ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 367/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 14 martie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173/2022, excepție invocată de contestatorul A. .

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a reținut, în esență, că, în raport cu prevederile art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, instanța de contencios constituțional este singura competentă a decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești, însă admisibilitatea excepțiilor ține de resortul instanței în fața căreia este invocată, care realizează un control filtru.

În cauză, Curtea de Apel a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate invocate.

Astfel, în ceea ce privește prima condiție de admisibilitate, Curtea de Apel Cluj a constatat aceasta este îndeplinită, excepția de neconstituționalitate fiind invocată în fața completului de judecată învestit cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței penale nr. 1198/2023 pronunțată la data de 26.10.2023 de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul penal nr. x/2022, prin care s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 787/23.10.2020 a Judecătoriei Cluj-Napoca rămasă definitivă prin neapelare la data de 23.11.2020.

Așadar cauza se află pe rolul unei instanțe judecătorești.

De asemenea, instanța a reținut că excepția a fost ridicată de una dintre părțile în litigiu, respectiv de către persoana condamnată prin avocatul din oficiu, potrivit art. 29 alin. (2) teza I din Legea nr. 47/1992, iar prevederile legale care fac obiectul excepției nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Curtea de apel a reținut, totodată, că excepția privește neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care nu are relevanță în cauza pendinte, dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 173 din 8 iunie 2022 vizând adoptarea unor măsuri necesare punerii în aplicare a Protocolului nr. 16 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Instanța a constatat că nu sunt este îndeplinită condiția de admisibilitate vizând legătura dintre textul legal criticat și soluționarea cauzei.

În acest sens, s-a subliniat că excepția invocată de apelantul contestator A. nu vizează un text de lege relevant în cauza pendinte, astfel încât decizia Curții Constituționale să poată produce un efect concret în cauză, chiar și asupra unor aspecte care țin de dezlegarea asupra fondului litigiului. Altfel spus, nu există o legătură între textul legal care face obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs recurentul A..

Analizând, cu prioritate, excepția tardivității recursului formulat de recurentul A., invocată de reprezentantul Ministerului Public, Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022, la data de 14 martie 2024.

Recurentul A. a declarat recurs împotriva hotărârii Curții de Apel Cluj la data de 19 martie 2024 (potrivit ștampilei de pe plicul aflat la dosarul Înaltei Curți).

Conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Din analiza acestor prevederi legale rezultă în mod clar și lipsit de echivoc că termenul de 48 de ore în care poate fi declarat recursul curge de la pronunțare, nu de la comunicare. Mai mult, legea nu face nicio distincție în funcție de situația părții care a formulat cererea de sesizare a Curții Constituționale, respectiv dacă aceasta se află în stare de libertate sau în arest.

Înalta Curte constată, în continuare, că în lipsa unor dispoziții exprese în cuprinsul Legii nr. 47/1992, termenul procedural de 48 de ore înăuntrul căruia se poate promova calea de atac împotriva soluției de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se calculează conform art. 269 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., dispoziții procesual penale cu caracter general, potrivit cărora la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel, iar la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Referitor la momentul de la care se calculează termenul procedural pe ore, când nu se cunoaște ora pronunțării (având în vedere că, în cauză, Curtea de Apel Cluj nu a indicat ora pronunțării), în jurisprudența instanței supreme s-au statuat următoarele: "Dezlegând problema momentului (dies a quo) de la care se calculează termenul procedural pe ore în situația în care nu se cunoaște ora pronunțării actului procedural care a determinat curgerea lui, doctrina și jurisprudența (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 107/2017, I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 164/2017) au statuat că, în acest caz, termenul începe să curgă de la ora 24:00 a zilei în care a fost întocmit actul procedural." (Î.C.C.J., secția penală, decizia nr. 311/A/2017).

Prin urmare, în cauza dedusă judecății, termenul de 48 de ore în care recurentul A. putea declara recurs împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale a început să curgă din data de 14.03.2024, ora 24:00 și s-a împlinit la data de 16.03.2024, ora 24:00.

Or, recurentul A. a declarat recurs la data de 19.03.2024, astfel cum rezultă din actele dosarului (data ștampilei de pe plicul cu care a fost trimisă cererea de recurs).

În consecință, calea de atac formulată de recurentul A., la data de 19.03.2024, prin poștă, a fost exercitată după expirarea termenului legal de 48 de ore, prevăzut de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, prorogarea prevăzută de art. 269 alin. (4) din C. proc. pen. operând numai în cazul termenelor procedurale pe zile, luni sau ani, nu și pe ore.

Potrivit dispozițiilor art. 268 alin. (1) din C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, situație incidentă și în cauză, față de considerentele anterior expuse.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca tardiv, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 14 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2024.