octombrie 2024, ultima zi a termenului a căzut într-o zi nelucrătoare, respectiv duminică 13 octombrie 2024, astfel că termenul ar fi expirat la sfârșitul primei zile lucrătoare care urma, respectiv la finalul zilei de 14 octombrie 2024.

Prin urmare, a considerat că excepția vizând eventuala lipsă de sancțiune pentru nerespectarea termenului prev. de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. și eventualele efecte ale unei astfel de situații nu ar avea legătură cu soluționarea prezentei cauze.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs, în termen legal, inculpații A., B. și C., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 19 noiembrie 2024, sub nr. x/2024/a1.

În motivarea cererii, recurenții au arătat că au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., întrucât aceasta nu respectă condițiile de claritate și previzibilitate, principala critică vizând lipsa sancțiunii care să fie aplicată în situația în care contestația nu este soluționată în termenul de 5 zile.

În continuare, au susținut că, în mod neîntemeiat Curtea de Apel Cluj a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând eronat că termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. nu a fost depășit, calculând acest termen de la data înregistrării dosarului având ca obiect contestație, iar nu de la data înregistrării contestației formulată de către inculpați, așa cum prevede textul de lege.

Au mai arătat că argumentele prezentate sunt susținute și de deciziile nr. 275 din 23 aprilie 2019, nr. 604 din 24 noiembrie 2022 ale Curții Constituționale.

Având în vedere argumentele expuse, au solicitat admiterea recursului formulat, desființarea încheierii penale atacate și, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 pentru sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția ridicată.

Examinând recursul formulat de inculpații A., B. și C. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, pentru următoarele considerente:

Din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1)- (3) din lege:

a) - calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) - existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia Curții Constituționale nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014).

d) - verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are, însă, valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. Instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are, potrivit legii, nu doar competența, ci și obligația corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte reține că recurenții pretind că textul în cauză este contrar art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (1), art. 20 alin. (1), art. 21 alin. (3) și art. 129 din Constituția României, respectiv art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată de recurenții C., A. și B. prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a tuturor motivelor invocate de către inculpați, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

Astfel, în ceea ce privește existența unei legături efective între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, prin decizia nr. 443/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția Penală (nepublicată) s-au reținut următoarele: "Referitor la examenul legăturii cu cauza, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie făcut în concret, prin raportare la interesul specific al celui care a invocat excepția și înrâurirea pe care dispoziția legală considerată neconstituțională o are în speță. Stabilirea existenței interesului se face pe calea verificării pertinenței excepției în raport cu procesul în care a intervenit, astfel încât decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, legătura cu soluționarea cauzei poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (decizia nr. 591/21.10.2014 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 916/16.12.2014)."

Din perspectiva considerentelor anterior menționate, se constată că, în cauză, excepția a fost invocată într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor art. 204 alin. (4) din C. proc. pen. (potrivit cărora contestația formulată de inculpat se soluționează în termen de 5 zile de la înregistrare), iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Referitor la condiția ca excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, Înalta Curte constată că dosarul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate a avut ca obiect contestațiile formulate de contestatorii – inculpați C., A., B. și D. împotriva încheierii nr. 1196 din 03.10.2024 a Tribunalului Cluj prin care s-a prelungit măsura arestării preventive și a arestului la domiciliu luată față de aceștia.

Înalta Curte arată că, prin încheierea pronunțată asupra fondului căii de atac formulate de inculpații C., A. și B. s-au respins contestațiile formulate de aceștia împotriva încheierii penale nr. 1196/03.10.2024 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Cluj, reținându-se, în esență că, termenul de 5 zile de judecare a căii de atac curge de la data înregistrării dosarului pe rolul instanței ierarhic superioare, încheiere ce are caracter definitiv.

Relativ la cele ce preced, Înalta Curte, în acord cu susținerile instanței care a pronunțat încheierea recurată, constată că prevederile criticate din perspectiva neconformității cu legea fundamentală [art. 204 alin. (4) din C. proc. pen..] nu au o înrâurire asupra soluționării prezentei cauze.

În cauză, așa cum a apreciat și Curtea de Apel Cluj, contestațiile recurenților împotriva încheierii penale nr. 1196/C din 03.10.2024 a Tribunalului Cluj au fost înregistrate pe rolul instanței de control la data de 07 octombrie 2024 (așa cum rezultă din evidențele aplicației ECRIS), fiind soluționate la data de 11 octombrie 2024 prin încheierea penală nr. 266/2024. Potrivit calculului efectuat conform art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., ultima zi pentru soluționarea contestației inculpatului era în 13 octombrie 2024 (zi nelucrătoare), astfel că termenul pentru soluționarea contestațiilor, stabilit la data de 10 octombrie 2024 precum și pronunțarea încheierii penale antemenționate la data de 11 octombrie 2024, au avut loc în interiorul termenului impus de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen.

Cât timp soluționarea contestațiilor inculpaților împotriva încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive, respectiv a arestului la domiciliu s-a realizat înăuntrul termenului de 5 zile prevăzut de art. 204 alin. (4) din C. proc. pen., calculat conform art. 269 alin. (2) din C. proc. pen., criticile de neconstituționalitate ale autorilor excepției, bazate pe neclaritatea și imprevizibilitatea legii care nu cuprinde și sancțiunile incidente în caz de nesocotire a termenului de 5 zile în discuție, nu au legătură cu soluționarea cauzei.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere nici referirile apărării la deciziile Curții Constituționale nr. 275 din 13 aprilie 2019 și nr. 604 din 24 noiembrie 2022, în cuprinsul acestora fiind analizate excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 204 alin. (3) și 205 alin. (4) din C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, va respinge, ca nefondat recursul formulat de inculpații A., B. și C. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpații A., B. și C. împotriva încheierii din data de 11 octombrie 2024 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2024.