ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 19 decembrie 2024

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Gherla la data de 11.10.2024, sub nr. x/2024, petenta condamnată A. a solicitat contopirea mandatelor nr. x/2009 emis de către Tribunalul Judge Court of Cosenza, nr. 258/33/2018 și nr. 560/33/2024 emise de Curtea de Apel Cluj, întrucât faptele sunt concurente.

Prin sentința penală nr. 1228 din 08.11.2024 pronunțată de Judecătoria Gherla, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei Gherla și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Raportându-se la dispozițiile art. 585 alin. (2) C. proc. pen., Judecătoria Gherla a apreciat că instanța competentă material să soluționeze cauza este Curtea de Apel Cluj, care este instanța de executare a hotărârii petentei și în a cărei circumscripție se află locul de deținere al acesteia, respectiv Penitenciarul Gherla.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată sub același număr de dosar la Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, care, prin sentința penală nr. 227 din 29 noiembrie 2024, în temeiul art. 47 raportat la art. 367 alin. (4) C. proc. pen. a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj și a declinat competența de soluționare a cerererii de modificare a pedepsei – contestație la executare formulată de petiționara A., în favoarea Judecătoriei Gherla.

Totodată, conform art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 56/11.04.2018 a Curții de Apel Cluj, rămasă definitivă, instanța a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de apel Cluj și, în consecință, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, a dispus recunoașterea și executarea pedepsei de 5 ani, 7 luni și 12 zile închisoare, aplicată condamnatei A., prin sentința penală nr. 211/2014 REG.SENT. nr. 862/14 R.N.R., nr. 943/13 REG.GIP. din 03.07.2017 a Tribunalului din Cosenza, rămasă definitivă la 21.07.2015, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev.de art. 628 alin. (2) nr. 2 din C. pen..italian și prin sentința penală nr. 1458/13 REG.SENT. nr. 2679/12 R.G.N.R. nr. 35/13 REG.TRIB. din 17.07.2013 a Tribunalului Cosenza, rămasă definitivă la 16.10.2014, pentru săvârșirea infracțiunii de sustragerea de la măsura arestului la domiciliu, prev.de art. 385 din C. pen..italian.

S-a arătat că potrivit Legii nr. 302/2004, s-a stabilit o competență specială a curților de apel în executarea mandatelor europene de arestare emise în vederea cercetării penale, a judecății sau executarea pedepselor privative de libertate și de recunoaștere pe cale principală a hotărârilor judecătorești străine, însă curțile de apel nu devin instanțe de executare în sensul art. 553, 597 și 598 alin. (2) C. proc. pen., întrucât nu au soluționat fondul cauzei prin care s-a dispus soluția de condamnare.

Competența curților de apel se oprește după începerea executării pedepsei închisorii, iar, cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei, respectiv cererile de amânare sau întrerupere a executării pedepsei închisorii ori detenețiunii pe viață, cererile de modificare a pedepselor (art. 585 C. proc. pen.) sau în genenral, contestațiile la executare, rămân în competența instanței în a cărei circumscripție se află locul de deținere corespondentă în grad cu instanța care ar fi avut competența de soluționare a cauzei prin care s-a dispus condamnarea, în raport de obiectul dedus judecății. (în același sens stabilind și instanța supremă prin încheierea penală nr. 255 din 3 iulie 2020, prin sentința penală nr. 477 din 11 decembrie 2019 și încheierea penală nr. 441/8 se petmbrie 2021).

Având în vedere că infracțiunea de tălhărie, pentru care a fost condamnată contestatoarea prin hotărârile străine, este de competența judecătoriilor, conform art. 35 alin. (1) C. proc. pen., iar, contestatoarea execută pedeapsa închisorii în Penitenciarul Gherla, s-a apreciat că instanța competentă să soluționeze cererea formulată în baza art. 585 C. proc. pen., revine Judecătoriei Gherla.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Judecătoria Gherla este instanța competentă să soluționeze cauza referitoare la condamnata A., motiv pentru care, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Astfel, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin cererea formulată, condamnatul B. a solicitat contopirea pedepselor în a căror executare se află în baza mandatelor de executare a pedepsei închisorii nr. 8/1P din 26 mai 2023 și nr. 8/2P din 26 mai 2023.

Se mai observă că aceste mandate de executare a pedepsei închisorii au fost emise în baza sentinței penale nr. 169 din 01.08.2024 a Curții de Apel Cluj, hotărâre prin care s-a recunoscut pe cale incidentală sentința Curții de Apel Catanzaro - secție 3, emisă la data de 06.05.2022, în reformarea sentinței nr. 996 din 12/12/2018 a Tribunalului Ordinar din Paola, definitivă la 17.10.2022 și s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 4 ani închisoare aplicată persoanei solicitate A. (nume anterior A., sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute de art. 110, 628 par. 1 și 3, nr. 1 și 2 C. pen. italian, respectiv tâlhărie calificată, prevăzută de art. 234 alin. (1) lit. g) C. pen. român și sentinței penale nr. 56 din 11.04.2018 a Curții de Apel Cluj, hotărâre prin care s-a recunoscut și s-a dispus exectuarea, într-un penitenciar din România a pedepsei de 5 ani, 7 luni și 12 zile închisoare aplicate condamnatei A., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 628 alin. (2) nr. 2 din C. pen. italian și sustragere de la măsura arestului la domiciliu, prevăzută de art. 385 din același cod.

Așadar, față de conținutul cererii condamnatei, având ca obiect contopirea unor pedepse, în cauză devin incidente dispozițiile art. 585 C. proc. pen., care, în alin. (2), stipulează că instanța competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanța de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de deținere, instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție se află locul de deținere.

Chiar dacă cererea cu care a fost învestită instanța se referă la mandate de executare a pedepsei închisorii emise în baza unor hotărâri prin care au fost recunoscute pedepse aplicate în străinătate, Înalta Curte apreciază că, în speță, competența nu aparține instanței care a pronunțat aceste hotărâri, respectiv Curții de Apel Cluj, având în vedere că dispozițiile art. 165 și urm. din Legea nr. 302/2004, stabilesc competența în favoarea curții de apel în cazuri expres determinate, respectiv în procedura de recunoaștere și punere în executare în România a unei hotărâri pronunțată de o instanță dintr-un stat membru al Uniunii Europene, iar nu și în etapa de executare a hotărârii, care, conform art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004, este guvernată de dispozițiile din C. proc. pen.

În plus, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 166 alin. (16) din Legea nr. 302/2004, întrucât statul emitent nu a transmis o hotărâre judecătorească sau un alt act judiciar prin care persoanei condamnate i s-au acordat reduceri de pedeapsă anterior transferării sale în România.

Prin urmare, având în vedere considerentele de mai sus, se reține că, în cazul în care, în temeiul Legii nr. 302/2004, curtea de apel a dispus recunoașterea unei hotărâri penale străine și transferarea condamnatului pentru executarea pedepsei într-un penitenciar din România, instanța competentă să judece contopirea este instanța competentă material potrivit legii române să judece în primă instanță infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat în străinătate, în a cărei circumscripție se află locul de deținere a condamnatului.

Cum, potrivit art. 35 C. proc. pen., judecătoria judecă în primă instanță infracțiunile de tâlhărie (faptele pentru care a fost condamnată petenta de instanțele străine), iar la data formulării cererii de contopire (11 octombrie 2024) condamnata A. se afla încarcerată în Penitenciarul Gherla, având în vedere și aspectele statuate prin Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 pronunțată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, în sensul că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii), competența de soluționare a solicitării acestuia revine Judecătoriei Gherla, iar nu Curții de Apel Cluj.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili că instanța competentă să soluționeze cauza privind pe petenta condamnată A. este Judecătoria Gherla, instanță căreia, în conformitate cu art. 51 alin. (6) C. proc. pen., îi va trimite dosarul.

Conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petenta condamnată A., în sumă de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta condamnată A. în favoarea Judecătoriei Gherla, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru petenta condamnată A., în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 decembrie 2024.