ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2321/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 17 noiembrie 2023, pe rolul Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamanta Sindicatul Liber din Învățământ Tg Jiu, în numele membrului de sindicat A., a chemat în judecată pârâtele Grădinița cu Program Prelungit nr. 8 Tg-Jiu și Grădinița cu Program Prelungit nr. 3 Brașov, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea indemnizațiilor de concediu de odihnă cuvenite membrului de sindicat pentru anii 2019, 2020, 2021, 2022 și 2023, prin includerea în calculul cuantumului acestora și a indemnizației de hrană și obligarea pârâților la plata către membrul de sindicat reprezentat, a diferențelor dintre indemnizațiile de concediu de odihnă cuvenite pentru anii 2019,2020, 2021, 2022 și 2023 conform punctul 1 și cele efectiv plătite pentru aceeași perioadă, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, precum și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă acestor drepturi, pentru aceeași perioadă.

La termenul de la 7 februarie 2024, Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale.

Prin sentința civilă nr. 153/2024 din 7 februarie 2024, Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

În esență, Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a reținut că, în temeiul dispozițiilor art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii, competența în cazul litigiilor de muncă este exclusivă, în favoarea instanței în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau locul de muncă. Față de faptul că reședința reclamantei A. și locul de muncă sunt în Municipiul Brașov, s-a apreciat ca fiind competent Tribunalul Brașov.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Tribunalului Brașov.

La termenul de la 7 noiembrie 2024, Tribunalul Brașov – secția I Civilă a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 2043/MAS din 21 noiembrie 2024, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Gorj, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Brașov – secția I Civilă a reținut că a fost învestit cu soluționarea unei cereri de acordare a unor drepturi bănești datorate în legătură cu raporturile de muncă ale membrilor de sindicat. A mai reținut că, față de dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și de cele statuate de instanța supremă prin Decizia nr. 1/2013, și ținând cont de dreptul reclamantului de a alege între instanțele deopotrivă competente, Tribunalul Gorj este competent să soluționeze cauza.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Tribunalul Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și Tribunalul Brașov – secția I Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Înalta Curte reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect recalcularea indemnizațiilor de concediu de odihnă cuvenite membrului de sindicat, cerere formulată și semnată prin reprezentant legal Sindicatul Liber din Învățământ Tg Jiu.

Pentru a determina competența teritorială de soluționare a cauzei, instanța supremă va avea în vedere dispozițiile art. 28 din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social și statuările din Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii.

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 367/2022: "Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși.", iar potrivit alin. (2): "În exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, la cererea scrisă a membrilor lor."

Conform alin. (3) din același act normativ: "În exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. (1) și (2), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă."

Totodată, instanța supremă constată că prin Decizia nr. 1/2013 s-a stabilit că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogate prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat, iar în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, "instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant." Înalta Curte notează că, deși Legea nr. 62/2011 a fost abrogată prin Legea nr. 367/2022, ambele acte normative reglementează domeniul dialogului social, prevederile legale incidente în prezentul litigiu fiind similare.

Față de împrejurarea că sediul Sindicatului Liber din Învățământ Tg Jiu este în Municipiul Târgu Jiu, Județul Gorj, competența teritorială de soluționare a cauzei revine Tribunalului Gorj.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2024.