ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2306/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2306/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 10 decembrie 2024
Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.02.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023, reclamanta A., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al personalului auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Ploiești, identificați și enumerați în tabelele anexate acțiunii, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, să se dispună obligarea pârâților la înlăturarea plafonării instituite asupra indemnizației lunare de încadrare și a celorlalte drepturi aferente urmare a aplicării prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, urmând a dispune uniformizarea modului de calcul al salariilor prin recalcularea indemnizației de încadrare și a celorlalte drepturi raportat la o valoare de referință sectorială în cuantum de 605,225 RON, începând cu data recunoașterii acestui drept, respectiv 10 ianuarie 2017 și în continuare, conform următoarelor hotărâri: sentința civilă nr. 1071 din 03 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 78 din 09 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați; sentința civilă nr. 1342 din 08 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 2810 din 26 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești; sentința civilă nr. 1816 din 18 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă definitivă prin decizia nr. 409 din 14 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești; sentința civilă nr. 1718 din 08 septembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Prahova, rămasă definitivă prin decizia nr. 146 din 28 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești; actul administrativ reprezentat de Decizia nr. 528 din 21 decembrie 2021 emisă de Curtea de Apel Ploiești; obligarea pârâților la plata efectivă a salariilor calculate prin raportare la VRS 605,225 începând cu data recunoașterii acestui drept și în continuare, conform hotărârilor sus-menționate, drepturi stabilite în mod definitiv atât prin hotărâri judecătorești cât și prin act administrativ; obligarea acelorași pârâți la repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, sumă ce se va acorda începând cu 10 ianuarie 2017 și în continuare, precum și pentru viitor; actualizarea sumelor cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite; obligarea pârâtei Î.C.C.J., în calitate de ordonator principal de credite, la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale solicitate către pârâții Curtea de Apel Ploiești și Tribunalul Prahova în calitate de ordonatori secundar și terțiar de credite; obligarea angajatorului la plata daunelor morale în sumă de 5.000 euro pentru repararea prejudiciului moral cauzat prin neacordarea drepturilor salariale aferente, pentru fiecare dintre reclamanți.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 38 alin. (6
1
) din Legea nr. 153/2017, art. 268, art. 166 alin. (4) din Legea nr. 53/2003 raportat la art. 1535 C. civ., art. 29, art. 30 și art. 195 C. proc. civ.
La data de 23.05.2023, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată privind pe reclamanții B., C., D., E., F., G., H., față de calitatea acestora de conducător auto și specialist IT în cadrul instanțelor de pe raza Curții de Apel Ploiești, sens în care s-a constituit dosarul nr. x/2023.
Prin sentința civilă nr. 3238 din 24.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.
În motivarea soluției tribunalul a statuat că, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de munca ori, după caz, sediul.
De asemenea, s-a mai reținut că, potrivit art. III alin. (1) din O.U.G. nr. 42/2023, litigiile aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a ordonanței se judecată de către instanțele competente la data sesizării acestora, astfel încât, la data înregistrării acțiunii, 17.02.2023, instanța competentă să judece cauza era cea de la domiciliul sau reședința reclamantului.
Tribunalul Prahova, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1195 din 22.10.2024, a admis la rândul său excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență, fiind suspendată judecata cauzei în acest sens.
În argumentarea soluției tribunalul a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor alin. (2
1
) ale art. 127 C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată a fost introdusă și împotriva Tribunalului Prahova și Curții de Apel Ploiești, reclamanții sesizând Tribunalul București ca instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, datorită calității pârâților, nicidecum având în vedere calitatea lor de specialiști IT și conducător auto.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 14.11.2024.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din același act normativ, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:
Prin cererea inițială înregistrată sub nr. x/2023, din care s-a disjuns cauza privind pe reclamanții B., C., D., E., F., G., H., ce a generat prezentul conflict de competență, titularii acțiunii, având calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Curții de Apel Ploiești au învestit Tribunalul București cu un litigiu asimilat conflictelor de muncă având ca obiect drepturi salariale, pârâți fiind Înalta Curte de Casație și Justiție, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Prahova și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, 17.02.2023, cererile referitoare la conflicte de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.
Pentru situația particulară a unor litigii legiuitorul a stabilit, la art. 127 alin. (1) C. proc. civ., că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".
Totodată, conform alin. (2) al aceluiași articol, "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".
De asemenea, art. 127 alin. (2
1
) din același act normativ statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, după caz.
În cauză, în calitate de pârâți, figurează și Tribunalul Prahova și Curtea de Apel Ploiești, instanțe competente să soluționeze pricina.
Prin urmare, dispozițiile art. 127 alin. (2) și (2
1
) C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile, alegerea instanței competente aparținând titularului acțiunii, în temeiul art. 116 din același act normativ.
Cum reclamanții din dosarul pendinte, împreună cu ceilalți titulari ai acțiunii inițiale, au înțeles să sesizeze Tribunalul București, instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate Curții de Apel Ploiești, Înalta Curte constată că aceștia și-au manifestat opțiunea recunoscută de lege, care, față de textul ultim-enunțat, nu mai putea fi contestată de instanță din oficiu, competența fiind câștigată definitiv de către instanța inițial învestită.
Nu în ultimul rând, instanța supremă amintește că, potrivit prevederilor art. 110 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, "În caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității."
Față de considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.