ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 660/2020

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 și urm. C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de contestatorul condamnat A., privind Sentința penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2020 la Curtea de Apel Suceava, sub nr. x/2020, contestatorul A. a solicitat instanței, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., admiterea contestației la executare formulate de acesta împotriva Sentinței penale nr. 78 din 19 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, întrucât apreciază că pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare stabilită prin sentința penală atacată nu a fost calculată corect.

Analizând contestația la executare formulată Curtea a reținut că, prin Sentința penală nr. 78 din 19 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire la transferul persoanei condamnate A..

În temeiul art. 166 alin. (4), alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 165 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a:

- sentinței nr. 1 K 28942/2017 pronunțată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 18 ianuarie 2018, rămasă definitivă la data de 28 februarie 2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa unică de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru tentativă continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 Cop penal sloven, cu aplicarea alineatelor doi și unu ale art. 34 C. pen. sloven și a alineatului întâi al art. 54 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunile prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1) C. pen. și art. 32 C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) cu trimitere la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru infracțiunea continuată de furt calificat, prev. de pct. 1 alineatul întâi al art. 205 C. pen. sloven cu aplicarea alineatului întâi al art. 54 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu apl.art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru infracțiunea continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 C. pen. sloven, cu aplicarea alineatului întâi al art. 54 C. pen. (ce își găsește corespondent în infracțiunile prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 360 alin. (1) C. pen. și art. 313 alin. (1) rap. la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru tentativă continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 C. pen. sloven cu aplicarea alineatelor doi și unu ale art. 34 C. pen. sloven și a alineatului întâi al art. 54 C. pen. sloven și a alineatului doi al art. 20 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunile prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1) C. pen. și art. 32 C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) cu trimitere la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.) și pentru infracțiunea continuată de furt calificat, prev. de pct. 1 alineatul întâi al art. 205 C. pen. sloven cu aplicarea alineatului întâi al art. 54 C. pen. sloven și a alineatului doi al art. 20 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.);

- sentinței nr. IV K 22556/2017 pronunțată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 15 noiembrie 2017, rămasă definitivă la data de 17 aprilie 2018, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa unică de 3 (trei) ani închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru tentativă continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 Cop penal sloven, cu aplicarea art. 34 și art. 54 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunile prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1) C. pen. și art. 32 C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) cu trimitere la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.) și pentru infracțiunea continuată de furt calificat, prev. de pct. 1 alineatul întâi al art. 205 C. pen. sloven cu aplicarea art. 54 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.);

- sentinței nr. IV K 45758/2017 pronunțată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 09 noiembrie 2018, rămasă definitivă la data de 4 ianuarie 2019, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa unică de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, cu executare în regim de detenție, pentru infracțiunea continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 C. pen. sloven cu aplicarea alineatului doi al art. 20 și art. 54 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunile prev. de art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 360 alin. (1) C. pen. și art. 313 alin. (1) rap. la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), pentru tentativă continuată de utilizare a unor instrumente de plată fără numerar falsificate, prev. de alineatul întâi al art. 247 Cop penal sloven, cu aplicarea alineatului doi al art. 20, art. 34 și art. 54 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunile prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 250 alin. (1), (2) C. pen., art. 32 C. pen. rap. la art. 360 alin. (1) C. pen. și art. 32 C. pen. rap. la art. 313 alin. (1) cu trimitere la art. 311 alin. (2) C. pen., toate cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.), și pentru infracțiunea continuată de furt calificat, prev. de pct. 1 alineatul întâi al art. 205 C. pen. sloven cu aplicarea alineatului doi al art. 20 și art. 54 C. pen. sloven (ce își găsește corespondent în infracțiunea prev. de art. 228 alin. (1), art. 229 alin. (1) lit. b), d) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.);

- sentinței nr. 1 Ks 28942/2017 pronunțată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 22 februarie 2019, rămasă definitivă la data de 15 martie 2019, prin care persoanei transferabile A. i s-a stabilit pedeapsa unică de 11 (unsprezece) ani închisoare.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei totale de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa totală de 11 (unsprezece) ani închisoare, 1 (un) an 10 (zece) luni și 13 (treisprezece) zile, durată executată până la data de 8 aprilie 2019, precum și cea executată în continuare de la data de 8 aprilie 2019 până la zi.

În temeiul art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată coroborat cu art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, la data rămânerii definitive a sentinței penale.

Analizând dispozițiile art. 166 alin. (3) teza întâi din Secțiunea a 2-a din Legea nr. 302/2004 republicată, ce reglementează transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state, membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar din România, conform cărora obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167, cât și dispozițiile prevăzute de prezentul text de lege, Curtea a constatat că, relativ la hotărârile de condamnare mai sus relatate, sunt îndeplinite cerințele stipulate în alin. (1) lit. a) - e) din acest ultim articol.

Astfel, s-a apreciat că sentințele sunt definitive și executorii; faptele pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea realizează, potrivit legislației române, conținutul constitutiv al infracțiunilor acolo arătate; condamnatul, cetățean român, a fost de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate de autoritățile judiciare din Slovenia; nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Curtea a reținut că, din actele și lucrările dosarului a reieșit că executarea hotărârii judecătorești nu este contrară principiului non bis in idem, persoana transferabilă, care răspunde penal potrivit legii române, nu a fost condamnată în România ori în alt stat/nu este cercetată penal în România pentru aceleași infracțiuni și nu a intervenit prescripția executării pedepsei.

Totodată, s-a reținut că, în cazul în care faptele au fost comise de către persoana transferabilă în concurs, își produc efectele și dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.. Potrivit acestor prevederi, în situația în care în sarcina sa s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă o treime din cealaltă/celelalte pedeapsă/pedepse stabilită/stabilite.

Curtea a constatat că sancțiunea aplicată persoanei transferabile prin hotărârile de condamnare nu se impune a fi adaptată, întrucât, urmare a aplicării prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sancțiunea astfel rezultată ar depăși cu mult pe cea aplicată de către autoritățile judiciare din Slovenia.

Potrivit înscrisului de la dosar, persoana transferabilă (cetățean român) și-a manifestat, la data de 1 martie 2019, consimțământul în ce privește transferul său în România pentru continuarea executării pedepsei (aspect menționat de asemenea și în Certificat-dosar).

Față de cele anterior reținute, Curtea a constatat îndeplinite toate condițiile pentru recunoașterea hotărârilor arătate și transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei sentințe penale contestatorul A. a formulat contestație la executare, întemeiată pe disp. art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În motivare, contestatorul a arătat că pedeapsa rezultantă de 11 ani stabilită prin sentința penală atacată nu a fost calculată corect.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că cererea formulată de condamnatul A. având ca obiect contestație la executare este inadmisibilă, întrucât pedeapsa de 11 ani închisoare aplicată contestatorului a fost recunoscută de autoritățile române ca urmare a procedurii prevăzute de art. 166 alin. (4) și alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, raportat la art. 165 din Legea nr. 302/2004 republicată, prin Sentința penală nr. 78 din 19 iulie 2019 a Curții de Apel Suceava. În cadrul acestei proceduri autoritățile slovene au trimis toate documentele și înscrisurile relevante referitoare la situația contestatorului și cuantumul pedepsei aplicate, iar în niciunul dintre aceste documente nu s-a făcut referire la existenta vreunui act de clemență sau a unei cauze de reducere a pedepsei ce ar fi aplicabile.

Totodată, Curtea a constatat că pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare a fost stabilită de autoritățile slovene prin Sentința penală nr. 1 Ks 28942/2017 pronunțată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 22 februarie 2019, rămasă definitivă la data de 15 martie 2019, sentință recunoscută prin Sentința penală nr. 78 din 19 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, motiv pentru care a apreciat că persoana condamnată putea formula critici cu privire la modalitatea de calcul a pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România doar în cursul judecării fondului cauzei, în primă instanță sau și prin exercitarea căii de atac a apelului, neputând face obiectul contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

S-a apreciat că, prin contestația la executare formulată, contestatorul aduce critici cu privire la raționamentul instanței în momentul recunoașterii sentințelor penale din străinătate și a dispunerii executării în continuare a pedepsei de 11 ani închisoare în România, însă, pe calea contestației la executare nu se poate schimba sau modifica soluția pentru motive ce au fost soluționate deja definitiv, căpătând autoritate de lucru judecat.

Împotriva Sentinței penale nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind repartizată aleatoriu cu termen la data de 16 octombrie 2020.

Examinând contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în raport de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte notează, cu privire la contestația la executare, că aceasta reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale. Printr-o contestație la executare nu se pot invoca aspecte ce țin de judecata pe fond a cauzei, ci doar aspecte care privesc executarea hotărârilor.

În speță, condamnatul a invocat incidența dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., solicitând ca, prin intermediul acestui mijloc procesual, să se recalculeze pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, în procedura de recunoaștere a hotărârilor de condamnare emise de autoritățile slovene.

Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Împiedicarea la executare trebuie să se datoreze unor cauze legale prin care nu se poate pune în executare hotărârea sau nu poate continua executarea acesteia.

Analizând contestația formulată de condamnatul A., Înalta Curte constată că motivele invocate de acesta nu constituie o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Înalta Curte constată că motivele contestatorului nu se în cadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În acest sens, instanța de control judiciar reține că, potrivit normelor legale invocate în cauză, nelămurirea ivită vizează limitele în care hotărârea se execută, iar nu valabilitatea acesteia în privința textelor de lege și a principiilor aplicate. În acest sens, caracterul echivoc al dispozitivului hotărârii și lipsa acestuia de precizie, pot legitima formularea unei contestații la executare în baza acestui temei (de exemplu, existența nelămuririi în privința perioadei privării de libertate din cursul procesului penal, ce trebuie dedusă sau mențiunea generică de confiscare a bunurilor utilizate în vederea comiterii infracțiunii, fără ca acestea să fie identificate). Pe calea contestației la executare pot fi rezolvate aspecte legate de punerea în executare a unei hotărâri, fără a se repune în discuție probleme de fond rezolvate cu autoritate de lucru judecat.

Se constată, astfel, că prin prezentul demers judiciar nu au fost relevate nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, nici piedici privind punerea acesteia în executare și nici nu au intervenit modificări în sensul micșorării cuantumului pedepsei ce se execută. În fapt, este pusă în discuție chiar legalitatea și temeinicia hotărârii în baza căreia se face executarea, fiind criticată recunoașterea, prin Sentința penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr. x/2019, a pedepsei rezultante de 11 ani închisoare aplicate contestatorului de autoritățile slovene, prin Sentința penală nr. 1 Ks 28942/2017 pronunțată de Tribunalul Districtual din Maribor-Slovenia din data de 22 februarie 2019, rămasă definitivă la data de 15 martie 2019.

Având în vedere criticile formulate de contestatorul condamnat, Înalta Curte mai notează că în procedura contestației la executare nu se poate modifica o hotărâre rămasă definitivă, nu se poate proceda la o reindividualizare a pedepsei prin pronunțarea unei alte soluții, întrucât s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat, stabilității raporturilor juridice.

Așa fiind, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că instanța română a analizat posibilitatea adaptării sancțiunii aplicate persoanei transferabile prin hotărârile de condamnare și a concluzionat că nu se impune a fi adaptată, întrucât urmare a aplicării prevederilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., sancțiunea astfel rezultată ar depăși cu mult pe cea aplicată de către autoritățile judiciare din Slovenia, soluția căpătând, astfel, autoritate de lucru judecat.

De altfel, nu este admis pe calea contestației la executare să se revină asupra unor dispoziții care au autoritate de lucru judecat.

În consecință, se constată că, în mod corect, instanța de fond a concluzionat că nu există nicio nelămurire cu privire la situația juridică a condamnatului, cu privire la durata pedepsei care trebuie executată.

Aceasta deoarece pe calea prezentei contestații la executare nu se poate modifica Sentința penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat modalitatea de calcul și cuantumul pedepsei a cărei executare a fost admisă a fi continuată în România.

Așadar, criticile referitoare la hotărârea de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare străine și cele ce vizează recunoașterea hotărârilor străine și transferul într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei, dispuse prin Sentința penală nr. 78 din data de 19 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2019, nu se circumscriu prezentei proceduri.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 89 din data de 15 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în cuantum de 313 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2020.

GGC - CL