ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2329/16.09.2024, Judecătoria Sectorului 5 București – secția I Penală, a respins propunerea de liberare condiționată privind pe petentul condamnat A. , aflat în Penitenciarul București Rahova.

A fixat termen de reiterare la 11.11.2024

Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București, la data de 29.07.2024, sub nr. x/2024, petentul A. a solicitat liberarea condiționata din executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prin sentința penală nr. 1757/28.11.2023, pronunțată de Judecătoria Bacău.

La dosarul cauzei, s-au depus următoarele înscrisuri: relațiile de la comisia de liberări condiționate, caracterizarea petentului și fișa de cazier judiciar a petentului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Petentul A. se află în executarea măsurii educative a internării într-un centru educativ, cu continuarea executării într-un penitenciar, pe o durată de 1 an și 6 luni, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prin sentința penală nr. 1757/28.11.2023, pronunțată de Judecătoria Bacău.

În fapt, s-a reținut că, în data de 11.05.2023, în timp ce se afla pe str. x din municipiul Bacău, în dreptul colegiului N. V. Karpen, inculpatul A. a acostat pe persoana vătămată B., pe care ulterior a deposedat-o de telefonul mobil marca x, prin amenințarea cu un cuțit și cu amenințarea că îl va omorî.

Executarea măsurii a început la 12.05.2023 și urmează să expire la 11.11.2024.

Liberarea condiționată este un mijloc de individualizare complementară a pedepsei, ce constă în punerea în libertate a condamnatului din locul de deținere mai înainte de executarea în întregime a pedepsei, sub condiția ca până la împlinirea duratei acesteia să nu mai săvârșească alte infracțiuni.

Pentru a fi admisă o cerere de liberare condiționată, instanța de fond a reținut dispozițiile art. 100 din C. pen. (aceasta fiind legea aplicabilă în cauză, față de data faptei).

Întrucât condamnatul devine propozabil după executarea a 1/2 din pedeapsă, respectiv a 275 zile închisoare și a executat 440 zile închisoare, considerându-i-se executate ca urmare a muncii prestate 0 zile, instanța a constatat că petentul a executat din pedeapsă fracțiunea minimă obligatorie. Prin urmare, prima condiție a liberării condiționate este îndeplinită, deoarece condamnatul a executat fracția din pedeapsă.

În ceea ce privește celelalte condiții ale liberării condiționate, instanța a reținut că petentul execută pedeapsa într-un centru educativ cu supraveghere, că a avut o conduită necorespunzătoare pe durata executării pedepsei, a fost sancționat disciplinar de 4 ori, nu a fost recompensat, a înregistrat unele progrese pe plan educațional, dar un regres din punct de vedere comportamental, evaluarea psihologică identificând risc în gestionarea agresivității.

Cu privire la condiția achitării integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, instanța a constatat că petentul nu a făcut dovada achitării acestora și nici a imposibilității obiective de a îndeplini această obligație.

Având în vedere cele reținute mai sus, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile sub aspectul obligațiilor civile și al conduitei condamnatului, instanța a respins propunerea de liberare condiționată privind pe petentul condamnat A..

Împotriva acestei încheieri, a formulat contestație petentul condamnat A., cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a II-a Penală, la data de 08.10.2024, sub nr. x/2024.

La termenul de judecată din data de 15.10.2024, Curtea a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale și a declinat competența cauzei în favoarea Tribunalului București, aceasta instanța fiind competentă în aprecierea Curții să analizeze contestația formulată de către contestatorul condamnat A., în cauză fiind atacată o sentință penală prin care s-a dispus respingerea cererii de liberare condiționată.

Prin Decizia nr. 473/CO din data de 15.10.2024 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a arătat că, potrivit art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., în materia liberării condiționate, hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere, în termen de 3 zile de la comunicare.

A susținut că, în prezenta cauză, petentul condamnat a exercitat calea de atac a contestației, însă Judecătoria Sectorului 5 București, din eroare, a apreciat că acesta a formulat un apel, înaintând cauza Curții de Apel București.

Având în vedere dispozițiile art. 587 alin. (3) din C. proc. pen., Curtea a calificat calea de atac ca fiind o contestație împotriva sentinței prin care judecătoria a soluționat cererea petentului de liberare condiționată și a declinat competența de soluționare a cauzei către tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere, respectiv Tribunalul București.

Prin decizia penală nr. 1458/C din 04.12.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024, Tribunalul București a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată din oficiu.

În temeiul art. 50 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 181 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, a declinat cauza, având ca obiect liberare condiționată privind pe petentul A., Curții de Apel București.

A constatat conflictul negativ de competență.

În temeiul art. 51 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța ierarhic superioară comună, competentă să soluționeze conflictul negativ de competență, căreia i-a trimis dosarul.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:

Potrivit art. 180 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, după împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele internate pot fi liberate dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 124 alin. (4) și, respectiv, art. 125 alin. (4) din C. pen.

Potrivit art. 124 alin. (4) C. pen., în cazul în care pe durata internării minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune: b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

Potrivit art. 181 alin. (3) din Legea nr. 254/2013, hotărârea instanței (de liberare) poate fi atacată cu contestație la instanța din circumscripția teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanței care a avut competența să judece apelul hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă, în termen de 3 zile de la comunicare.

În speță, instanța competentă să judece apelul împotriva hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă a fost Curtea de Apel Bacău raportat la sentința penală nr. 1757/28.11.2023, pronunțată de Judecătoria Bacău, prin care față de contestator s-a dispus luarea măsurii educative a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an și 6 luni.

Este adevărat că instanța de fond a soluționat propunerea de liberare condiționată a petentului prin raportare la disp art. 100 și urm. C. pen., iar nu prin raportare la disp art. 124 C. pen., însă Tribunalul nu poate analiza această împrejurare, câtă vreme nu este competent material. Astfel, competența materială de soluționare a contestației aparține instanței din circumscripția teritorială în care se află Penitenciarul Rahova, unde era încarcerat petentul la data formulării cererii de liberare, corespunzătoare în grad instanței care a avut competența să judece apelul hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă. Or, în speță, a apreciat Tribunalul că instanța competentă este Curtea de Apel București.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, având în vedere considerentele care urmează a fi expuse.

Potrivit dispozițiilor art. 180 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, după împlinirea vârstei de 18 ani, persoanele internate pot fi liberate dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 124 alin. (4) și, respectiv, art. 125 alin. (4) din C. pen., iar potrivit dispozițiilor art. 124 alin. (4) C. pen., în cazul în care, pe durata internării, minorul a dovedit interes constant pentru însușirea cunoștințelor școlare și profesionale și a făcut progrese evidente în vederea reintegrării sociale, după executarea a cel puțin jumătate din durata internării, instanța poate dispune: (...); b) liberarea din centrul educativ, dacă persoana internată a împlinit vârsta de 18 ani.

Totodată, art. 181 din Legea 254/2013 prevede următoarele:

(1) Înlocuirea măsurii internării în centrul educativ sau de detenție cu măsura educativă a asistării zilnice și liberarea se dispun de către instanța din circumscripția teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanței de executare, la cererea persoanei internate sau la propunerea făcută potrivit art. 179 și 180.

(2) Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru înlocuirea măsurii internării în centrul educativ sau de detenție cu măsura educativă a asistării zilnice sau a liberării, prin hotărârea de respingere, fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare decât cel stabilit potrivit art. 179 alin. (5) și art. 180 alin. (5).

(3) Hotărârea instanței poate fi atacată cu contestație la instanța din circumscripția teritorială în care se află centrul, corespunzătoare în grad instanței care a avut competența să judece apelul hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă, în termen de 3 zile de la comunicare. Contestația formulată de procuror este suspensivă de executare.

Analizând dispozițiile anterior menționate, Înalta Curte constată că instanța care a avut competența să judece apelul împotriva hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă a fost Curtea de Apel Bacău, având în vedere că sentința penală nr. 1757/28.11.2023, prin care față de contestator s-a dispus luarea măsurii educative a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an și 6 luni, a fost pronunțată de Judecătoria Bacău, iar, conform dispozițiilor art. 38 alin. (2) din C. proc. pen., curtea de apel judecă apelurile împotriva hotărârilor penale pronunțate în primă instanță de judecătorii.

Prin urmare, având în vedere că petentul era încarcerat la data formulării cererii de liberare la Penitenciarul Rahova, competența materială de soluționare a contestației aparține instanței din circumscripția teritorială în care se află acest penitenciar, corespunzătoare în grad instanței care a avut competența să judece apelul împotriva hotărârii prin care s-a aplicat măsura educativă; având în vedere că instanța care a avut competența să judece acest apel este Curtea de Apel Bacău, așa cum s-a reținut anterior, rezultă că instanța competentă să judece contestația condamnatului este Curtea de Apel București.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe contestatorul condamnat A. în favoarea Curții de Apel București, instanță căreia i se trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 decembrie 2024.