ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 879/2024

Ședința publică din data de 03 decembrie 2024

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 78 din data de 20.09.2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) Cod procedură, s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A., vizând sentința penală nr. 128 din data de 29.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Contestația la executare este un mijloc procesual, cu caracter jurisdicțional, care poate fi folosit înainte de punerea în executare a hotărârii penale definitive, dacă s-a ivit un incident prevăzut de lege până în acest moment, în cursul executării pedepsei, dacă incidentul s-a ivit în perioada executării și chiar după ce s-a executat pedeapsa, dar în legătură cu executarea ei. Prin acest mijloc procesual se asigură punerea în executare și executarea propriu-zisă a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.

Potrivit art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația la executare se poate face doar în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, respectiv, atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Cu privire la motivul invocat, Curtea a constatat că acesta nu este dat în speță, întrucât nu se poate vorbi despre nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

În ceea ce privește termenul de "nelămurire", doctrina și practica judiciară au statuat că acesta se referă, în cele mai multe situații, la redactarea greșită a dispozitivului hotărârii sau erori materiale.

Astfel, analizând criticile invocate de persoana condamnată A., instanța a constatat că acestea nu se încadrează în temeiul de drept invocat, precum în niciunul din celelalte cazurile expres prevăzute de lege pentru promovarea acestui mijloc procesual de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârii.

Prin contestația la executare nu se poate reclama nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive supuse atenției, ci, doar nelegalitatea ce s-a constatat prin punerea în executare a hotărârii.

Prin urmare, a apreciat că toate aspectele invocate de inculpat vizează legalitatea și temeinicia hotărârii penale străine, precum și aspecte privind hotărârea penală de recunoaștere care au fost invocate și în calea de atac a a apelului fapt pentru care calea aleasă nu se circumscrie cerinței textului de lege considerat ca fiind operant în speță, respectiv nu constituie vreo nelămurire cu privire la hotărârea de condamnare care se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel cum prevede art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentinței penale, contestatorul A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale nr. 78 din 20 septembrie 2024, având în vedere că cererea prin care a investit instanța de judecată este întemeiată pe dispozițiile art. 80 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. – Renunțarea la aplicarea pedepsei și nu pe dispozițiile art. 589 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

În acest sens, a apreciat că se impune admiterea cererii și aplicarea dispozițiilor art. 80 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei penale, considerând că a fost condamnat fără a fi vinovat de comiterea faptelor reținute.

Examinând contestația formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând a o respinge pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că obiectul cauzei pendinte îl constituie cererea prin care contestatorul persoana condamnată A. a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen., referitoare la renunțarea aplicării pedepsei cu privire la faptele pentru care a fost condamnat de autoritățile ungare și recunoscute prin sentința penală nr. 128 din data de 29.11.2023, pronunțată de Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2023.

În acest context, Înalta Curte reamintește că procedura jurisdicțională a contestației la executare este menită să rezolve situațiile juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Astfel, potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, Înalta Curte constată că autoritățile judiciare ungare au solicitat recunoașterea și punerea în executare a sentinței penale nr. B.262/2022/2, pronunțate de Judecătoria Mosonmagyarovari, Ungaria, prin care cetățeanul român A., a fost condamnat la pedeapsa de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare (851 zile), pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 353 alin. (1) și (2) lit. a) și b) din Legea C/2012 C. pen. ungar, ce își găsește corespondent în legislația penală română în infracțiunea de trafic de migranți prev de art, 263 C. pen., solicitare care a făcut obiectul dosarului nr. x/2023 înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, și soluționat prin sentința penală nr. 128 din data de 29.11.2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37 din 07.02.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât, prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate aspecte care să determine stingerea pedepsei și nici nu au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este repusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoașterea, prin sentința penală nr. 128 din data de 29.11.2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37 din 07.02.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, a pedepsei de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni închisoare aplicate de către autoritățile ungare și a modalității de individualizare a pedepsei.

În raport de criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că, în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin aplicarea dispozițiilor referitoare la renunțarea aplicării pedepsei, astfel cum solicită contestatorul, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice, în condițiile în care instanța română a verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Prin sentința pe care o pronunță, instanța învestită cu recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri străine nu analizează existența faptei și a vinovăției inculpatului și nici condițiile de tragere la răspundere penală astfel cum sunt acestea reglementate de dreptul intern.

În consecință, se constată că, în mod corect, instanța Curții de Apel Suceava a concluzionat că nu există nicio modificare cu privire la situația juridică a condamnatului A., respectiv aplicarea dispozițiilor referitoare la renunțarea aplicării pedepsei, având în vedere că, pe calea prezentei contestații la executare nu se poate modifica sentința penală nr. 128 din data de 29.11.2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 37 din 07.02.2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat cuantumul pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România, în raport cu sentinței penale nr. B.262/2022/2, pronunțate de Judecătoria Mosonmagyarovari, Ungaria.

Înalta Curte reține că prin intermediul contestației la executare nu se poate pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârii definitive în baza căreia se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea acesteia, ci se rezolvă doar incidente intervenite în cursul executării.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 78 din data de 20.09.2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori.

Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 78 din data de 20.09.2024, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 decembrie 2024.