ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 decembrie 2024

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 959 din data de 13.11.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București – secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2021, printre altele, în temeiul art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. cu referire la art. 193 alin. (2) din C. pen. și art. 113 alin. (3) din C. pen., art. 114 alin. (1) din C. pen., art. 120 din C. pen., art. 129 alin. (1) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., s-a aplicat inculpatului A. măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 5 (cinci) luni, sub coordonarea Serviciului de Probațiune București, pentru săvârșirea în stare de minoritate a două infracțiuni de ultraj în concurs.

În baza art. 121 alin. (1) din C. pen., pe durata executării măsurii educative, s-a impus inculpatului, sub coordonarea Serviciului de Probațiune București, următoarele obligații:

1) să urmeze în continuare cursurile de pregătire școlară sau formare profesională;

2) să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 123 alin. (1) și (3) din C. pen.

S-a constatat că inculpatul a fost reținut, arestat preventiv și arestat la domiciliu în perioada 03.04.2021 - 20.06.2021, inclusiv.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 131 din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 131 din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de distrugere, prevăzută de art. 253 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. raportat la art. 131 din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 – 229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Împotriva acestei decizii penale au formulat apel au declarat apel inculpații A., B. și C. și partea civilă Primăria Municipiului București.

Prin decizia penală nr. 983/A din data de 26 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de inculpatul A. și de partea civilă Primăria Municipiului București împotriva sentinței penale nr. 959 din data de 13.11.2023 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București – secția penală în dosarul nr. x/2021.

S-a desființat în parte sentința penală apelată și în rejudecare, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. și la art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoane vătămate D., E., F., G., H., I., J. și K.) și de ultraj, prevăzută de art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. și la art. 193 alin. (2) din C. pen. (persoane vătămate I., H., L., M. și N.), fiecare cu aplicarea art. 77 lit. a) și c) din C. pen. și art. 113 alin. (3) din C. pen., fapte comise la data de 30.03.2021, ca urmare a împlinirii termenului prescripției răspunderii penale.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., la art. 19 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. cu referire la art. 1349 alin. (1) din C. civ. și art. 1357 alin. (1) din C. civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă Primăria Municipiului București și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Primăria Municipiului București a sumei de 11.256 RON cu titlu de daune materiale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei penale nr. 983/A din data de 26 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs în casație la data de 28.08.2024 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea cererii de recurs în casație, prin cererea de recurs în casație, parchetul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, admiterea recursului în casație și trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel, întrucât în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prevăzute de art. 46 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. și la art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) și c) din C. pen., fapte comise la data de 30.03.2021, întrucât raportat la faptele comise termenul de prescripție al răspunderii penale este de 8 ani și se reduce la jumătate, dat fiind că inculpatul era minor la data săvârșirii faptelor și calculând acest termen de 4 ani de la data săvârșirii faptelor, 30.03.2021 ar rezulta că în cauză nu este îndeplinită prescripția răspunderii penale, aceasta urmând a interveni la data de 29.03.2025.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este fondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal."

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Din decizia recurată se reține că inculpatul A. a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen., constând în aceea că:

a) La data de 30.03.2021, în intervalul orar 00:48 – 00:55, în contextul desfășurării unui protest contra măsurilor dispuse de către autorități pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 pe teritoriul României, în timp ce se afla în Parcul Unirii, inculpatul A. împreună cu inculpații O., P., Q., R., C., S., T., U., V., W., X., Y., Z., B., AA., BB., suspectul CC. și alte persoane neidentificate (dispuse pe str. x și parcul Unirii), a aruncat cu obiecte dure către dispozitivul de jandarmi care a acționat din centrul intersecției str. x – bd. x C. Brătianu – Bd. x spre bld. Unirii, pe str. x, din care făceau parte persoanele vătămate D., E., F., G., H., I., J. și K., aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acțiunile respective având ca urmări:

- lovirea persoanei vătămate D. din cadrul Detașamentului 4 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona ochiului drept cu un fragment din caldarâm ori asfalt, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 12-14 zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate E. din cadrul Detașamentului 4 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în mâna stângă cu o piatră sau un fragment de bordură, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate F. din cadrul Detașamentului 1 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona piciorului drept cu o piatră, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate G. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în tibia piciorului stâng cu un corp dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate H. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în diferite zone ale corpului cu pietre, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate I. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona piciorului drept cu o cărămidă, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate J. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în coapsa piciorului drept cu un corp dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate K. din cadrul Detașamentului 4 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în gamba piciorului drept, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

b) La data de 30.03.2021, în intervalul orar 00:55 – 01:00, în contextul desfășurării unui protest contra măsurilor dispuse de către autorități pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19 pe teritoriul României, în timp ce se afla pe strada x, inculpatul A. împreună cu inculpații S., T., U., W., Y., Z., B., DD., EE. și alte persoane neidentificate (dispuse pe Splaiul Independenței și str. x), a) aruncat cu obiecte dure către dispozitivul de jandarmi format pe scuarul rutier delimitat de bd. x și bd. x C. Brătianu și care a acționat din centrul intersecției spre str. x, din care făceau parte persoanele vătămate I., H., L., M. și N., aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acțiunile respective având ca urmări:

- lovirea persoanei vătămate I. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona piciorului drept cu un obiect dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate H. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona umărului drept;

- lovirea persoanei vătămate L. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona pumnului drept și a piciorului stâng cu un obiect dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate M. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona genunchiului stâng cu o piatră și în alte zone ale corpului cu corpuri dure, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care nu au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale;

- lovirea persoanei vătămate N. din cadrul Detașamentului 3 al Batalionului nr. 1 al D.G.J.M.B. în zona piciorului drept cu un obiect dur, fiindu-i provocate astfel leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile de îngrijiri medicale.

Înalta Curte constată că infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (4) din C. pen., comisă asupra unui polițist sau militar, comisă prin lovire sau alte violențe se sancționează cu pedeapsa privativă de libertate prevăzută de lege pentru această infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.

De asemenea, se constată că pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. (2) din C. pen. limitele de pedeapsă prevăzute de lege sunt închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Așadar, în contextul celor arătate mai sus, rezultă că limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen. sunt închisoare de la 9 luni la 7 ani și 6 luni.

În continuare, Înalta Curte observă că, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripție în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani este de 8 ani.

Având în vedere că, la data săvârșirii faptelor, inculpatul A. era minor, termenul de prescripție a răspunderii penale se reduce la jumătate, în coondițiile art. 131 din C. pen.. Prin urmare, în speță, termenul de prescripție a răspunderii penale a inculpatului A. este de 4 ani.

În contextul în care infracțiunile de ultraj prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen. au fost săvârșie la data de 30 martie 2021 rezultă că, la momentul pronunțării deciziei de către instanța de apel, termenul de prescripție a răspunderii penale a inculpatului A. nu era împlinit, acesta urmând să se împlinească la data de 29 martie 2025.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru faptele inculpatului A. nu a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este fondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 983/A din data de 26 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2021.

Va casa decizia penală recurată numai în ceea ce îl privește pe intimatul A., cu referire strictă la infracțiunile de ultraj prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen.

Va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

Va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 200 RON, va rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) din C. proc. pen. admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 983/A din data de 26 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2021.

Casează decizia penală recurată numai în ceea ce îl privește pe intimatul A., cu referire strictă la infracțiunile de ultraj prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) din C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) din C. pen.

Trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.

Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 200 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație formulat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2024.