ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2305/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență constată următoarele:

- recunoașterea stării de discriminare, în ceea ce privește drepturile recunoscute de Codul muncii, având în vedere calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex din cadrul familiei ocupaționale "justiție" pe perioada 15 februarie 1998 - 01 septembrie 2021, prin neacordarea concediului de odihnă suplimentar de 10 zile lucrătoare/an, de care beneficiază salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, prin luarea în calcul a nivelului maxim de acordare, prevăzut de legislația muncii aflată în vigoare;

- acordarea unui concediu de odihnă anual de 40 zile care să includă și concediul de odihnă suplimentar de 10 zile lucrătoare, acordat salariaților care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, prin luarea în calcul a nivelului maxim de acordare, prevăzut de legislația muncii aflată în vigoare;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor recunoscute prin Codul muncii, respectiv obligarea pârâților la plata compensației în bani a concediului de odihnă suplimentar de 10 zile pe perioada 15 februarie 1998 - 01 septembrie 2021, pentru fiecare an și până la recunoașterea efectivă a dreptului;

- actualizarea sumelor cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a plății privind compensarea în bani a concediului de odihnă suplimentar de 10 zile lucrătoare/an, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate (datele la care s-au efectuat plățile drepturilor salariate) și până la plata efectivă a sumelor cuvenite.

În fapt, reclamanta a învederat că și-a desfășurat activitatea în cadrul Judecătoriei Curtea de Argeș, de la data numirii, 15 februarie 1998, până la data de 01 septembrie 2021, a eliberării din funcție.

În drept, au fost invocate dispozițiile din Legea nr. 567/2004, Legea nr. 53/2003, Legea nr. 50/1996, O.G. nr. 8/2007, Legea-cadru nr. 330/2009, Legea-cadru nr. 153/2017, Hotărârea nr. 118/2018, art. 2 și următoarele din Anexa la H.C.S.M. nr. 186 din 29 martie 2007, art. 18 alin. (1) și (3) H.G. nr. 250/1992, Hotărârea C.S.M. nr. 186 din 2007, Decizia Î.C.C.J. nr. 3/2022 din 07 februarie 2022, art. 11 Constituția României, art. 14 C.E.D.O., art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, art. 2 pct. l și 29 pct. 2 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, Directiva 2000/78/CE a Consiliului Uniunii Europene din 27 noiembrie 2000, jurisprudență C.J.U.E. - Directiva 2003/88.

Prin sentința civilă nr. 466/2024 din 29 februarie 2024 Tribunalul Alba, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Argeș.

În motivarea soluției tribunalul a statuat că acțiunea dedusă judecății privește un litigiu de muncă, întrucât reclamanta, personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriei Curtea de Argeș, a solicitat obligarea pârâților la plata unor pretinse sume datorate cu titlu de drepturi salariale.

De asemenea, față de calitatea reclamantei, s-a apreciat că prezenta cauză nu este de competența instanței la care aceasta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, nefiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., care reglementează competența teritorială exclusivă și alternativă.

Prin urmare, instanța a reținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 269 alin. (2) din Codul muncii, conform cărora cererile se adresează tribunalului în a cărui circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă, în acest caz, competența teritorială revenind Tribunalului Argeș.

În argumentarea soluției tribunalul a constatat că reclamanta a avut calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Curtea de Argeș, chemând în judecată în calitate de pârâți Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș, cu citarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Analizând prevederile art. 127 alin. (2), (2

1

) și (3) din C. proc. civ., a reținut tribunalul că în cazul cererilor introduse împotriva unei instanțe de judecată, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă potrivit legii.

Prin urmare, în prezenta cauză, reclamanta a ales să sesizeze Tribunalul Alba, cu respectarea prevederilor legale anterior menționate.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din același act normativ, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Instanța supremă reține că între părți s-a declanșat un litigiu asimilat celor de muncă, fiind incidente dispozițiile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii în forma în vigoare la data înregistrării acțiunii, 30.05.2023, potrivit cărora conflictele de muncă se soluționează de tribunalul în a cărui circumscripție își are domiciliul sau reședința reclamantul.

Titulara acțiunii, A., cu domiciliul în comuna Băiculești, sat Zigoneni, județul Argeș, grefier pensionar la data introducerii cererii, a învestit Tribunalul Alba, chemând în judecată pârâții Curtea de Apel Pitești și Tribunalul Argeș.

Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, potrivit alin. (1), "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Cum reclamanta nu mai avea calitatea de grefier la data învestirii instanței, dispozițiile legale enunțate nu sunt aplicabile.

Totodată, conform art. 127 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii".

De asemenea, art. 127 alin. (2

1

) și (3) din același act normativ statuează că dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, precum și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Având în vedere că, în cauză, Tribunalul Argeș și Curtea de Apel Pitești sunt chemate în judecată în calitate de pârâte, devin incidente dispozițiile referitoare la competența facultativă prevăzută de textul art. 127 alin. (2) raportat la art. 127 alin. (2

1

) din C. proc. civ., care vizează și ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Transpunând dispozițiile legale la circumstanțele cauzei, se reține că reclamanta avea opțiunea de a sesiza fie Tribunalul Argeș, fie un tribunal din raza unei curți de apel învecinate cu Curtea de Apel Pitești. Potrivit art. 116 C. proc. civ., alegerea instanței revine exclusiv reclamantului, a cărui opțiune nu mai poate fi contestată, odată învestită una dintre instanțele competente teritorial.

Așadar, reclamanta a înțeles să introducă cererea pe rolul Tribunalului Alba, aflat în circumscripția Curții de Apel Alba Iulia, învecinată Curții de Apel Pitești, manifestându-și opțiunea în condițiile art. 127 alin. (2

1

) C. proc. civ., fixând astfel, în favoarea acestei instanțe, competența teritorială, fără ca opțiunea exprimată să poată fi cenzurată.

Față de considerentele expuse, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.