ÎCCJ, Secția penală

Examinând recursul în casație în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 736/06.04.2017 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 386 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de tentativă la omor calificat prev.de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. c) C. pen. și tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 - 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev.de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. și art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 C. pen. și a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunile de tentativă la furt calificat prev.de art. 32 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen. și favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul A. prin apărător ales, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a acestuia din infracțiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. c) C. pen. și tentativă la tâlhărie calificată prev.de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 - 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev.de art. 193 alin. (2) C. pen.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de inculpatul A., prin apărătorul ales al acestuia, de reținere a circumstanțelor atenuante judiciare prev. de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen.

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. și art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 C. pen. i s-a aplicat inculpatului A., măsura educativă a internării într-un centru educativ prevăzută de art. 124 C. pen. constând în internarea inculpatului într-o instituție specializată în recuperarea minorului, unde va urma un program de pregătire școlară și formare profesională potrivit aptitudinilor sale, pe timp de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni

S-a atras atenția inculpatului A. asupra prevederilor art. 124 alin. (3) C. pen. referitoare la consecințele comiterii unei noi infracțiuni pe perioada internării.

Conform art. 127 C. pen. comb.cu art. 72 C. pen. s-a scăzut din durata măsurii educative perioada reținerii, arestării preventive și arestării la domiciliu a acestuia de la data de 16.03.2016 (prin ordonanța procurorului din data de 16.03.2016 inculpatul a fost reținut pentru o durată de 24 ore, apoi prin încheierea din data de 17.03.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București, secția I penală s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului A. iar prin încheierea din data de 21.11.2016 pronunțată de judecător din cadrul Tribunalului București, secția I penală s-a dispus înlocuirea arestării preventive cu măsura preventivă a arestului la domiciliu) la zi (06.04.2017) și în baza art. 399 C. proc. pen. comb. cu art. 362 C. proc. pen., art. 208 C. proc. pen. a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu față de inculpatul A.

În baza art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. cu reținerea prevederilor art. 374 alin. (4) C. proc. pen., art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (în raport de poziția procesuală a inculpatului de recunoaștere a comiterii faptei) a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în formă tentată.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 234 C. pen., i s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), lit. d) (dreptul de a alege) și lit. h) (dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme) pe o durată de 2 (doi) ani, pedeapsă complementară ce se execută conform prevederilor art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen. și anume după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 404 alin. (5) C. proc. pen., art. 65 C. pen. i s-a interzis inculpatului B. exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) și h) C. pen. (a căror exercitare a fost interzisă de instanța ca pedeapsa complementară), pedeapsă accesorie ce se execută conform art. 65 alin. (3) C. pen. și anume din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

Conform art. 72 C. pen. din durata pedepsei aplicată inculpatului B. s-a scăzut timpul reținerii acestuia de la data de 16.03.2016 la data de 17.03.2016 și în baza art. 399 C. proc. pen. comb. cu art. 362 C. proc. pen., art. 208 C. proc. pen. a fost menținută măsura preventivă a controlului judiciar sub puterea căreia se află acest inculpat de la data de 18.03.2016.

În baza art. 19 C. proc. pen. rap.la art. 397 C. proc. pen., art. 1349 C. civ., art. 1357 C. civ., art. 313 din Legea nr. 95/2006 a fost admisă acțiunea civilă promovată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București și obligați inculpații A. și B. (în solidar) la plata sumei de 223 RON cu titlu de daune materiale (cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate în cadrul unității persoanei vătămate C.).

S-a constatat că persoanele vătămate C. și S.C. D. S.R.L. nu s-au constituit părți civile în cauză.

S-a constatat că din cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală la data 30.03.2015 a reieșit că de la fața locului nu a fost ridicat toporul folosit la comiterea faptei astfel că nu se poate dispune confiscarea acestuia.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 și văzând Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii nr. 5/2016, obligatorie conform art. 474 alin. (4) C. proc. pen.) s-a dispus prelevarea doar de la inculpatul B. de probe biologice în vederea introducerii datelor genetice în profilul SNDGJ (la rămânerea definitivă a hotărârii) .

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 800 de RON cheltuieli judiciare către stat (din care suma de câte 750 de RON pentru fiecare inculpat reprezintă cheltuieli judiciare necesare efectuării actelor de urmărire penală conform dispozitivului rechizitoriului).

PENTru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în dimineața zilei de 29.03.2015 în jurul orei 8:30 inculpații A. (în vârsta de 17 ani de la acea dată) și B. au pătruns, prin escaladarea gardului împrejmuitor, în incinta șantierului situat în str. (...), sector 3 (fosta fabrică (...)) cu intenția de a sustrage cabluri electrice.

Rezoluțiunea infracțională a fost relevată de chiar cei doi inculpați la momentul audierii acestora atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești.

Astfel, fiind audiat la data de 16.03.2016 inculpatul A. a declarat "În cursul lunii martie 2015 am plecat de la locuința mea împreună cu cumnatul meu (...) B. cu intenție de a sustrage un cablu electric de la un șantier aflat pe str. (...). Precizez că anterior eu am fusesem pe acest șantier de unde, cu permisiunea agenților de pază mai colectasem fier vechi. Am luat de la locuința bunicii mele E. de pe str. (...), un topor pe care voiam să îl folosim la tăierea cablului" .

Cu ocazia audierii sale de către instanță, la termenul din data de 12.09.2016 A. a arătat că "În dimineața zilei de 29.03.2015 împreună cu B. care îmi este cumnat, am hotărât, eu fiind cel care a venit cu ideea să mergem să sustragem bunuri din incinta fostei fabrici (...). Noi intenționam să sustragem fier vechi, respectiv cabluri electrice. De acasă am luat un topor. Cu acel topor intenționam să tăiem cablurile electrice pentru a le putea sustrage. Eu anterior acestei date am mai fost în incinta fabricii (...) de unde luam fier vechi, primind permisiunea paznicilor".

În concordanță cu declarația dată de A., inculpatul B. a arătat la urmărire penală, fiind audiat la data de 16.03.2016, următoarele: "În cursul anului 2015, luna martie (...) am plecat împreună (cu inculpatul A. n.n.) cu intenția de a colecta fier vechi de pe un șantier situat pe (...), fosta fabrică (...). A. a luat un topor din curtea bunicii sale (...) și am intrat în incinta șantierului, prin escaladarea gardului împrejmuitor. A. mi-a spus că știe el un cablu pe care vroia să îl sustragem" pentru ca în fața instanței să declare că recunoaște în totalitate comiterea faptei astfel cum aceasta este descrisă în cuprinsul actului de sesizare a instanței.

De altfel, așa a cum reieșit din conținutul referatului cu propunere de renunțare la urmărirea penală și a ordonanței din data de 09.10.2015 dată de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 București în Dosarul nr. x/2015, inculpatul A. nu se afla în data de 29.03.2015 la prima încercare de sustragere de bunuri din incinta șantierului situat în str. (...) (fosta fabrică (...)), acesta împreună cu o altă persoană deplasându-se în interiorul șantierului și la data de 25.02.2015 de unde a sustras o poartă metalică recuperată ulterior, faptă pentru care avându-se în vedere gradul de pericol social apreciat ca redus și împrejurarea recuperării prejudiciului s-a dispus renunțarea la urmărire penală.

În timp ce încercau să taie, cu toporul pe care îl aveau asupra lor, un cablu electric aparținând persoanei vătămate S.C. D. S.R.L. care efectua lucrări specifice în incinta șantierului, inculpații au fost observați de martorul F. ce efectua serviciul de pază la un obiectiv aflat în vecinătatea șantierului menționat și care l-a contactat telefonic pe numitul G., șeful dispozitivului de pază al șantierului pe care l-a informat cu privire la prezența în șantier a celor doi intruși.

La rândul său, acesta din urmă l-a contactat telefonic pe martorul H. - agent de pază în cadrul S.C. I. S.R.L. - care efectua serviciul de pază la șantier și care i-a informat prin stația radio pe persoana vătămată C. și pe martorul J.

Martorul H., audiat în cursul urmăririi penale la data de 1.04.2015 a declarat că telefonic a fost informat de șeful acestuia G. în data de 29.03.2015, în jurul orei 8:45 cu privire la faptul că "în curtea șantierului se află doi indivizi care încearcă să sustragă cablu electric", martorul, la rândul său, anunțându-i pe C. și J.

Ulterior, audiat de către instanță, martorul a arătat că nu-și mai aduce aminte dacă la 29.03.2015 a fost sau nu anunțat cu privire la faptul că în curtea șantierului s-ar fi aflat persoane care încercau să sustragă cablu, amintindu-și doar că l-a văzut pe C. lovit. Cu privire la imposibilitatea martorului de a-și aminti elemente de amănunt în legătură cu faptele petrecute la data de interes în cauză, pe lângă faptul că este explicabilă raportat la momentul audierii acestuia în fata instanței și anume la data de 24.10.2016, la aproximativ 1 an și 7 luni de la data la care se reține comiterea faptelor, coroborat cu lipsa de interes a martorului în raport de situația respectivă ("Eu despre incidentul la care am făcut referire nu am discutat ulterior cu nicio persoană pentru ca pur și simplu nu am fost interesat de acel incident"), judecătorul a apreciat că aceste aspecte nu sunt de natură a modifica adevărul susținerilor acestuia făcute în cursul urmăririi penale câtă vreme martorul nu le-a infirmat și, mai mult, acestea sunt confirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză și pe care le-am prezentat anterior.

Persoana vătămată C. și martorul J., informați prin stația radio de colegul acestora cu privire la prezența celor doi inculpați s-au îndreptat către locul în care se aflau aceștia; la vederea celor doi agenți de pază inculpații A. și B. au renunțat la intenția de a mai lua cablul electric și au părăsit incinta șantierului escaladând gardul împrejmuitor al acestuia înspre str. (...).

Inculpatul A. a escaladat gardul respectiv, în str. (...), după ce în prealabil a aruncat pe trotuar toporul pe care îl avea asupra sa și a fost urmat la scurt timp de B. Imediat ce și inculpatul B. a escaladat gardul, inculpatul A., observând că persoana vătămată C. vine în urmărirea acestora încercând la rândul său să sară gardul în stradă, a luat de pe trotuar toporul ținându-l de coadă și l-a aruncat cu intensitate spre persoană vătămată de la o distanță de aproximativ 1 metru, vizând în mod evident să o lovească în cap.

Astfel, toporul aruncat cu intensitate de inculpatul A. l-a lovit în cap, cu partea metalică, pe C. care a căzut la pământ pierzându-și pentru câteva secunde conștiența, toporul ricoșând în sens opus, la o distanță de aproximativ 4 - 5 metri, pe partea carosabilă.

Persoana vătămată a fost ajutată apoi de colegul său, martorul J. care i-a acordat primele îngrijiri apelând apoi telefonic Serviciul de Urgență 112, la fața locului prezentându-se o ambulanță care a condus victima la Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar-Arseni" București unde a fost diagnosticat cu "traumatism cranio-facial; hematom palpebral superior și inferior (...)".

Dinamica activității infracționale mai sus prezentată a reieșit din analiza coroborată a următoarelor mijloace de probă: declarațiile martorului J., declarațiile persoanei vătămate C., declarațiile inculpaților A. și B. date în cursul urmăririi penale și în fata instanței, procesele-verbale de vizionare a imaginilor video surprinse de camera de supraveghere video amplasată pe imobilul situat pe str. (...), sector 3 București, imaginile înregistrate la data de 29.03.2015 între orele 8:50 - 9:20 și pe imobilul situat pe str. (...), sector 3, procesele-verbal de vizionare a unui CD marca x înregistrat cu nr. 686/8.04.2015 încheiat la data de 13.02.2017, declarațiile martorei K.

Astfel, martorul J. a declarat că fiind anunțat prin stație în legătură cu faptul că în curtea șantierului se află persoane străine s-a deplasat împreuna cu C. la locul indicat văzându-i pe cei doi inculpați ("în dimineața zilei de 29.03.2015 eu l-am văzut pe A. în curtea șantierului, acesta fiind însoțit de o persoană care avea capul acoperit cu o glugă"). La vederea agenților de pază inculpatul a părăsit curtea imobilului în fugă, prin escaladarea gardului nu înainte ca unul dintre cei doi inculpați să arunce peste gard toporul pe care-l avea asupra sa. A arătat martorul că a "văzut un topor în mâna unuia dintre cei doi indivizi pe care i-am văzut în acea zi în curtea șantierului dar nu știu dacă acest topor era ținut de A. sau de celălalt participant la comiterea faptei".

Deși în cursul urmăririi penale la data de 31.03.2015 martorul a afirmat că "A. avea asupra sa un topor cu care l-a lovit pe (...) C. în momentul în care s-a apropiat de gard și s-a uitat după ei", în fața instanței a revenit asupra acestei susțineri cu mențiunea că deși a văzut în mâna unuia din cei doi inculpați un topor, în realitate nu a văzut când persoana vătămată a fost lovită și că a afirmat că ar fi vorba de un topor după ce organele de cercetare penală i-au arătat o filmare realizată cu "camerele de luat vederi ale șantierului", această din urmă susținere a martorului (menționată de acesta în faza cercetării judecătorești, astfel cum s-a arătat) a fost înlăturată ca nesinceră cu motivarea că din conținutul înscrisurilor aflate la dosar a reieșit că suporții optici conținând imaginile video surprinse cu sistemele de supraveghere amplasate pe imobilele situație pe str. (...) și pe str. (...) au fost înaintați (urmare solicitării organelor de urmărire penală) în luna aprilie a anului 2015, iar vizionarea acestor imagini s-a realizat de asemenea în luna aprilie a aceluiași an, astfel că în mod logic imaginile video nu puteau fi prezentate martorului la o dată anterioară celei la care organele de cercetare penală au intrat în posesia acestora (martorul așa cum s-a arătat a fost audiat la 31.03.2015).

Instanța a înlăturat ca nesinceră și afirmația martorului J. în sensul că după ce a fost lovit, C. s-a deplasat singur până la poarta șantierului (susținere ce se regăsește în declarația dată de martor în cursul cercetării judecătorești) motivat de faptul că această susținere este infirmată de persoana vătămată, C. care atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței a afirmat că după ce a fost lovit a căzut, moment în care i-a căzut casca de pe cap, după care câteva secunde a rămas în stare de semiconștiență, fiind ridicat de J. care l-a ajutat să se deplaseze până la poarta șantierului, dar și de către martor care în cursul urmăririi penale a declarat:

"În momentul în care l-a lovit colegul meu a căzut jos, sărindu-i casca de protecție (...) l-am ridicat de jos și m-am deplasat cu el la poarta de acces ."

Momentul în care inculpatul A. aflat în afara șantierului (din a cărui incinta a ieșit prin escaladarea gardului împrejmuitor) a luat toporul aflat pe trotuar și l-a aruncat cu putere către persoana vătămată în timp ce aceasta, în încercarea de a-i urmări pe inculpați, escalada la rându-i gardul, a fost surprins cu fidelitate de camerele de supraveghere anterior menționate, fiind redat în conținutul proceselor-verbale întocmite atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești cu ocazia vizionării imaginilor respective.

Imediat după ce a agresat persoana vătămată, în maniera descrisă, inculpatul A. împreună cu inculpatul B. care a observat agresiunea comisă de inculpatul A. asupra persoanei vătămate, au părăsit în fugă locul faptei, abandonând toporul cu care fusese lovită persoana vătămată, chiar pe carosabil în locul unde acesta a ricoșat.

După aproximativ 3 minute, ambii inculpați au revenit la locul agresiuni iar inculpatul B. a luat toporul din locul unde fusese abandonat, aceștia părăsind din nou locul faptei.

S-a menționat faptul că întreaga activitate a celor doi inculpați - din momentul în care aceștia au escaladat gardul în încercarea de a scăpa de urmărirea persoanei vătămate, momentul lovirii acesteia în cap, cu toporul, de către inculpatul minor A. și momentul în care inculpații au revenit la locul faptei pentru a recupera toporul - a fost surprinsă de camerele de supraveghere la care anterior s-a făcut referire.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală din 21.05.2015 emisă de I.N.M.L. "Mina Minovici" persoana vătămată C. prezenta leziuni traumatice (traumatism cranio-facial; fractură perete anterior și superior maxilar stâng cu hemosinus) ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur și care pot data din 29.03.2015; acesta a necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri medicale; leziunile nu au pus în primejdie viața victimei și nu au determinat infirmitate permanentă.

În speță, astfel cum a reieșit din conținutul materialului probator administrat și anterior analizat - acțiunea principală (furtul) a fost doar parțial executată, urmare intervenției agenților de pază (în principal a persoanei vătămate C.) care au întrerupt activitatea celor doi inculpați de sustragere a cablului electric aflat în curtea șantierului (prin utilizarea unui topor), acțiunea adiacentă (lovirea) care a urmat după executarea parțială a acțiunii principale fiind dusă până la capăt și producându-și rezultatul, astfel încât în ceea ce privește încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul A., s-a apreciat că aceasta este cea de tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap.la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. (prin folosirea unei arme - toporul pe care-l avea asupra sa la momentul pătrunderii în interiorul curții șantierului, topor cu care a lovit persoana vătămată pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea) comb.cu art. 237 C. pen. și art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 C. pen.

Relativ la elementul subiectiv al infracțiunii de tâlhărie, acesta constă în intenție directă (prevederea rezultatului faptei și urmărirea producerii acestuia, prin săvârșirea faptei - art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen.) atât în ceea ce privește acțiunea principală cât și cea adiacentă.

Nu este necesară însă concomitența apriorică a poziției subiective raportată la ambele acțiuni ci, chiar dacă făptuitorul a conceput săvârșirea numai a uneia dintre acțiuni și implicit a infracțiunii caracterizată prin această acțiune, dar pe parcursul executării a întâlnit situații care l-au îndemnat să se hotărască a săvârși și cealaltă acțiune (situația din prezenta cauză, intervenția persoanei vătămate fiind un element neprevăzut de inculpat) concepând bineînțeles și îmbinarea între acțiuni și între rezultatele acestora (lovirea persoanei vătămate care a întrerupt activitatea de furt a celor doi inculpat a avut drept scop asigurarea scăpării acestora) infracțiunea complexă se constituie în integralitatea conținutului său, cu poziția subiectivă complexă ce îi este caracteristică.

În practică s-a stabilit că în cazul infracțiunii complexe de tâlhărie intenția acțiunii adiacente - de violență sau amenințare - poate interveni chiar după ce furtul a fost consumat ori rămas în fază tentată, dacă făptuitorul folosește actele de violență sau amenințare pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii sau pentru a-și asigura scăparea.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii de omor aceasta este intenția care poate fi directă sau indirectă, după cum autorul, prevăzând moartea victimei, a urmărit sau numai a acceptat producerea acestui rezultat.

În raport de argumentele anterior expuse, vizând latura subiectivă, prima instanță a reținut că inculpatul A. a acționat cu intenție directă atât în ceea ce privește acțiunea principală (de furt) cât și cea adiacentă (de lovire), în scopul însușirii pe nedrept a unui bun (cablu electric), scop existent la momentul comiterii faptei (fără a fi neapărat nevoie de realizarea sa efectivă), judecătorul cauzei pe fond a apreciind că nu se poate reține încadrarea juridică dată de procuror faptelor inculpatului și anume tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată în concurs cu tentativă la infracțiunea de omor, în cazul acestei din urmă infracțiuni procurorul reținând intenția indirectă (acceptarea de către inculpat a posibilității producerii rezultatului prevăzut dar neurmărit al faptelor sale - art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen.), cele două forme de intenție neputându-se suprapune, astfel că în baza art. 386 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatului A. din tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - 189 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 113 alin. (3) C. pen. și tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 rap. la art. 233 - 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 113 alin. (3) C. pen. ambele cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., într-o singură infracțiune în formă tentată astfel cum am menționat mai sus (art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (4) lit. a) C. pen. comb.cu art. 237 C. pen., art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 C. pen.).

În ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul B. din analiza probatoriului administrat în cauză a rezultat neîndoielnic intenția directă a acestuia cât privește acțiunea de furt săvârșită în data de 29.03.2015, acțiune întreruptă urmare intervenției agenților de pază.

Urmare acestei intervenții atât inculpatul A. cât și coinculpatul B. au părăsit în fugă, prin escaladarea gardului împrejmuitor, interiorul curții șantierului nu mai înainte ca A. care avea asupra sa toporul despre care evident avea cunoștință și celălalt inculpat, să-l arunce peste gard și după ce ambii inculpați reușesc să ajungă în stradă, fiind în continuare urmăriți de persoana vătămată (agent de pază) inculpatul A. ia toporul aflat pe carosabil, îl aruncă cu putere în direcția persoanei vătămate care la rândul său încearcă să escaladeze gardul pentru a-i prinde pe cei doi inculpați, toporul lovindu-l pe C. care se prăbușește și ricoșând din nou pe carosabil; cei doi inculpați, împreună se reîntorc la locul producerii acestei din urmă fapte, ambii urmăresc consecințele acesteia după care inculpatul B. ia toporul folosit de A. și părăsesc locul comiterii faptelor.

Procurorul, prin rechizitoriu, a reținut în sarcina acestui inculpat două infracțiuni, în concurs și anume tentativă la infracțiunea de furt și favorizarea infractorului.

Instanța de fond a apreciat că nu poate primi această încadrare juridică pentru considerentele ce urmează:

Favorizarea făptuitorului are ca obiect juridic special relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției penale prin asigurarea descoperirii, cercetării și judecării celor care au comis fapte prevăzute de legea penală și a executării sancțiunilor penale aplicate în cazul în care aceste fapte constituie infracțiuni.

În cazul acestei infracțiuni subiect activ poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile cerute de lege și comite o asemenea faptă, textul necondiționând existența infracțiunii de vreo calitate specială.

Favorizarea făptuitorului (legea penală se referă la ajutorul dat unui făptuitor, ajutorul netrebuind acordat neapărat unui infractor, întrucât activitatea de înfăptuire a justiției este împiedicată inclusiv prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală dar care ar putea în concret să nu angajeze răspunderea penală datorită unor cauze care fac imposibilă întrunirea trăsăturilor esențiale ale infracțiunii) presupune o activitate de favorizare a altuia și nu o activitate de autofavorizare, subiectul favorizării neputând fi deci nici autorul și nici participantul la fapta în legătură cu care s-a comis activitatea de favorizare. Deși actele de autofavorizare nu cad sub incidența legii penale, totuși dacă un astfel de act realizează, prin el însuși conținutul altei infracțiuni, autorul actului de autofavorizare răspunde pentru această infracțiune, situație ce se regăsește în prezenta cauză, avându-se în vedere și dinamica activității infracționale în sarcina inculpatului B. neputând fi reținută, prin urmare, infracțiunea de favorizare.

Așa cum s-a menționat anterior atunci când este vorba de un furt urmat de folosirea unuia dintre mijloacele prevăzute de art. 233 C. pen., hotărârea autorului de a comite tâlhăria apare în principiu după consumarea furtului, întrucât numai în măsura în care intervine cineva pentru a-l deposeda bunul mobil sustras, subiectul activ ia hotărârea de a folosi violența, amenințarea etc. pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea.

De asemenea, s-a arătat că nu este necesar pentru reținerea infracțiunii complexe de tâlhărie, ca poziția subiectivă a făptuitorului să preceadă, în alcătuirea ei integrală, începutul de executare a infracțiunii, fiind posibil ca această poziție subiectivă să se raporteze la început la o singură acțiune, dar să se amplifice ulterior adăugându-i-se și poziția subiectivă raportată la o a doua acțiune pe care făptuitorul nu o prevăzuse atunci când el a început inițial săvârșirea faptei, dar la comiterea căreia a fost îndemnat de unele împrejurări concrete întâlnite pe parcurs.

Instanța a reținut faptul că în măsura în care activitatea - fie și parțială - participantului intră în conținutul intrinsec al infracțiunii complexe, realizând nemijlocit chiar numai una dintre acțiunile acesteia sau numai o parte dintr-o asemenea acțiune, acel participant va fi coautor; nu este nevoie, pentru a fi coautor, ca acesta să participe la realizarea tuturor acțiunilor prin care se desăvârșește executarea infracțiunii complexe, fiind suficient ca activitatea sa, oricât de redusă, să facă parte din conținutul obiectiv al infracțiunii complexe, să se integreze în oricare dintre acțiunile sale componente ale acesteia.

Astfel, în practică s-a decis că "dacă unul dintre inculpați a amenințat victima, iar celălalt a deposedat-o de bunul său, ambii inculpați sunt coautori ai infracțiunii de tâlhărie; în adevăr, deși fiecare inculpat a desfășurat acte materiale distincte de ale celuilalt, amândoi ai cooperat în mod nemijlocit la comiterea infracțiunii prev. de art. 211 C. pen. (din 1968 n.n) prin acțiuni care se completează reciproc". În cazul astfel soluționat fiecare dintre cei doi participanți și-a dat seama că actele săvârșite de el complinesc pe cele comise de celălalt și că toate împreună realizează rezultatul specific infracțiunii de tâlhărie pe care amândoi l-au prevăzut și urmărit.

În prezenta cauză, atât în ceea ce-l privește pe inculpatul A. cât și în cazul inculpatului B. poziția subiectivă s-a raportat la început la o singură acțiune (cea de furt, de sustragere a cablului electric prin folosirea unui topor luat de A. la momentul la care inculpații au plecat spre șantierul unde se afla bunul în cauză) aceasta amplificându-se ulterior (urmare intervenției persoane vătămare care a întrerupt activitatea celor doi), adăugându-i-se și poziția subiectivă, raportată la o a doua acțiune pe care niciunul dintre cei doi nu o prevăzuse atunci când împreuna au conceput planul infracțional dar la comiterea căreia au fost îndemnați de împrejurările concrete anterior menționate întâlnite pe parcurs. Astfel, inculpatul A. a lovit cu toporul persoana vătămată pentru a o împiedica să continue urmărirea sa și a celuilalt inculpat împrejurare pe care B. a perceput-o direct, fiind prezent la locul și în momentul producerii acestei acțiuni după care, în cunoștință de cauză cu privire și la această din urmă acțiune se întoarce la locul faptei unde, pe carosabil se afla toporul, folosit de A., topor pe care îl ridică în vederea ștergerii urmelor infracțiuni și împreună cu inculpatul A. părăsește zona.

În raport de dinamica activității infracționale și poziția subiectivă a inculpatului B. raportată la ambele acțiuni (principală și adiacentă) încadrarea juridică corectă a faptelor comise de acesta este cea de tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată (coautorat) sens în care în baza art. 386 C. proc. pen. s-a procedat la schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina acestui inculpat, din infracțiunea de favorizare a infractorului și tentativă la furt, astfel cum a reținut procurorul prin rechizitoriu în infracțiunea complexă de tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen.

Determinat de faptul că la momentul comiterii infracțiunii de către cei doi inculpați, A. era minor față de B. a fost reținută și circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. d) C. pen.

Avându-se în vedere poziția procesuală a inculpatului B. manifestată cu ocazia audierii acestuia de către instanță, anterior momentului începerii cercetării judecătorești în sensul recunoașterii în totalitate a faptelor comise, solicitând judecarea cauzei doar pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, față de acest inculpat au fost reținute prevederile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. comb.cu art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul A., minor la data comiterii infracțiunii în forma tentată pentru care s-a dispus condamnarea acestuia, au fost reținute prevederile art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 C. pen.

De asemenea, în cazul inculpatului B. au fost reținute prevederile art. 79 alin. (3) C. pen. în raport de concursul între dispozițiile privitoare la reducerea pedepsei cu cele referitoare la circumstanța agravantă prev. de art. 77 lit. d) C. pen.

În raport de considerentele ce preced, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată critica formulată de inculpatul A., prin apărător ales, având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina acestuia din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1)-(18)9 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplic. art. 113 alin. (3) C. pen. și tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 rap. la art. 233 - 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 113 alin. (3) C. pen., ambele cu aplic.art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., cerere respinsă ca atare.

La realizarea procesului de individualizare a pedepsei aplicată inculpatului B. au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 74 C. pen. și anume gravitatea infracțiunii săvârșite și periculozitatea inculpatului care se evaluează avându-se în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, natura și gravitatea rezultatului produs, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, scopul urmărit (obținerea de mijloace financiare pe căi nelegale), vârsta inculpatului (29 ani), starea familială și socială a acestuia (căsătorit, are în întreținere 5 copii minori), nivelul de educație al inculpatului (absolvent a 4 clase), faptul că față de acest inculpat s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale în două dosare aflate în lucru la Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 București și anume nr. x/P/2014 și x/P/2013 (la data de 23.02.2016 și respectiv la 12.10.2015), sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 193 alin. (1) C. pen. și art. 371 C. pen., poziția procesuală a inculpatului pe parcursul procesului penal, acesta recunoscând comiterea faptelor atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței; având în vedere criteriile anterior enunțate, pe de o parte, iar pe de altă parte dispozițiunile art. 396 C. proc. pen. (cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii), precum și ale art. 32 C. pen., art. 77 lit. d) C. pen. și art. 79 alin. (3) C. pen., tribunalul a stabilit pentru inculpatul B. o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată în forma tentată.

În ceea ce-l privește pe inculpatul minor la data săvârșirii infracțiunii reținută în sarcina sa, la individualizarea măsurii educative aplicată acestuia, instanța a avut în vedere, potrivit art. 115 alin. (2) C. pen., criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita acestuia după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Astfel, referitor la antecedența penală a inculpatului, din analiza conținutul fișei de cazier judiciar privind pe acesta, a reieșit că prin Sentința penală nr. 2390/17.10.2016 pronunțată de Judecătoria sector 5 București, definitivă prin neapelare la 08.11.2016 inculpatului i-a fost aplicată măsura educativă neprivativă de libertate a asistării zilnice prev. de art. 120 C. pen., pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. prin Ordonanța nr. 12912/16.12.2013 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 București s-a dispus neînceperea urmăririi penale și aplicarea față de minor a unei amenzi administrative pentru săvârșirea de către acesta a infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 lit. g) din Legea 61/1991 (anterior modif.) respectiv portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire; pentru comiterea unei fapte similare față de A. s-a dispus aplicarea unei amenzi administrative prin Ordonanța nr. 14543/16.12.2013 emisă de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria sector 3 București; la data de 11.01.2017 în Dosarul nr. x/2015 Parchetul de pe lângă Judecătoria sector 3 București a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 229 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 229 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 220 alin. (2) lit. b) C. pen., art. 228 C. pen.

Prin urmare, astfel cum s-a observat din conținutul înscrisului anterior menționat, inculpatul a intrat în repetate rânduri în conflict cu legea penală, fiind înregistrată o escaladare a pericolului social al infracțiunilor în care acesta s-a implicat: loviri și alte violențe, furturi, tentativă la tâlhărie.

Din analiza referatului întocmit în cauză de Serviciul de Probațiune, la solicitarea instanței conform art. 116 C. pen., art. 506 C. proc. pen. instanța de fond a reținut că implicarea inculpatului în comiterea infracțiunilor a fost favorizată de dezinteresul constant al acestuia față de procesul educațional, inculpatul reușind (la insistențele mamei sale) să absolve 5 clase și cu toate acestea fără a ști să scrie sau să citească, petrecându-și mult timp în stradă, anturându-se cu tineri de vârstă apropiată (unii dintre aceștia aflându-se în evidența Serviciului de Probațiune București), hoinărind și implicându-se în comiterea infracțiunii (activități antisociale, în vederea obținerii de bani), sumele obținute fiind folosite preponderent pentru a se distra.

Desigur instabilitatea locativă a familiei inculpatului (rezolvată de curând, familiei compusă din 8 copii și cei doi părinți, fiindu-i alocată o locuință socială de către Primăria sector 3 București), conduita tolerantă a părinților inculpatului care au permis inculpatului un stil de viață caracterizat printr-o libertate de mișcare și de decizie mult prea mare în raport cu vârsta sa, nu sunt factori ce trebuie neglijați în analiza evoluției inculpatului, însă așa cum s-a arătat aceștia nu sunt exclusivi și determinanți, părinții inculpatului muncind pentru a-și întreține cei 8 copii (tatăl lucrând ca ziler în domeniul izolării termice a blocurilor iar mama îngrijitoare - femeie de serviciu - la scările de bloc), insistând pe lângă cadrele didactice (în special mama inculpatului) pentru ca inculpatul să promoveze cele cinci clase primare.

În raport de considerentele ce preced, instanța a constatat că procesul de reabilitare a inculpatului minor, de conștientizare de către acesta a valorilor sociale a căror respectare trebuie să constituie un principiu de viață al inculpatului este unul complex care implică o serie de reconfigurări la nivelul valorilor sale în sensul internalizării unui set de valori prosociale, reluarea cursurilor școlare, menținerea suportului moral al familiei acestuia, obiective realizabile prin aplicarea față de A. a măsurii educative privative de libertate a internării într-un centru educativ, unde acesta va urma un program de pregătire școlară și formare profesională potrivite aptitudinilor sale, precum și programe de reintegrare socială pentru o perioadă de 2 ani și 6 luni, cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Aplicarea unor măsuri neprivative de libertate, astfel cum a solicitat apărătorul ales al inculpatului minor, a fost privită de instanță ca lipsită de eficiență în condițiile în care A. nu a respectat autoritatea părinților, a adoptat un stil de viață libertin și nu a manifestat interes pentru propriul său viitor.

În ceea ce privește reținerea prevederilor art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., cerere formulată de inculpatul A. prin apărătorul ales al acestuia, instanța a constatat că potrivit prevederilor art. 75 alin. (2) C. pen. pot constitui circumstanțe atenuante judiciare, eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii și împrejurările legate de fapta comisă care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Instanța a reținut că împrejurări legate de fapta comisă și conduita inculpatului, anterior comiterii faptelor și ulterior acestui moment pe parcursul procesului penal au fost avute în vedere la momentul realizării procesului de individualizare a măsurii educative aplicată inculpatului, nefiind identificate împrejurări legate de fapta comisă care ar putea determina diminuarea infracțiunii sau periculozitatea inculpatului.

De altfel, dincolo de împrejurarea anterior arătată, instanța de fond a menționat totodată că recunoașterea unor date și împrejurări ale realității ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât dacă circumstanțele avute în vedere reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblul sau îl caracterizează de o asemenea manieră pe inculpat încât numai reducerea cu o treime a limitelor speciale ale pedepsei prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită (art. 76 C. pen.) in concreto satisface imperativul justei individualizări a pedepsei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a constatat că potrivit prevederilor art. 20 C. proc. pen. constituirea ca parte civilă se poate face până la începerea cercetării judecătorești, în scris sau oral cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor, a motivelor și a probelor pe care acestea se întemeiază, organele judiciare având obligația de a aduce la cunoștință persoanei vătămate acest drept (art. 374 alin. (3) C. proc. pen.).

În prezenta cauză, până la momentul începerii cercetării judecătorești instanța a adus la cunoștința persoanelor vătămate S.C. D. S.R.L., C. precum și Spitalului Clinic de Urgență "Bagdasar Arseni" București, faptul că au posibilitatea de a se constitui părți civile în cauză.

Unitatea sanitară, prin înscrisul depus la data de 4.05.2016 a învederat faptul că se constituie parte civilă cu suma totală de 223 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale, acordate în cadrul spitalului persoanei vătămate C. în data de 29.03.2015 anexând în dovedirea pretențiilor înscrisuri.

Tribunalul a reținut că potrivit art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății (actualizată), persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale, în litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, aceștia din urmă subrogându-se în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândind calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.

Fiind întrunite condițiile privind răspunderea civilă delictuală și fiind dovedit prejudiciul material cauzat acestei unități sanitare, prima instanță a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni București și a obligat inculpații A. și B. (în solidar) la plata sumei de 223 RON cu titlu de daune materiale (cheltuieli ocazionate de îngrijirile medicale acordate în cadrul unității sanitare persoanei vătămate C.).

S-a constatat că persoanele vătămate C. și S.C. D. nu s-au constituit părți civile în cauză.

Astfel, în ceea ce-l privește pe C. acesta, deși în cursul urmăririi penale a declarat că se constituie parte civilă neprecizând la acea dată suma, ulterior încunoștințat de instanță cu privire la dreptul de a se constituie parte civilă conform art. 20 alin. (1) și 2 C. proc. pen. ("în scris sau oral, cu indicarea naturii și a întinderii pretențiilor") nu a procedat în acest sens nici până la momentul începerii cercetării judecătorești și nici ulterior cu ocazia audierii sale neaflându-ne pentru aceste argumente în prezența unei constituiri valabile de parte civilă, cu respectarea prevederilor legale anterior menționate.

S-a constată că din cuprinsul procesului-verbal întocmit de organele de cercetare penală la data 30.03.2015 a reieșit că de la fața locului nu a fost ridicat toporul folosit la comiterea faptei astfel că nu s-a putut dispune confiscarea acestuia.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat, în termen legal, apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații B. și A.

În motivarea apelului formulat de apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul București s-a relevat greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor deduse judecății din infracțiunile de tentativă la omor calificat prev. de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. c) C. pen. și tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 - 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev.de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. și art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 C. pen. în cazul inculpatului B. și din infracțiunile de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen. și favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. d) C. pen., art. 79 alin. (3) C. pen. în cazul inculpatului B.

Al doilea motiv de apel, invocat de apelantul Parchetul de pe lângă Tribunalul București, constă în greșita individualizare a măsurii educative aplicate inculpatului minor A., precum și a pedepsei aplicate inculpatului major B., față de comiterea faptei de tâlhărie, în contextul în care inculpatul minor avea asupra sa la vedere un topor, obiect apt care să producă o temere oricărei persoane care s-ar afla în spațiul comiterii unei infracțiuni de furt, fapt acceptat în mod indirect de către inculpatul major. În opinia Ministerului Public s-ar impune aplicarea față de inculpatul minor a măsurii educative a internării într-un centru de detenție prevăzut de art. 125 C. pen. și aplicarea față de inculpatul major a unei pedepse mai mari.

Al treilea motiv de apel, constă în omisiunea confiscării prin echivalent a contravalorii toporului folosit în comiterea infracțiunii, în baza art. 112 alin. (1) lit. b) și alin. (5) C. pen., propunând să se avanseze o sumă de 20 de RON de la inculpați în solidar, iar pe latură civilă, omisiunea obligării în solidar a reprezentanților inculpatului minor A. la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare.

În motivarea apelului formulat de inculpatul A., s-a relevat că circumstanțele personale existente în cauză - o persoană liniștită care nu a mai exercitat asemenea acțiuni violente, fără antecedente penale, la care se adaugă greșita nereținerea a dispozițiilor cu privire la procedura simplificată, impun aplicarea unei măsuri educaționale față de inculpat și nu una corecțională în regim de detenție.

În motivarea apelului formulat de inculpatul B. a solicitat redozarea pedepselor aplicate, având în vedere faptul că a recunoscut săvârșirea infracțiunii, contribuția pe care acesta a avut-o, nu este cunoscut cu antecedente penale iar ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 08.05.2017 sub nr. x/3/2016.

Prin Decizia penală nr. 944/A din 29 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul B. împotriva Sentinței penale nr. 736/06.04.2017 pronunțate de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. x/2016 și în consecință:

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a respins schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile de tentativă la omor calificat prev.de art. 32 alin. (1) rap. la art. 188 alin. (1) - art. 189 alin. (1) lit. c) C. pen. și tentativă la tâlhărie calificată prev. de art. 32 rap. la art. 233 - 234 alin. (1) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 113 alin. (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 233 C. pen., art. 234 alin. (1) lit. a) C. pen. comb. cu art. 237 C. pen. și art. 113 alin. (3) C. pen., art. 114 C. pen.

În baza art. 386 C. proc. pen. s-a respins schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului B. din infracțiunile de tentativă la furt calificat prev. de art. 32 C. pen. rap. la art. 228 alin. (1) - 229 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. d) C. pen. și favorizarea făptuitorului prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată pr