ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2261/2024

Ședința publică din data de 28 noiembrie 2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Galați – secția I Civilă la 21.12.2022, reclamanta A. S.A. – Sucursala Galați a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să oblige pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 590 RON, reprezentând salarii necuvenite.

La 31.05.2023, pârâtul a formulat o cerere reconvențională, solicitând anularea concilierii dintre părți și repunerea părților în situația anterioară emiterii acesteia.

Prin sentința civilă nr. 1121/2023 din 03.11.2023, Tribunalul Galați – secția I Civilă a admis acțiunea, a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 590 RON, reprezentând drepturi salariale necuvenite; a admis excepția tardivității cererii reconvenționale, pe care a respins-o ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe civile, pârâtul a declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 241/2024 din 28.03.2024, Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

În motivare, recurentul a solicitat instanței de recurs să restabilească dreptatea, evidențiind că instanța de apel a protejat completul de judecată de la tribunal, motivând că întâmpinarea este aceeași cu cererea reconvențională,

Recurentul a mai invocat nulitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 426 alin. (3) C. proc. civ., susținând că hotărârea legalizată la tribunal nu are nicio semnătură, cât și în raport cu alin. (5) al aceluiași articol, argumentând că hotărârea din apel trebuia motivată în termen de 30 de zile, însă comunicarea acesteia s-a făcut după 32 de zile.

Recurentul nu a indicat niciunul din motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

La 26.06.2024, intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând excepția inadmisibilității recursului.

La 12.07.2024, recurentul a răspuns la întâmpinare.

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, în baza art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457, care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

În cauză, calea de atac exercitată este neprevăzută de lege, astfel cum se va arăta în continuare.

Litigiul de față, inițiat la 21.12.2022, privește un conflict individual de muncă dintre salariat și angajator privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă, iar potrivit art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, hotărârile prin care se soluționează cererile referitoare la conflictele individuale de muncă sunt supuse numai apelului.

Acest regim al căilor de atac este prevăzut și de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (…) conflictele de muncă și de asigurări sociale (…)".

Dispozițiile legale denotă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia conflictelor de muncă, care, potrivit textelor de lege evocate anterior, pot fi atacate numai cu apel.

În acest cadru, Înalta Curte constată că decizia civilă nr. 241/2024 din 28.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 241/2024 din 28.03.2024, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.A. – Sucursala Galați.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie 2024.