ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 371/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Timiș la 21 decembrie 2022, secția I civilă - Litigii de Muncă, în dosarul nr. x/2022 reclamanții A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună: obligarea pârâtului la calcularea și plata indemnizației prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și obligarea pârâtului la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data nașterii dreptului, până la data plătii efective, cu cheltuieli de judecată.

La data de 28 februarie 2023 reclamanții au solicitat introducerea în cauză a Consiliului Național pentru combaterea discriminării.

Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 958/PI din 31 august 2023 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A. și B., în favoarea Tribunalului Gorj, reținând că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanții sunt pensionari.

Pe rolul Tribunalului Gorj, cauza a fost înregistrată la 17 octombrie 2023 sub același număr de dosar.

Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 64/2024 din 18 ianuarie 2024 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A. și B., în favoarea Tribunalului Timiș.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamanții nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, astfel că nu sunt incidente în speță dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii - Tribunalul Timiș, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2)

1

raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ.

Așadar, competența teritorială este alternativă, reclamanții având posibilitatea să aleagă între instanța de la domiciliul lor - Tribunalul Gorj și un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Timișoara.

Prin urmare, dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanții și-au manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Timiș, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Timiș, secția I civilă și Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 31 ianuarie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj și Consiliul National pentru Combaterea Discriminării, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună obligarea pârâtului la calcularea și plata indemnizației prevăzută de art. 81 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și la plata dobânzilor legale cuvenite pentru suma respectivă, de la data nașterii dreptului, până la data plătii efective.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se reține că reclamanții sunt pensionari și au domiciliul în Târgu-Jiu, județul Gorj și că pretențiile acestora reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competența materială de a soluționa conflictul de muncă, în vreme ce competența teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

În acest context, se constată că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel că, în cauză devin aplicabile prevederile de drept comun din legislația muncii în ce privește instanța competentă, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul, iar la momentul formulării acțiunii, reclamanții aveau domiciliul în circumscripția Tribunalului Gorj.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2024.