ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 12/2025
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 12/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 09 ianuarie 2025
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 149/F din data de 20 decembrie 2024 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Belgia la data de 28.11.2024, în dosarul nr. x de către Tribunalul de primă instanță din Flandra de Vest, secțiunea Bruges, Belgia, sub aspectul infracțiunilor de furt prin intrare prin efracție, escaladare sau folosire de chei false și participare la o asociație criminală, prevăzute de art. 322, 323, 324 alin. (1) și (3), 461 alin. (1), (46)3, 467 alin. (1) și (2), 484, 485, 486 și 487 din C. pen. belgian, cu corespondent procesual în prevederile art. 228 alin. (1) și 229 din C. pen. român, privind persoana solicitată A..
S-a luat act că persoana solicitată A. nu este de acord să fie predată către autoritățile judiciare din Belgia, conform mandatului european de arestare emis în dosarul nr. x, la data de 28.11.2024 de autoritățile judiciare din Belgia, respectiv Tribunalul de primă instanță din Flandra de Vest, secțiunea Bruges, Belgia și că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității.
S-a autorizat predarea persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Belgia, conform art. 103 alin. (5)-(6) și art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 27 paragraf 2 din Decizia cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității și sub condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana solicitată să fie transferată în România pentru executarea acesteia, conform art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.
S-a constatat că, în cursul procedurii de executare a prezentului mandat european de arestare, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată A. a fost reținută în baza ordonanței nr. 32984/II/5/2024, emisă la data de 09 decembrie 2024 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești pentru 24 de ore, începând cu data de 09.12.2024, orele 13:10 până la data 10.12.2024, orele 13:10 și plasată sub control judiciar prin încheierea nr. 141/F din data de 09 decembrie 2024 pe o perioadă de 15 zile, începând cu data de 09 decembrie 2024 până la data de 23 decembrie 2024, inclusiv.
Conform art. 103 alin. (6) și (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. în vederea predării, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 20 decembrie 2024 până la data de 18 ianuarie 2025 inclusiv și predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă cu respectarea termenelor de predare prevăzute de art. 103 alin. (10) și art. 111 din aceeași lege.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate A. către autoritatea judiciară din Belgia.
S-a constatat încetată măsura controlului judiciar, dispus prin încheierea nr. 141/F din data de 09 decembrie 2024, definitivă prin necontestare.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Pitești a reținut că mandatul european de arestare a fost emis de către autoritățile judiciare din Belgia – Tribunalul de primă instanță din Flandra de Vest, secțiunea Bruges, Belgia, referință dosar x din data de 28.11.2024, în vederea luării măsurii arestării față de persoana solicitată A., pentru săvârșirea, pe teritoriul acestui stat, a infracțiunii de furt prin intrare prin efracție, escaladare sau folosire de chei false și participare la o asociație criminală.
Curtea a reținut că infracțiunea de furt calificat se regăsește între cele care dau loc la predare între statele Uniunii Europene ce au semnat Decizia cadru nr. 2002/584/JAI/13.06.2002 a Consiliului Uniunii Europene, nemaifiind supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.
Din extrasul privind verificările efectuate în baza de date B. Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a rezultat că persoana solicitată nu face obiectul unor proceduri penale în curs pentru aceleași fapte pentru care a fost emisă semnalarea.
Având în vedere că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, dintre cele menționate în dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile legale privind executarea mandatului european de arestare.
Obiecțiile persoanei solicitate, care contestă situația de fapt și de drept, menționată în mandat, precum și faptul că deja ar fi dat lămuriri pe email autorităților judiciare străine, s-a apreciat că nu pot face obiectul analizei instanței române.
Împotriva acestei încheieri, persoana solicitată A. a formulat contestație.
În esență, a arătat că în cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia nu este indicată nicio probă care să susțină acuzația reținută în sarcina contestatorului, iar în cursul cercetărilor efectuate în Belgia, persoana solicitată a fost audiată în calitate de persoană vătămată, dând declarații în acest sens, cooperând cu autoritățile belgiene care i-au permis să părăsească țara fără să i se aducă vreo acuzație.
Totodată, s-a mai arătat că persoana solicitată suferă de afecțiuni medicale, este unicul întreținător al familiei sale, are un copil minor în întreținere și 30 de persoane angajate în subordinea sa și a făcut toate demersurile pentru a acoperi prejudiciul cauzat prin marfa furată.
Examinând contestația formulată de persoana solicitată A. în conformitate cu art. 110 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: "Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate." Totodată, alin. (2) al aceluiași text de lege statuează în sensul că: "Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002", modificată prin Decizia-cadru 2009/299/JAI din 26 februarie 2009, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L81/24 din 27 martie 2009.
Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată, rezultă că rolul instanței de judecată în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz a predării pe care aceasta le invocă.
Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau a situațiilor ce se constituie în motive de refuz la predare.
În acest fel, se pune în practică principiul recunoașterii și încrederii reciproce ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.
În aceste coordonate de principiu, Înalta Curte, efectuând propriul examen al cererii de executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Belgia, constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, care sunt aceleași cu cele din decizia cadru, respectiv mandatul european de arestare a fost emis la data de 28 noiembrie 2024 în dosarul nr. x de către Tribunalul de Primă instanță din Flandra de Vest, secțiunea Bruges, Belgia, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român, în vederea efectuării urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de furt prin intrare prin efracție, escaladare sau folosire de chei false și participare la o asociație criminală, prevăzute de art. 322, 323, 324 alin. (1) și (3), 461 alin. (1), (46)3, 467 alin. (1) și (2), 484, 485, 486 și 487 din C. pen. belgian.
În fapt, autoritățile judiciare solicitante au reținut că persoana solicitată este suspectată că ar fi finanțat călătoria numitului C. cu scopul ca acesta să fure încărcătura de cupru din camionul D., cu număr românesc de înmatriculare x și remorca E., cu număr românesc de înmatriculare x, încărcat cu 24.882 kg, aflate în parcarea F. de pe autostrada A10-E40 la data de 27 august 2024.
Așadar, Înalta Curte constată că în cuprinsul mandatului european de arestare este suficient de clar descrisă fapta pentru care autoritățile judiciare ungare efectuaează cercetări și pentru care solicită predarea persoanei A., de așa manieră încât aceasta să înțeleagă acuzațiile care i se aduc.
Deopotrivă, Înalta Curte reține că infracțiunea ce formează obiectul mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară solicitantă intră în categoria faptelor prevăzute de art. 97 alin. (1) pct. 20 din Legea nr. 302/2004, care dau loc la predare fără îndeplinirea condiției dublei incriminări.
În acord cu instanța de fond, se constată, pe de o parte, că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de refuz la predare, prevăzute în mod expres și limitativ de art. 99 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004, iar pe de altă parte, că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa.
Motivele de ordin medical, familial și demersurile efectuate pentru a acoperi prejudiciul cauzat prin marfa furată, invocate de persoana solicitată în susținerea contestației sale nu se încadrează printre cele prevăzute de lege și, prin urmare, nu pot fi valorificate în scopul refuzului la predare.
De altfel, faptele sunt incriminate și de legea penală română, circumscriindu-se infracțiunii de furt calificat, prevăzut de art. art. 228 alin. (1) și art. 229 din C. pen., sancționat cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
În considerarea dispozițiilor prevăzute de art. 100 din Legea 302/2004 republicată, Înalta Curte notează că din actele și lucrările existente la dosar rezultă că persoana solicitată nu este cercetată de către autoritățile judiciare române într-o altă cauză penală.
Persoana solicitată A., prin apărătorul din oficiu, a invocat faptul că nu sunt indicate probe care să susțină acuzația reținută în sarcina sa și că în cursul cercetărilor efectuate în Belgia a fost audiată în calitate de persoană vătămată și nu i s-a adus nicio acuzație.
Înalta Curte amintește că mandatul european de arestare a fost emis tocmai pentru efectuarea de cercetări de către autoritățile judiciare din Belgia, unde persoana solicitată are posibilitatea să-și facă apărările ce le consideră de cuviință pentru combaterea acuzațiilor care i se aduc.
Se mai reține că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, astfel cum rezultă din declarația dată în fața primei instanțe în ședință publică, însă se constată că în astfel de situații, așa cum rezultă din dispozițiile art. 104 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea persoanei solicitate, care se limitează la consemnarea poziției acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventuale obiecții în ceea ce privește identitatea, ceea ce s-a și întâmplat în speță.
În concluzie, reținând în baza propriului examen că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.
Așadar, se constată că instanța de fond a analizat mandatul european de arestare, reținând îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a dispus în mod corect arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 de zile, de la data punerii în executare, inclusiv, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiul recunoașteri și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Decizei cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.
Înalta Curte amintește că în cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, căci numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 110 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 149/F din data de 20 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.
În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1.163 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 149/F din data de 20 decembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.
Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană solicitată, în cuantum de 1.163 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 ianuarie 2025.