ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2025
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 317 din data de 20.03.2024 pronunțată de Judecătoria Brăila, printre altele, în baza art. 213 alin. (1), (2), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta de proxenetism din perioada iunie 2022 - ianuarie 2023 (persoană vătămată B.).
În baza art. 213 alin. (1), (2), (3) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru fapta de proxenetism din perioada iulie- decembrie 2022 persoană vătămată B..
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și inculpații A. și C..
Prin decizia penală nr. 900/A din data de 12 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Brăila și de către inculpații A. și C..
S-a desființat, în parte, sentința penală nr. 317/20.03.2024 a Judecătoriei Brăila și, în rejudecare:
În temeiul art. 386 din C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care inculpații A. și C. și au fost trimiși în judecată din infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1), (2) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
A fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă din perioada iunie 2022 – ianuarie 2023).
A fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (faptă din perioada iunie 2022 – decembrie 2022).
În baza dispozițiilor art. 91, 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului C., pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.
Conform art. 93 alin. (1) din noul C. pen., s-a impus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brăila, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
Conform art. 93 alin. (2) din C. pen., s-a impus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să respecte următoarea obligație:
să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul C. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 zile la Biblioteca Județeană, "D." Brăila sau la Consiliul Local Brăila – Serviciul de utilitate publică, E..
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva deciziei penale nr. 900/A din data de 12 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
Prin cererea de recurs în casație formulată, parchetul a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.
În susținerea cererii de recurs în casație, s-a precizat că deși instanța de apel a dispus condamnarea inculpaților la pedepse cu închisoarea cuprinse între limitele legale, nu le-a aplicat acestora pedeapsa complementară și accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi, acestea fiind obligatorii având în vedere pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de proxenetism, aspect omis și de către instanța de fond.
Prin urmare, în cauză, s-a apreciat că este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., respective s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, caz prin intermediul căruia poate fi analizată nu doar pedeapsa principală aplicată în cauză, ci legalitatea tratamentului sancționator în ansamblu, prin raportare la încadrarea juridică și la cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită definitiv de către instanța de apel.
În același sens, s-a invocat jurisprudența în această materie, potrivit căreia cazul de recurs în casație invocat "se referă nu doar la aplicarea unei pedepse într-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respectiv ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei" (I. C. civ..J., secția Penală, decizia nr. 139/RC din 2 aprilie 2021).
Având în vedere că instanța de apel a dispus condamnarea inculpaților A. și C. la pedepse cu închisoarea, fără să dispună și interzicerea exercitării unor drepturi ca pedeapsă complementară și accesorie, decizia pronunțată în cauză apare ca fiind nelegală.
Pentru aceste motive, s-a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. în referire la art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., admiterea recursului în casație, casarea în parte a deciziei nr. 900/A din data de 12.09.2024 a Curții de Apel Galați, în ceea ce privește pedepsele aplicate inculpaților A. și C. și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați.
Prin încheierea din data de 13 noiembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 900/A din data de 12 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 și s-a dispus trimiterea cauzei la completul de trei judecători, în vederea judecării pe fond a căii extraordinare de atac.
Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat având în vedere următoarele considerente:
Preliminar examinării fondului prezentei cauze, Înalta Curte notează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.
Potrivit art. 433 C. proc. pen.., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidența a fost stabilită cu titlu definitiv de către instanța de apel. Totodată, conform jurisprudenței constante a secției penale, textul de lege se referă nu doar la aplicarea unei pedepse întru-un cuantum situat sub minim sau peste maxim, ci privește întreg regimul sancționator aplicat unei situații juridice concrete, respective ansamblul pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută, indiferent că acestea sunt principale, complementare sau accesorii, precum și modalitatea de individualizare a aplicării sau a executării pedepsei.
În acest context, Înalta Curte constată că prin decizia penală recurată, inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. iar inculpatul C. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de proxenetism în formă continuată, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.
Potrivit art. 213 alin. (1) C. pen.:" Determinarea sau înlesnirea practicării prostituției ori obținerea de foloase patrimoniale de pe urma practicării prostituției de către una sau mai multe persoane se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Astfel, în situația în care norma de incriminare prevede ca pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea săvârșită se impune și aplicarea unor pedepse complementare constând în interzicerea unor drepturi, sunt incidente prevederile art. 67 alin. (2) C. pen. ce stabilesc că aplicarea acestora este obligatorie.
Pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea exercitării unuia sau mai multora dintre drepturile prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o C. pen., pe o perioadă de la 1 la 5 ani.
Totodată, conform prevederilor art. 65 alin. (1) C. pen., pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsa complementară.
Înalta Curte constată, așadar, că în raport de art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 65 alin. (1) C. pen., instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii în sensul că nu a aplicat pedepse complementare și pedepse accesorii pe lângă pedeapsa principală pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 C. pen.
Modalitatea de stabilire a pedepselor de către instanța de apel, în sensul omisiunii aplicării pedepselor pedepse complementare cât și a pedepselor accesorii pe lângă pedeapsa principală are semnificația juridică a aplicării pedepselor în afara limitelor prevăzute de lege, în sensul cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.
În acest sens Înalta Curte arată faptul că aspectul dedus judecății, respectiv problematica legalității pedepsei aplicate inculpatului nu poate fi analizată doar sub aspectul limitelor speciale ale pedepsei principale, aceasta privind deopotrivă și pedeapsa complementară cât și cea accesorie, pe care instanța de apel a omis să le aplice, deși erau obligatorii. Or, încălcarea dispozițiilor legale relative la aceastea din urmă nu pot fi suplinite sub nicio formă în calea extraordinară a recursului în casație, întrucât ar echivala cu privarea părților la accesul efectiv la o cale de atac, contrar exigențelor art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În consecință, Înalta Curte consideră că unicul remediu pentru a asigura o judecată efectivă este trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se realiza o analiză concretă, bazată pe întregul sistem de individualizare judiciară a unei sancțiuni, analiză ce se impune a fi efectuată în cadrul unei căi ordinare de atac, iar nu în calea de atac a recursului în casație, limitată, așa cum s-a menționat anterior, doar la probleme de drept.
Raportat la cazul de casare incident - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. și la dispozițiile art. 449 alin. (4) C. proc. pen.., cauza va fi trimisă spre rejudecare la instanța de apel numai cu privire la omisiunea aplicării pedepsei complementare precum și a pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) din C. pen., aplicate inculpaților A. și C..
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (2) lit. b) C. proc. pen.., va admite admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 900/A din data de 12 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 privind pe intimații inculpați A. și C..
Va casa, în parte, decizia recurată, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepselor complementare precum și a pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) din C. pen. și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Galați sub acest aspect.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați vor rămâne în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați, în cuantum de câte 720 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 900/A din data de 12 septembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023 privind pe intimații inculpați A. și C..
Casează, în parte, decizia recurată, numai cu privire la omisiunea aplicării pedepselor complementare precum și a pedepselor accesorii pe lângă pedepsele principale pentru infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 213 alin. (1) și (3) din C. pen. și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Galați sub acest aspect.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații-inculpați, în cuantum de câte 720 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 ianuarie 2025.