ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Craiova și Tribunalul Argeș, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2729 din 07.10.2024 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2024, a fost admisă, în baza art. 47 alin. (1) C. proc. pen.. raportat la art. 50 C. proc. pen.. cu aplicarea art. 245 C. proc. pen.. și 572 alin. (1) C. proc. pen.., excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, a Judecătoriei Craiova, secția penală și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, secția Penală.

În baza art. 275 alin. (3) și (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate și onorariul avocatului din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Craiova a reținut că, prin sesizarea înregistrată la data de 19.07.2024, sub nr. x/2024, medicul din cadrul Penitenciarului Craiova a solicitat să se aprecieze asupra oportunității înlocuirii măsurii dispuse prin încheierea din data de 17.11.2023 a Tribunalului Argeș, în dosarul asociat nr. x/2023, rămasă definitivă prin necontestare, dat fiind faptul că intimatul A. refuză urmarea tratamentului medical prescris.

În vedere soluționării cauzei, s-a dispus atașarea referatului medical și a hotărârilor judecătorești relevante.

Analizând excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, Judecătoria Craiova a reținut că, în dosarul nr. x/2023 înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș, intimatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzute la art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. În cursul judecării cauzei, Tribunalul Argeș a pronunțat încheierea din data de 17.11.2023, în dosarul asociat nr. x/2023, rămasă definitivă prin necontestare, prin care a dispus, în baza art. 245 C. proc. pen.., obligarea provizorie la tratament medical a inculpatului A..

Prin sentința penală nr. 98 din 01.03.2024 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr. x/2023, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 521/A din 05.06.2024, s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzute de art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen., fără ca instanța să se pronunțare în vreun fel cu privire la confirmarea măsurii de siguranță provizorie.

Judecătoria Craiova a reținut că măsura de siguranță provizorie a obligării la tratament medical poate fi dispusă pe toată durata procesului de către judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară ori instanța de judecată și constă în obligarea provizorie a suspectului/inculpatului să urmeze în mod regulat tratamentul medical prescris de către un medic de specialitate. Caracterul provizoriu al unei astfel de măsuri se deduce din faptul că aceasta este dispusă pe parcursul procedurilor judiciare (în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și/sau în cursul judecății) prin convertirea măsurii de siguranță reglementată de art. 108 lit. a) C. pen. într-o măsură procesuală a cărei subzistență sub o astfel de identitate se încheie odată cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești - potrivit art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.., fiind necesar ca dispozitivul hotărârii să cuprindă și cele hotărâte cu privire la măsurile de siguranță.

În lipsa unei soluții dispuse în baza art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen.., măsura provizorie prevăzută la art. 245 C. proc. pen.. își produce efectele dincolo de limitele prevăzute de legiuitor, respectiv după soluționarea definitivă a procesului penal, fără a deveni o veritabilă măsură de siguranță, întrucât nu există o dispoziție judiciară în acest sens. În altă ordine de idei, Judecătoria Craiova a reținut că, pentru a fi în prezența unei veritabile măsuri de siguranță, este necesar ca măsura de siguranță provizorie să fie confirmată prin hotărârea care dezleagă fondul cauzei, în caz contrar, aceasta păstrându-și caracterul de măsură procesuală vremelnică, cu toate că produce, din punct de vedere temporal, efecte mai extinse decât cele permise de legiuitor.

Judecătoria Craiova a subliniat că aceste considerente referitoare la distincția dintre măsurile de siguranță provizorii și măsurile de siguranță propriu-zise au relevanță din perspectiva competenței materiale și teritoriale a instanței îndreptățite să dispună asupra acestora.

Astfel, a apreciat că, în cazul măsurii de siguranță prevăzute la art. 109 C. pen. normele de competență în materia înlocuirii pentru ipoteza prevăzută la art. 567 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. se regăsesc la art. 568 alin. (1) C. proc. pen.., care stabilesc că se poate pronunța atât instanța de executae, cât și judecătoria în circumscripția căreia se află unitatea sanitară, în cazul în care aceasta din urmă nu se află în circumscripția instanței de executare (competență teritorială alternativă).

În schimb, pentru ipoteza sesizării având ca obiect înlocuirea măsurii de siguranță provizorii prevăzute la art. 245 C. proc. pen.. pentru nerespectarea cu rea-credință a conținutului măsurii procesuale, normele de competență se regăsesc la art. 246 alin. (12) C. proc. pen.., care prevede că este competentă (...) instanța care a luat măsura ori în fața căreia se află cauza.

Mai mult, această dispoziție este reluată și în cuprinsul art. 572 alin. (1) C. proc. pen.. care prevede că, în cazul în care măsura obligării la tratament medical a fost luată în mod provizoriu în cursul judecății, punerea în executare se face de către instanța de judecată care a luat această măsură.

Judecătoria Craiova a reținut că, în cauză, Tribunalul Argeș a dispus luarea măsurii de siguranță provizorii a obligării la tratament medical, măsură vremelnică ce nu a fost convertită într-o veritabilă măsură de siguranță odată cu pronunțarea asupra fondului cauzei, motiv pentru care îi revine competența să dispună asupra sesizării ce face obiectul prezentului dosara, în conformitate cu art. 246 alin. (12) C. proc. pen.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș la data de 15.10.2024.

Prin decizia nr. 361/2024 din 23.10.2024, Tribunalul Argeș – secția penală, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect sesizarea Penitenciarului Craiova de înlocuire a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical (art. 568 C. proc. pen..), luată față de condamnatul A., în favoarea Judecătoriei Craiova.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și, în temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen.., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării aceastuia.

În temeiul art. 275 alin. (3) și (6) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu s-a acordat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Argeș a reținut că prin încheierea pronunțată la data de 17.11.2023 în dosarul nr. x/2023, s-a dispus, în temeiul art. 245 C. proc. pen.., obligarea provizorie la tratament medical a inculpatului A., până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.

Totodată, prin sentința penală nr. 98 din 01.03.2024 pronunțată în același dosar, definitivă prin decizia penală nr. 521/A din 05.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, nu s-a dispus nimic cu privire la măsura de siguranță.

Cu toate acestea, Tribunalul Argeș a apreciat că nu este competent material să soluționeze cauza.

Cu titlu prealabil, Tribunalul Argeș a constatat că, într-o primă fază, Judecătoria Craiova a motivat soluția de declinare părând a lua în considerare o soluție de respingere a solicitării formulate de Penitenciarul Craiova, arătând, în esență, că măsura de siguranță provizorie ar fi încetat întrucât nu a fost convertită într-una definitivă prin sentința penală nr. 98 din 01.03.2024.

În continuare, Tribunalul Argeș a reținut că, într-adevăr, în ipoteza prevăzută la art. 567 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., atunci când măsura de siguranță a obligării la tratament medical a fost luată printr-o hotărâre definitivă, competența aparține instanței de executare sau judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară.

De asemenea, și în situația măsurilor de siguranță provizorii, conform art. 245 C. proc. pen.. și următoarele, competența aparține judecătorului de drepturi și libertăți, pe durata urmăririi penale, judecătorului de cameră preliminară, în cursul procedurii de cameră preliminară, sau instanței, în cursul judecății, art. 246 alin. (12) dispunând că, dacă suspectul sau inculpatul încalcă cu rea-credință măsura obligării provizorii la tratament medical, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța care a luat măsura ori în fața căreia se află cauza dispune, la sesizarea procurorului sau a medicului de specialitate ori din oficiu, internarea medicală provizorie a suspectului sau inculpatului, în condițiile prevăzute la art. 247.

Deopotrivă, art. 572 C. proc. pen.. prevede la alin. (1) că, în cazul în care măsura obligării la tratament medical sau a internării medicale a fost luată în mod provizoriu în cursul urmăririi penale sau al judecății, punerea în executare se face de către judecătorul de drepturi și libertăți sau de instanța de judecată care a luat această măsură. Alin. (2) al aceluiași articol statueză că dispozițiile prevăzute la art. 566 - 571 se aplică în mod corespunzător.

Prin urmare, art. 245 C. proc. pen.. și urm. și art. 572 C. proc. pen.. sunt aplicabile doar în fazele procesului penal prealabile pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive, când sunt incidente calitățile procesuale de suspect sau inculpat, nu și ulterior, când suspectul sau inculpatul devine condamnat.

Astfel, competența Tribunalului Argeș de a dispune cu privire la măsura ce formează obiectul dosarului a încetat ulterior pronunțării soluției asupra fondului cauzei, și, în condițiile în care unitatea sanitară nu se află în circumscripția sa, competența aparține Judecătoriei Craiova.

Față de aceste considerente, Tribunalul Argeș, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat instanța ierarhic superioară comună.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală la data de 20.11.2024.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Craiova.

Prioritar, trebuie subliniat că, în speță, problema competenței suscită discuții în raport de normele procesual penale care reglementează competența de soluționare a cererii formulate de către medicul din cadrul Penitenciarului Craiova.

Astfel, Înala Curte constată că medicul din cadrul Penitenciarului Craiova a formulat o cerere prin care a solicitat să se aprecieze asupra oportunității înlocuirii măsurii obligării la tratament medical dispuse de Tribunalul Argeș prin încheierea din data de 17.11.2023 (pronunțată în dosarul nr. x/2023), rămasă definitivă prin necontestare, întrucât intimatul A. refuză urmarea tratamentului medical prescris.

De asemnea, se observă că prin încheierea pronunțată de Tribunalul Argeș la data de 17.11.2023 în dosarul nr. x/2023, s-a dispus, în temeiul art. 245 C. proc. pen.., obligarea provizorie la tratament medical a inculpatului A., până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol, iar prin sentința penală nr. 98 din 01.03.2024 pronunțată în același dosar, definitivă prin decizia penală nr. 521/A din 05.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, instanțele nu s-au pronunțat cu privire la măsura de siguranță.

Totodată, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 567 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.. prevăd că unitatea sanitară la care făptuitorul a fost repartizat pentru efectuarea tratamentului medical este obligată să comunice instanței dacă persoana obligată la tratament se sustrage de la efectuarea tratamentului după prezentare, iar alin. (2) al aceluiași articol statuează că, în cazul când unitatea sanitară nu se află în circumscripția instanței care a dispus executarea, comunicarea prevăzută la alin. (1) lit. b)-d) se face judecătoriei în a cărei circumscripție se află unitatea sanitară.

Art. 568 alin. (1) C. proc. pen.. prevede că, primind comunicarea, instanța de executare sau instanța prevăzută la art. 567 alin. (2) analizează, în situațiile prevăzute la art. 567 alin. (1) lit. a) și b), dacă se impune menținerea tratamentului medical sau dispunerea internării medicale.

Deopotrivă, art. 572 alin. (2) C. proc. pen.. care reglementează măsurile de siguranță provizorii, fac trimitere la dispozițiile prevăzute la art. 566 – 571 C. proc. pen.., care se aplică în mod corespunzător.

Așadar, procedura de soluționare a cererii de înlocuire a măsurii de siguranță este aceeași atât în cazul măsurilor de siguranță provizorii, cât și în cazul celor dispuse printr-o hotărâre definitivă, instanța competentă să se pronunțe asupra acestei cereri fiind, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, instanța de executare, dacă unitatea sanitară se află în circumscripția acesteia, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află unitatea sanitară, dacă unitatea sanitară nu se află în circumscripția sa, indiferent dacă instanța de executare este tot judecătoria sau o altă instanță judecătorească.

Or, în cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din cele ce preced, cererea de înlocuire a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical a fost formulată de medicul din cadrul Penitenciarului Craiova, unitate de detenție care se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Craiova.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen.. va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Conform art. 275 alin. (6) C. proc. pen.. onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe intimatul condamnat A. în favoarea Judecătoriei Craiova, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat, în cuantum de 360 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2024.