ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 95/2024

HOTĂRÂRE

23.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 95/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I Civilă la data de 08.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. (grefier în cadrul Tribunalului Gorj până la data de 01.11.2020, dată la care raporturile de muncă au încetat, prin pensionare) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, obligarea acestora, în conformitate cu art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 republicată, la plata indemnizației egală cu 3 salarii de bază de încadrare brute cu plata dobânzilor de întârziere și rata inflației de la data stabilirii dreptului respectiv (07.04.2021) și până la data plății efective.

La primul termen de judecată stabili în cauză (8 iunie 2023), instanța a invocat cu prioritate excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș și a rămas în pronunțare cu privire la aceasta.

Prin sentința civilă nr. 722/PI din 8 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Timiș – secția I Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, în favoarea Tribunalului Gorj.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Timiș a reținut că pretențiile reclamantei, care este pensionară și are domiciliul în Târgu-Jiu, județul Gorj, reprezintă un litigiu de muncă, tribunalul având competența materială de a soluționa conflictul de muncă, în vreme ce competența teritorială este dată, ca regulă, tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Totodată, evocând dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, prima instanță de conflict a apreciat că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta este pensionară, astfel că nu a formulat o cerere de chemare în judecată "de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia", fiind, însă, aplicabile prevederile de drept comun din legislația muncii în ce privește instanța competentă, respectiv art. 269 alin. (2) din Codul muncii cererile referitoare la judecarea conflictelor de muncă (indiferent dacă sunt individuale sau colective) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.

Așadar, ținând cont că, la momentul formulării acțiunii, reclamanta domiciliază în circumscripția Tribunalului Gorj, față de dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3, art. 131 alin. (1) C. proc. civ., Tribunalul Timiș a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Gorj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj la 11 iulie 2023, sub același număr de dosar.

La primul termen de judecată stabilit în cauză (14 septembrie 2023), instanța, constatând că nu există complet legal constituit ca urmare a expirării mandatelor asistenților judiciari, a dispus amânarea cauzei la data de 26.10.2023, termen la care instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale invocată din oficiu.

Prin decizia nr. 1075/2023 din 26 octombrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Gorj – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, în favoarea Tribunalului Timiș. Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj și Tribunalul Timiș, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Gorj a reținut că instanța este învestită de reclamantă cu soluționarea litigiului având ca obiect obligarea pârâților Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova, în calitate de foști angajatori, în conformitate cu art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 republicată, la plata indemnizației egală cu 3 salarii de bază de încadrare brute cu plata dobânzilor de întârziere și rata inflației de la data stabilirii dreptului respectiv - 07.04.2021 și până la data plății efective, cauza dedusă judecății intrând în categoria conflictelor de muncă.

În continuare, a evocat dispozițiile art. 266, 269 alin. (1)-(2) din Codul muncii republicat, în forma în vigoare la data sesizării instanței, precum și dispozițiile art. 208 și art. 210 din Legea nr. 62/2011, potrivit cărora tribunalul soluționează în primă instanță conflictele individuale de muncă, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă fiind adresate tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, apreciind că, în baza dispozițiilor legale mai sus enunțate coroborat cu natura litigiului și domiciliul reclamantei, competența de soluționare a cauzei ar reveni Tribunalului Gorj.

Cu toate acestea, cea de a doua instanță de conflict a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 127 alin. (2) și alin. (2)

C. proc. civ., în cazul în care cererea se introduce împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii, devin incidente prevederile art. 127 alin. (2)

raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., situație în care reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în care se află instanța ce ar fi competentă.

De asemenea, a mai arătat că, astfel cum a reținut Curtea Constituțională în paragraful 47 al Deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 C. proc. civ. (...), că reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.».

Constatând, așadar, că norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată, fie chiar la instanța respectivă, aplicând regula generală în materie de competență, fie la o altă instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinate, cea de a doua instanță de conflict a reținut că suntem în prezența unei competențe teritoriale alternative, reclamanta având posibilitatea să aleagă între instanța de la domiciliul său, Tribunalul Gorj, și un tribunal din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Craiova.

Întrucât reclamanta și-a exercitat dreptul de opțiune prin introducerea acțiunii la o instanță de același grad cu instanța căreia i-ar reveni în mod obișnuit competența de soluționare a cauzei, sesizând Tribunalul Timiș în temeiul dispozițiilor art. 127 alin. (2)

raportat la art. 127 alin. (2) C. proc. civ., Tribunalul Gorj a statuat că respectiva instanță este competentă să soluționeze cauza, dreptul de opțiune aparținând în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că Tribunalul Timiș a devenit competent teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura dreptul de opțiune al părții.

Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Gorj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș. Totodată, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Gorj și Tribunalul Timiș, iar, în temeiul art. 134 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 29 noiembrie 2023, sub același număr de dosar (435/30/2023).

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe – Tribunalul Timiș și Tribunalul Gorj – s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține că reclamanta, grefier în cadrul Tribunalului Gorj până la 01.11.2020, când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, a învestit Tribunalul Timiș cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 69 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, solicitând plata unei indemnizații egale cu 3 salarii de bază de încadrare brute cu plata dobânzilor de întârziere și rata inflației de la data stabilirii dreptului respectiv (07.04.2021) și până la data plății efective.

Prin urmare, reclamanta, grefier pensionar la data introducerii acțiunii, a învestit Tribunalul Timiș cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă, pârâți fiind Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova.

Așadar, având în vedere că, în speță, reclamanta, cu domiciliul în municipiul Tg-Jiu, a îndeplinit funcția de grefier la Tribunalul Gorj, fiind eliberată din funcție la data de 01.11.2020, ca urmare a pensionării, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, potrivit art. 269 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii (forma în vigoare la data sesizării instanței – 08.02.2023), raportat la art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalului în a cărui circumscripție reclamanta își are domiciliul, respectiv Tribunalului Gorj.

Însă, potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text legal: "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

Totodată, conform art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.: "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Pornind de la aceste texte de lege, instanța supremă reține că reclamanta a activat în calitate de grefier în cadrul Tribunalului Gorj până la data de 01.11.2020 când a fost eliberată din funcție ca urmare a pensionării, iar pârâții chemați în judecată sunt Tribunalul Gorj și Curtea de Apel Craiova.

Prin urmare, având în vedere că, la momentul introducerii acțiunii, reclamanta nu se află în ipoteza prevăzută de art. 127 alin. (1) C. proc. civ., adică nu își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța superioară acesteia, în speță, nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea a fost introdusă împotriva instanței căreia i-ar reveni, în mod obișnuit, competența soluționării în fond a cererii (Tribunalul Gorj), în speță, este atrasă incidența art. 127 alin. (2) și (2)

C. proc. civ.

Potrivit art. 127 alin. (2) C. proc. civ., reclamanta poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

Așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional în paragraful 47 al deciziei nr. 290 din 26 aprilie 2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 638 din 23 iulie 2018, «legiuitorul a prevăzut, în ipoteza alin. (2) al art. 127 din C. proc. civ., că pentru cererea introdusă împotriva unui judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care își desfășoară activitatea la instanța competentă judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii. Caracterul facultativ rezultă din folosirea verbului "poate", ceea ce duce la concluzia că reclamantul decide dacă să se prevaleze sau nu de această posibilitate, putând renunța la beneficiul acordat de lege.»

Prin urmare, norma reglementează un drept de opțiune al părții reclamante care are posibilitatea să introducă cererea de chemare în judecată împotriva unei instanțe de judecată (art. 127 alin. (2)

teza a doua C. proc. civ.), fie chiar la instanța respectivă (aplicând regula generală în materie de competență), fie la o altă instanță din raza unei curți de apel învecinate.

În speță, reclamanta a învestit cu soluționarea litigiului Tribunalul Timiș, aflat în circumscripția Curții de Apel Timișoara, curte de apel învecinată cu Curtea de Apel Craiova de care aparține Tribunalul Gorj, instanța care ar fi fost competentă să judece litigiul.

Așa fiind, instanța supremă constată că reclamanta și-a manifestat opțiunea, în condițiile art. 127 alin. (2) C. proc. civ., determinând astfel competența teritorială în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Dreptul de opțiune aparține în mod exclusiv părții reclamante, ceea ce înseamnă că, odată ce reclamanta și-a manifestat opțiunea de a introduce acțiunea la Tribunalul Timiș, această instanță a devenit competentă teritorial să soluționeze pricina, instanța astfel învestită neavând dreptul de a cenzura procedural, din oficiu, acest drept de opțiune.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.