ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 decembrie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 199 din 1.11.2023 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în baza art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 7 ani închisoare în condițiile art. 60 C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de viol (persoana vătămată fiind B.).

În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii următoarelor drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu victima B., pe o perioadă de 4 ani, în condițiile prevăzute de art. 68 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) C. pen., respectiv:dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat; dreptul de a comunica cu victima B., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată de 7 ani închisoare, durata reținerii și a arestării preventive din data de 08.02.2023 la zi.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza mandatului de arestare nr. x/UP din 09.02.2023 emis de Judecătoria Câmpulung.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 cu referire la Anexa 1 din Legea 187 din 24.10.2012 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 19 și art. 25 alin. (1), art. 404 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349, 1357 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă minoră B. prin reprezentant legal DGASPC Argeș și a fost obligat inculpatul, la plata către partea civilă a sumei de 10.000 euro (echivalentul în RON la cursul BNR din ziua plății), reprezentând daune morale și s-a respins restul pretențiilor.

Onorariu apărătorului din oficiu C. pentru persoana vătămată minora B. în sumă de 510 RON conform delegație nr. 2501/08.05.2023 s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului de Justiție.

Onorariu parțial cuvenit apărătorului din oficiu D. pentru inculpatul A. în suma de 500 RON conform delegație nr. 2500/08.05.2023 s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului de Justiție.

În baza art. 274 alin. (1), C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3058 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 486/A din 30 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 199 din 1 noiembrie 2023 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 422 C. proc. pen., s-a dedus la zi măsura arestului preventiv.

În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost încetată de drept măsura arestării preventive.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 300 RON, respectiv apărătorului desemnat din oficiu pentru partea civilă, în sumă de 510 RON, s-a stabilit a se avansa din fondul Ministerului Justiției și va rămâne în sarcina statului.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut ca situație de fapt, că inculpatul A., în noaptea de 04/05 noiembrie 2021, în timp ce se afla în locuința sa din comuna Bughea de Jos, satul Bughea de Jos, strada x nr. 4, județul Argeș, a constrâns-o pe minora B., în vârstă de 13 ani, din comuna Aninoasa, județul Argeș, să întrețină cu acesta două raporturi sexuale.

Instanța de apel a constatat că existența raporturilor sexuale rezultă din declarațiile persoanei vătămate și ale inculpatului precum și din lucrările de specialitate (buletin de analiză serologică și raport de expertiză medico-legală prin examen ADN) care au identificat pe lenjeria intimă a minorei prezența spermei având caracterele genetice din profilul ADN de referință al inculpatului.

Apărarea inculpatului, în sensul că nu ar fi cunoscut vârsta părții civile și nu ar fi întreținut raporturile sexuale prin constrângerea acesteia nu este confirmată de probele administrate în cauză dar este și necredibilă.

Instanța de apel a constatat că inculpatul nu poate invoca în apărarea sa că nu ar fi cunoscut starea de minoritate a victimei, în vârstă de 13 ani la data la care au avut loc raporturile sexuale, față de dezvoltarea anatomo-fiziologică a acesteia, minora, actualmente în vârstă de 16 ani, fiind prezentă cu ocazia soluționării apelului, iar curtea observând direct particularitățile anatomice ale acesteia, care corespund unei persoane minore.

În speță, inculpatul nu a aplicat lovituri victimei, dar prin modalitatea de acționare a reușit să paralizeze orice rezistență fizică a acesteia și să realizeze cele două raporturi sexuale, având în vedere circumstanțele de timp și spațiu în care a fost săvârșită fapta, respectiv în timpul nopții, la domiciliul inculpatului, în altă localitate decât cea în care locuia persoana vătămată.

Curtea a constatat că întreținerea raporturilor sexuale sub efectul unei presiuni psihice exercitate de inculpat rezultă din reacția emoțională a părții civile, atât înainte de a fi dusă la domiciliul inculpatului cât și după întreținerea relațiilor sexuale, când s-a prezentat la locuința martorei E..

De asemenea, raportul de evaluare psihologică nr. 4175/06.02.2023 privind pe persoana vătămată întocmit de D.G.A.S.P.E.C. Argeș. a reținut că în urma interviului clinic semistructurat și a observației sistemice s-a constatat existența unei tensiuni emoționale atunci când aceasta relatează momente din perioada în care s-au desfășurat evenimentele ce constituie obiect al dosarului.

Curtea nu a reținut cauza specială de reducere a pedepsei reglementată de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, în legătură cu care, în faza procesuală a apelului a fost administrată proba cu înscrisuri.

Potrivit adresei din data de 26 martie 2024 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung, urmare a denunțului formulat de inculpatul A., care constituie obiect al dosarului nr. x/2024, a fost dispusă începerea urmăririi penale in rem cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 218 C. pen. .

Având în vedere dispozițiile art. 2 lit. a) pct. 2, art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor și Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, curtea a constatat un impediment pentru a trece la examinarea pe fond a incidenței cauzei speciale de reducere a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor în favoarea inculpatului A..

Astfel, deși inculpatul a formulat un denunț care a condus la înregistrarea dosarului penal nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung, în cauza respectivă nu s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale in personam, condiție necesară pentru a se examina dacă se impune reținerea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă.

III. Împotriva hotărârii instanței de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.07.2024, când s-a stabilit termen la data de 26 septembrie 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

Inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

Astfel, s-a arătat că, în mod greșit, instanța de apel în procesul de individualizare a pedepsei nu a dat eficiență cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condițiile în care, la data soluționării apelului, urmare a denunțului formulat de inculpat, s-a dispus începerea urmăririi penale in personam în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului în casație și, în rejudecare, să se dispună reindividualizarea pedepsei aplicate cu luarea în considerare a cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Prin încheierea din data de 26 septembrie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În susținerea pct. 12 al art. 438 C. proc. pen., inculpatul a arătat că nu s-a dat eficiență cauzei legale de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, în condițiile în care, la data soluționării apelului, urmare a denunțului formulat, s-a dispus începerea urmăririi penale in personam în dosarul nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung.

În acest sens, la termenul din 7 noiembrie 2024, Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung pentru a comunica dacă s-a dispus începerea urmăririi penale in personam în dosarul nr. x/2024 în urma denunțului inculpatului A., cu menționarea datei în caz afirmativ.

Prin urmare, prin adresa transmisă la dosar la data de 26 noiembrie 2024, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung a comunicat că nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam în dosarul nr. x/2024, că la 16 septembrie 2024 dosarul a fost soluționat prin clasare în baza dispozițiilor art. 16 lit. a) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 218 C. pen. (față de numitul F.) și disjungerea și declinarea competenței pentru infracțiunea prev. de art. 218 C. pen. (față de numitul G.).

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit una dintre infracțiunile prevăzute la art. 2 lit. h) beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Prin Decizia nr. 79 din 18 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial Nr. 96 din 31 ianuarie 2022, s-a statuat că aplicarea beneficiului dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 față de inculpatul care are calitatea de denunțător într-o cauză penală este condiționată de continuarea urmăririi penale in personam în cauza în care acesta are calitatea de martor denunțător, condiție necesară, dar nu suficientă, instanța urmând a evalua întrunirea cumulativă a condițiilor de aplicare a textului.

Ca urmare a informațiilor transmise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung și în raport cu textele legale menționate, Înalta Curte constată, în acord cu instanța de apel, că în dosarul penal nr. x/2024 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung nu s-a dispus începerea urmăririi penale in personam, condiție necesară pentru a se examina dacă se impune reținerea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă.

Pentru aceste considerente, având în vedere că pedeapsa stabilită de instanța de apel este în limite legale, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 486/A din 30 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 486/A din 30 mai 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2024.