ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 decembrie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 218 din data de 28.12.2023, pronunțată de Judecătoria Bolentin Vale, în dosarul nr. x/2020, printre alții, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 98 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de Urgență nr. 195/2005 rap la art. 48 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 3 din Legea 101/2011 rap la art. 48 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, aceleași drepturi care au fost interzise cu titlu de pedeapsă complementară, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 91 din C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, iar în temeiul art. 92 alin. (1) din C. pen. a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, care se calculează, conform art. 92 alin. (2) din C. pen., de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 94 alin. (1) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) din C. pen. au fost comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Giurgiu.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probațiune București sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 90 de zile, în cadrul Primăriei Mihăilești sau Primăriei Bolintin Deal.

În baza art. 404 alin. (2) din C. proc. pen. și art. 91 alin. (4) din C. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege, precum și în caz de săvârșirea a unei noi infracțiuni.

A luat act că persoana vătămată STATUL ROMÂN – prin Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

A respins ca rămasă fără obiect acțiunea civilă exercitată de Garda Națională de Mediu.

În baza art. 404 alin. (4) din C. proc. pen. rap la art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. a dispus confiscarea de la inculpata S.C. B. S.R.L. a sumei de 5.240.434 RON, reprezentând suma de bani dobândită din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 80.000 RON, reprezentând suma de bani dobândită din săvârșirea infracțiunii.

În baza art. 397 din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen. a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța procurorului nr. 8073/P/2021 din data de 03.03.2020 până la concurența sumei de 5.240.434 RON.

II. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel: Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale și inculpații: B. S.R.L., C., D., A. și E..

Prin decizia penală nr. 946/A din data de 12 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale și de inculpații: S.C. B. S.R.L., C., D., A. și E. împotriva sentinței penale nr. 218/28.12.2023 pronunțată de Judecătoria Bolintin Vale.

S-a desființat, în parte, sentința penală apelată și-n rejudecare:

S-a redus pedeapsa închisorii de la 1 an și 8 luni la 1 (unul) an închisoare, pentru inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 din Legea 101/2011 rap la art. 48 din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 77 lit. a) și art. 5 din C. pen.

S-au înlăturat dispozițiile privind aplicarea pedepselor complementare și accesorii, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

S-a menținut suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare, pe durata unui termen de supraveghere redus de la 3 ani la 2 ani, precum și măsurile de supraveghere și obligațiile dispuse.

S-a modificat temeiul de drept al confiscării speciale dispuse față de inculpatul A., din art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen. în art. 112 alin. (1) lit. d) din C. pen., pentru suma de 80.000 RON, reprezentând suma de bani dată pentru a determina săvârșirea infracțiunii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că situația de fapt expusă pe larg de prima instanță în considerentele sentinței pronunțate este corect stabilită, în acord cu toate probele administrate atât la urmărirea penală, dar și în cursul judecății, probele administrate în apel nefiind de natură a înlătura această situație și atestă faptul că în perioada 26.07.2019 – 07.11.2019, inculpatul C., în calitate de administrator al inculpatei S.C. B. S.R.L, societate specializată în colectarea deșeurilor periculoase și nepericuloase, a luat decizia managerială de a colecta deșeuri de pe raza municipiilor București și Giurgiu, de a le transporta inițial cu autovehicule care aveau o capacitate de încărcare redusă, la sediul societății comerciale din Adunații-Copăceni, jud. Giurgiu. Ulterior, a luat decizia de a transporta, cu ajutorul unor autovehicule cu o capacitate ridicată de încărcare, din care două aparțineau S.C. F. S.R.L., având ca administrator pe inculpatul D. și unul aparținea S.C. G. S.R.L, administrată în fapt de H., volumul total de 19.609 mc deșeuri în două locații neautorizate pentru colectare deșeurilor, respectiv volumul de 5.578 mc deșeuri în locația din apropierea localității Novaci, jud. Giurgiu, care din punct de vedere administrativ face parte din unitatea administrativ teritorială Mihăilești (locația 1 este reprezentată de o balastieră ce are coordonate aproximative 44.316808 și 2.984801) și volumul de 14.031 mc deșeuri în cea de-a doua locație din apropierea localității Buturugeni, care din punct de vedere administrativ face parte din unitatea administrativ teritorială Grădinari (locația 2 este reprezentată de o fostă balastieră ce are coordonate aproximative 44.285087 și 25.845954 și este la o distanță de câteva sute de metrii de o stație de tratare a apei).

Deșeurile au fost abandonate pe sol și în masele de apă, respectiv bazinul râului Argeș și masele de apă rezultate din excavare, de către șoferii din cadrul S.C. B. S.R.L, S.C. F. S.R.L., S.C. G. S.R.L și ulterior au fost îngropate în excavațiile unor foste/actuale balastiere de pietriș, activitățile fiind coordonate de directorul operațional în cadrul S.C. B. S.R.L. și totodată administratorul S.C. F. S.R.L, inculpatul D..

Pentru desfășurarea activității infracționale în locația din apropierea localității Novaci, jud. Giurgiu, inculpații: S.C. B. S.R.L. și C. au beneficiat de ajutor din partea inculpatului A., persoană care administra în fapt S.C. I. S.R.L. Activitatea de înlesnire a constat în punerea la dispoziție a terenului din locul de exploatare deținut de societatea I. S.R.L., (comuna Mihailești, jud. Giurgiu) pentru abandonarea și îngroparea deșeurilor în sol și deversarea acestora în apă, activitate pentru care inculpatul A. a primit suma de 80.000 RON de la inculpatul C..

Inculpatul E., în calitate de angajat al societății I. S.R.L., la indicațiile inculpatului A., a manevrat un excavator, îngropând volumul de 5.578 mc deșeuri, ce erau descărcate de șoferii din cadrul S.C. B. S.R.L., în locul de exploatare ce aparține S.C. I. S.R.L. și închiriat de J. S.R.L. din apropierea localității Novaci, jud. Giurgiu, transformând locul de exploatare într-o groapă de gunoi fără autorizație și cauzând un prejudiciu semnificativ adus mediului.

Întreaga activitate infracțională a inculpaților, având aptitudinea de a provoca un prejudiciu semnificativ mediului, a fost desfășurată prin încălcarea dispozițiilor legale în domeniul prevenirii și sancționării unor fapte privind degradarea mediului, cu scopul însușirii unor sume de bani din activitatea ilicită și al onorării de către inculpata-persoană juridică – S.C. B. S.R.L., a obligațiilor contractuale rezultate din contractele de prestări-servicii încheiate cu cei 500 clienți-persoane juridice și aproximativ 200.000 clienți persoane fizice în vederea evitării pierderilor rezultate din nerespectarea respectivelor clauze contractuale.

Cantitatea de deșeuri depozitată fără respectarea prevederilor legale a rezultat din concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză.

Din conținutul adresei cu nr. x/10.02.2020 a Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, a rezultat că cele două locuri unde au fost depozitate și îngropate în sol deșeurile nu sunt autorizate să desfășoare astfel de activități, iar în perioada 01.01.2019 - 15.01.2020, singura societate care a deținut autorizații valabile pentru desfășurarea activității de depozitare, sortare și reciclare a deșeurilor pe raza județelor Giurgiu și Ilfov a fost S.C. K. S.A. cu punctele de lucru din comuna Frățești, județul Giurgiu și comuna Vidra, sat Sintești, jud. Ilfov.

Curtea, în acord cu prima instanță, și-a însușit concluziilor raportului de expertiză întocmit de specialistul tehnic judiciar în specializarea Ecologie și protecția mediului (f. x d.u.p. Aspectul poluării factorilor de mediu sol și apa de suprafață și freatică, a fost semnalat și menționat expres în procesul-verbal al efectuării expertizei la fața locului, în teren, la data de 20 mai 2020, de către experții în ecologie, desemnat și parte, precum și de catre expertul-parte în geologie, existența unei poluări fiind susținută și de raportul de expertiză geologică .

Potrivit raportului de caracterizare și interpretare efectuat de către laboratorul L. S.R.L., prezența unor resturi materiale cu conținut de azbest au fost încadrate în codul de deșeu 17 06 05* - materiale de construcție cu conținut de azbest.

Curtea a reținut că, la data de 22.09.2020, laboratorul L. S.R.L. prin înscrisul depus la fila x d.u.p., a arătat că deșeul investigat este o probă compozită recoltată din I. S.R.L., com. Mihăilești, jud. Giurgiu, iar clasificarea sa este "deșeu periculos" datorită prezenței unor bucăți de materiale cu conținut de azbest, căruia nu i se poate asocia niciuna dintre cele 15 proprietățile periculoase specificate în legislația deșeurilor, atât la nivel național cât și la cel european.

Din conținutul raportului de expertiză topografică, a rezultat că volumul de deșeuri total rezultat pentru locația 2 este de 14.031 mc, respectiv în locația 2.1 volumul de deșeuri este de 10.052 mc iar în locația 2.2 este de 3.979 mc.

Din raportul de expertiză geologică a rezultat că în cazul Locației 2, solurile antropice acoperă în totalitate subzonele investigate (Locația 2.1 și 2.2), lucrările de exploatare a depozitelor aluvionare par a fi finalizate, nu se observă zone exploatabile deschise […] Se remarcă ponderea mare a deșeurilor la suprafața solului, dar și modificarea texturii, culorii și a mirosului ca efect al înglobării diferitelor tipuri de deșeuri în așa zisă masă a solului. De asemenea, compartiv cu Locația 1, se observă un grad mai avansat de degradare a deșeurilor. […]

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză în domeniul ecologiei și protecției mediului, prin acțiunile inculpaților de a descărca, deversa/îngropa deșeuri, în afara spațiului autorizat din punct de vedere al protecției mediului în locația 2, atât în sol cât și în masele de apă s-ar fi putut produce un prejudiciu semnificativ mediului.

Potrivit declarației inculpatului C. de la termenul de judecată din 21.05.2024, urmare a închiderii depozitului de la Glina, din februarie 2019 și a incapacității tehnice de a sorta și trata deșeurile, conform autorizației, s-a ajuns în situația descrisă în cauză, de a sorta deșeuri în mod necorespunzător și de a le transporta în locații neautorizate pentru a recepționa deșeuri.

Inculpații: S.C. B. S.R.L. și C. au luat decizia de a abandona și îngropa deșeurile în două locații neautorizate, pentru care au plătit suma de aproximativ 80.000 RON inculpatului A. pentru a abandona și îngropa deșeurile în locația nr. 1, iar pentru a abandona și îngropa deșeurile în locația nr. 2 nu au plătit nicio sumă de bani.

Pentru depozitarea cantității de 6.693,60 tone de deșeuri provenite din Locația 1 Novaci/Giurgiu (cei 5.578 mc), inculpata S.C. B. S.R.L. ar fi plătit 1.491.334 RON, iar pentru depozitarea cantitării de 16.837,20 tone de deșeuri provenite din Locația 2 Grădinari/Giurgiu (cei 14.031 mc) ar fi plătit suma de 3.749.100 RON, rezultând un cost total de 5.240.434 RON.

Din declarațiile inculpatului D. din data de 09.06.2020 și 26.08.2020, a rezultat că acesta i-a remis lui A. pentru a depozita pe terenul acestuia material inert contaminat cu deșeuri, care ulterior era îngropat, suma de 70.000-80.000 RON. Inculpatul a mai arătat că un angajat al lui A. respectiv E., îi transmitea acestuia numărul de transporturi cu deșeuri ce erau descărcate la locul de exploatare administrat de acesta.

Instanța de apel a constatat că, din declarațiile inculpaților: C. și D. a rezultat că inculpatul A. primea sume de bani pentru fiecare transport de deșeuri descărcat pe teren, relevant fiind și că inculpatul E. ținea evidența tuturor transporturilor de deșeuri pentru ca ulterior inculpatul A. să calculeze sumele de bani care îi erau datorate. În plus, contractul încheiat între cele două societăți comerciale avea ca obiect transportul de material inert sortat pentru a acoperi gropile rezultate din excavație pentru care S.C. B. S.R.L. trebuia să plătească o sumă modică de 1 leu/tonă. Contractul respectiv nu acoperea transportul deșeurilor, care nu avea nicio bază legală și pentru care inculpatul A. primea sume de bani mult mai ridicate, fără a fi menționate în documentele contabile.

În concluzie, din analiza coroborată a probelor și în baza liberei aprecieri a acestora, Curtea a constatat că prin acțiunile inculpaților, cele două locații au fost transformate practic în gropi de gunoi neautorizate în scopul obținerii unor foloase patrimoniale și al onorării clauzelor contractuale din contractele de prestări-servicii încheiate de S.C. B. S.R.L. cu clienții săi, fără respectarea dispozițiilor legale, acțiuni de natură să producă un prejudiciu semnificativ mediului.

Curtea, reanalizând ansamblul probator al cauzei, administrat atât în faza de urmărire penală și în etapa cercetării judecătorești în primă instanță, cât și în mod nemijlocit în etapa cercetării judecătorești în apel, a apreciat că soluția de achitare pronunțată de către instanța de fond cu privire la toți inculpații vizând infracțiunile prevăzute de art. 98 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de Urgență nr. 195/2005, art. 98 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de Urgență nr. 195/2005 rap. la art. 47 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 98 alin. (2) lit. a) din Ordonanța de Urgență nr. 195/2005 rap la art. 48 din C. pen. cu aplic. art. 35 din C. pen. și cu aplicarea art. 5 din C. pen., este legală și temeinică, atât din perspectiva considerentelor care au fundamentat această soluție, cât și din punctul de vedere al temeiului de drept, respectiv art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (fapta nu este prevăzută de legea penală), astfel că, sub acest aspect, motivul de apel invocat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bolintin Vale este nefondat.

În același timp, având în vedere standardul probator impus prin art. 102 alin. (1) din Codul de procedură, în urma reevaluării coroborate a probatoriului cauzei, a apreciat că acuzațiile formulate împotriva inculpaților prin rechizitoriu, în privința infracțiunii prevăzute de art. 3 din Legea 101/2011 cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen., au fost dovedite dincolo de orice îndoială rezonabilă, fiind demonstrate prin probe certe de vinovăție, redate mai sus.

Curtea a reținut că, în mod judicios, prima instanță a admis cererea formulată de inculpați și a eliminat art. 8 alin. (1) din Legea 101/2011 cu aplicarea art. 5 din C. pen. privind legea penală mai favorabilă sub aspectul succesiunii în timp a normelor legislative incidente în prezenta cauză și prin raportare la limitele de pedeapsă, astfel că odată cu modificările din 23.04.2021 prin Legea nr. 90 din 19 aprilie 2021, la art. VI, s-a abrogat Legea 101/2011 (inclusiv art. 3 și art. 8) și a fost modificat art. 63 din Legea nr. 211/2011 (înglobând ambele reglementări: art. 3 și art. 8). Ulterior prin O.U.G. nr. 92/2021, începând cu 26.08.2021, a fost abrogat și art. 63 din Legea 211/2011, iar infracțiunea se regăsește în prezent reglementată la art. 66 din O.U.G. nr. 92/2021, urmând ca în sarcina inculpatului A., complicitate în formă continuată, la infracțiunea prev. de art. 48 din C. pen. rap la art. 3 din Legea 101/2011 rep, cu aplicarea art. 35 din C. pen., art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 5 din C. pen., constând în aceea că, în perioada 26.07.2019 – 07.11.2019 în schimbul sumei de 80.000 RON a înlesnit activitatea infracțională desfășurată de inculpata S.C. B. S.R.L., constând în eliminarea volumului de 5.578 mc deșeuri, prin depozitarea pe și în sol a deșeurilor în solul unei balastieră din apropierea localității Novaci, jud. Giurgiu, care din punct de vedere administrativ face parte din unitatea administrativ teritorială Mihăilești (coordonate aproximative 44.316808 și 2.984801) și prin evacuarea deșeurilor în mase de apă rezultate în urma excavărilor din balastieră, fără respectarea dispozițiilor legale, acțiuni de natură să producă un prejudiciu semnificativ adus mediului;

Motivul de apel al inculpaților vizând achitarea cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 3 din Legea 101/2011, pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală, a fost respins.

Dispozițiile art. 3 din Legea 101/2011 prevăd că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, sunt suficiente transportul, colectarea, eliminarea sau evacuarea unor deșeuri, fapt petrecut în cauză prin acțiunile desfășurate de apelanții-inculpați, prin încălcarea dispozițiilor legale în domeniu (aspecte recunoscute de unii inculpați și dovedite cu probe certe, redate în analiza situației de fapt), care pot provoca […]un prejudiciu semnificativ adus mediului.

Urmarea imediată a infracțiunii, astfel cum a fost precizat și mai sus, a constat în starea de pericol pentru mediu, stare care s-a creat prin deversarea tuturor cantităților de deșeuri în cele două locații.

Totodată, o cerință esențială în cauză este ca prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3 din Legea 101/2011, să fie încălcate dispozițiile legale în domeniu, respectiv nerespectarea prevederilor privind acțiuni sau inacțiuni interzise potrivit actelor normative în domeniu, respectiv a Regulamentului (UE) nr. 1357/2014 al Comisiei din 18 decembrie 2014 de înlocuire a anexei III la Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive și a actelor normative prin care se transpun actele juridice prevăzute în anexele A și B la Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 6 decembrie 2008, cu modificările ulterioare, astfel cum sunt prevăzute în anexele nr. 1 și 2.

În anexele 2 și 3 din Legea 101 din 15 iunie 2011 actualizată, sunt enumerate actele normative care cuprind prevederi a căror nerespectare reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale în domeniu potrivit art. 2 lit. a) din lege și care transpun actele juridice prevăzute în anexele A și B din Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal.

Cu privire la critica vizând încălcarea principiului ne bis in idem în cauză, în condițiile în care inculpatului A., în calitate de administrator al S.C. J., i s-au aplicat sancțiuni contravenționale, pe care le-ar fi dovedit, pentru aceeași situație de fapt și pentru aceeași calitate, Curtea a reținut că angajarea răspunderii contravenționale poate împiedica o nouă procedură de natură penală împotriva aceleiași persoane, pentru aceeași faptă, în baza principiului ne bis in idem. Ca urmare a jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție care a dat un sens autonom conceptului de hotărâre penală definitivă, asimilând acesteia acte emise de alte autorități, chiar și de autorități administrative sau de organe de poliție, urmărirea și sancționarea penală a celui în cauză pentru fapta anterioară, care a făcut obiectul răspunderii contravenționale, ar intra în contradicție cu principiul menționat. În același sens, cu prilejul întâlnirii comune a președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și a curților de apel cu procurorii-șefi secție urmărire penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structurilor specializate DNA și DIICOT și al parchetelor de pe lângă curțile de apel, din data de 18 mai 2018, s-a arătat că, în ipoteza în care pentru aceeași faptă/aceleași fapte s-a aplicat inițial o sancțiune contravențională care poate fi asimilată unei sancțiuni penale, iar ulterior persoana în cauză este trimisă în judecată pentru aceeași faptă/aceleași fapte, devine incident principiul ne bis in idem.

Or, în prezenta cauză, aspectele invocate de apelantul-inculpat A. sunt nejustificat formulate întrucât cauza civilă nr. 946/122/2020 (anulare act administrativ emis de intimata GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU- Comisariatul General -fila x) a fost suspendată până la soluționarea definitivă a prezentei cauze penale, solicitarea fiind formulată de reclamanta – S.C. J. S.R.L. (sancționată contravențional prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. x/28.05.2020), pe motiv că vizează aceeași situație de fapt, nu și aceleași părți.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18.09.2024, când s-a stabilit termen la data de 24 octombrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În acest sens, a menționat că faptele reținute în sarcina sa prin decizia de condamnare nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, a arătat că faptele de "îngropare de deșeuri" nu erau prevăzute ca infracțiune si nu erau sancționate până la apariția O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 privind regimul deșeurilor (introdusă prin O.U.G. nr. 38/06.04.2022), care la art. 66 alin. (1) lit. f) sancționează expres faptele de îngropare de deșeuri, fără nicio distincție cu privire la natura acestora. Totodată, anterior apariției O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 erau prevăzute ca infracțiune, potrivit dispoz. art. 98 alin. (2) pct. 1 din O.U.G. nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului, doar acele fapte care au fost de natură să pună în pericol viața ori sănătatea umană, animală sau vegetală: poluarea prin evacuarea, cu știință, în apă, în atmosferă sau pe sol a unor deșeuri sau substanțe periculoase, iar nu și faptele de îngropare de deșeuri.

Așadar, dat fiind faptul că deșeurile la care se face referire în actul de sesizare au fost depozitate în interiorul solului, prin îngropare (așa cum rezultă din probatoriul administrat), nu se poate reține existența comiterii vreunei infracțiuni (faptele fiind pretins comise în perioada 26.07.2019 - 07.11.2019. Aceste fapte (de îngropare deșeuri) au fost considerate infracțiune doar după data de 07.04.2022, data când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2021.

S-a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit incidența prev. art. 3 din Legea nr. 101/2011 ca fiind infracțiunea comisă de către inculpat, în condițiile în care acest text de lege nu incriminează în mod explicit și indubitabil sancționarea actelor de "îngropare de deșeuri" -singura faptă reținută în sarcina inculpatului sub forma complicității-, ci doar faptele comise în legătură cu "eliminarea de deșeuri" în cadrul unor proceduri tehnice efectuate de către brokeri angajați în procesul de gestionare a deșeurilor, eliminarea fiind o noțiune distinctă, care nu includea "îngroparea" de deșeuri.

A precizat că, până la apariția O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 (introdusă prin O.U.G. nr. 38/06.04.2022), intrată în vigoare la data de 07.04.2022, faptele de "îngropare de deșeuri" nu erau prevăzute în niciun act normativ ca infracțiune si nu erau sancționate.

Până la apariția O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 constituiau infracțiuni, potrivit art. 98 alin. (2) pct. 1 din Ordonanță de urgență nr. 195 din 22 decembrie 2005 privind protecția mediului, doar faptele de depozitare pe sol a unor deșeuri sau substanțe periculoase.

În concluzie, dat fiind faptul că deșeurile la care se face referire în actul de sesizare au fost depozitate în interiorul solului, mai precis îngropate, nu se poate reține existența comiterii vreunei infracțiuni de complicitate din partea inculpatului A. (faptele fiind pretins comise în perioada 26.07.2019 - 07.11.2019), deoarece aceste fapte au fost incriminate ca infracțiuni doar după data de 07.04.2022, data când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 92/2021.

A solicitat achitarea inculpatului A., în temeiul art. 17 alin. (2) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., întrucât faptele reținute în sarcina acestuia prin hotărârea de condamnare nu sunt prevăzute de legea penală și înlăturarea măsurii nelegale a confiscării speciale, dispuse față de inculpatul A., în baza art. 112 alin. (1) lit. d) din C. pen., pentru suma de 80.000 RON, reprezentând suma de bani pretins dată pentru a determina săvârșirea infracțiunii.

Prin încheierea din data de 24 octombrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În esență, criticile inculpatului au vizat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, întrucât instanța de apel a reținut în mod greșit incidența prev. art. 3 din Legea nr. 101/2011 ca fiind infracțiunea comisă de către inculpat, în condițiile în care acest text de lege nu incriminează în mod explicit și indubitabil sancționarea actelor de "îngropare de deșeuri" -singura faptă reținută în sarcina inculpatului sub forma complicității-, ci doar faptele comise în legătură cu "eliminarea de deșeuri", iar până la apariția O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 (introdusă prin O.U.G. nr. 38/06.04.2022), intrată în vigoare la data de 07.04.2022, faptele de "îngropare de deșeuri" nu erau prevăzute în niciun act normativ ca infracțiune si nu erau sancționate. Prin urmare, dat fiind faptul că deșeurile au fost depozitate în interiorul solului, mai precis îngropate, nu se poate reține existența comiterii vreunei infracțiuni de complicitate din partea inculpatului A..

Potrivit art. 3 din Legea 101/2011 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului, colectarea, transportul, valorificarea sau eliminarea de deșeuri, inclusiv supravegherea acestor operațiuni și întreținerea ulterioară a spațiilor de eliminare, precum și acțiunile întreprinse de brokeri în procesul de gestionare a deșeurilor, cu încălcarea dispozițiilor legale în domeniu, care pot provoca decesul ori vătămarea gravă a unei persoane sau un prejudiciu semnificativ adus mediului, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani

În acest sens, Înalta Curte constată că Legea nr. 101/2011 pentru prevenirea și sancționarea unor fapte privind degradarea mediului, transpune Directiva 2008/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind protecția mediului prin intermediul dreptului penal, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 328 din 6 decembrie 2008.

Anexa nr. 1 a Legii nr. 101/2011 prevede lista actelor normative care cuprind prevederi a căror nerespectare reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale în domeniu potrivit art. 2 lit. a) din lege, printre acestea aflându-se și O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor.

Astfel, în O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor- anexa nr. II A sunt enumerate operațiile de eliminare care sunt efectuate în practică, printre acestea fiind și "depozitarea pe sol și în sol".

Prin urmare, depozitarea în sol presupune operațiunea de îngropare de deșeuri.

Chiar și Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor care a abrogat și înlocuit O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, păstrează aceeași terminologie exemplificând, în anexa II, că printre operațiunile de eliminare se încadrează și "depozitarea în sau pe sol".

În acest context, conținutul art. 3 din Legea nr. 101/2011 se coroborează cu prevederile O.U.G. nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, în vigoare la data săvârșirii faptelor de către inculpat.

De altfel, ceea ce a făcut legiuitorul prin O.U.G. nr. 92 din 19 august 2021 (introdusă prin O.U.G. nr. 38/06.04.2022) a fost o definire mai clară a parametrilor de incriminare și sancționare a conduitei infracționale.

Prin urmare, faptele reținute în sarcina inculpatului și pentru care a fost condamnat, se încadrează în tipicitatea infracțiunii prevăzute de art. 3 din Legea 101/2011 rap la art. 48 din C. pen.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 946/A din 12 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 946/A din 12 iulie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2024.