ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2195/2024

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Spitalul Orășenesc "Dr. George Trifon" Năsăud și Consiliul Local Năsăud, a solicitat instanței să verifice, respectiv să constate nerespectarea art. 13 din Ordinul nr. 1312/250/2020 al Ministrului Sănătății și al Președintelui Autorității Naționale de Management al Calității în Sănătate; de asemenea, a solicitat obligarea angajatorul la oferirea personalului a dreptului de a opta pentru reîncadrarea pe posturile prevăzute de art. 7 din ordinul indicat, precum și obligarea pârâtului angajator la oferirea, către personalul angajat, a dreptului de a beneficia de redistribuirea legală în cadrul altor structuri ale unității publice cu paturi potrivit art. 13 alin. (2) din cuprinsul aceluiași ordin; a mai solicitat modificarea, completarea sau anularea hotărârilor Consiliul Local nr. 43/2021 și nr. 54/2021, pentru a se respecta ordinul MS/ANMCS nr. 1312/250/2020.

Prin sentința civilă nr. 1595/F din 21 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2021, au fost respinse excepția de netimbrare a acțiunii, invocată de pârâtul Consiliul Local Năsăud și excepția nulității cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Spitalul Orășenesc "Dr. George Trifon" Năsăud; a fost admisă excepția tardivității modificării acțiunii invocată de pârâți și s-a respins, ca tardiv formulată, modificarea de acțiune; totodată a fost respinsă excepția de nelegalitate a ordinului nr. 1312/250/2020 invocată de reclamant și a fost respinsă acțiunea civilă formulată, ca și cererea reconvențională formulată de pârâtul Spitalul Orășenesc "Dr. George Trifon" Năsăud împotriva reclamantului pârât.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., prin care a solicitat anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.

Prin decizia civilă nr. 2649/A din 22 decembrie 2022, Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat.

Împotriva acestei decizii civile, reclamantul A. a formulat revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023.

Prin încheierea din 6 decembrie 2023, curtea de apel a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva încheierii de suspendare pronunțate de curtea de apel, revizuentul B. a declarat recurs, solicitând anularea încheierii de suspendare și trimiterea cererii de recuzare la completul legal pentru soluționare.

La termenul de judecată din data de 26 noiembrie 2024, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului, prin raportare la dispozițiile art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., față de împrejurarea că recursul a fost depus la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu la instanța a cărei hotărâre se atacă și a reținut cauza în pronunțare asupra acestei excepții.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția nulității recursului invocată din oficiu, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Printre condițiile pe care cererea de recurs trebuie să le îndeplinească se numără și aceea a depunerii sale la instanța a cărei hotărâre se atacă, iar nu la altă instanță aleasă de parte sau la instanța de recurs.

În acord cu dispozițiile art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de recurs, precum și motivele de recurs formulate separat, trebuie să fie depuse la instanța care a pronunțat hotărârea atacată, sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, instanța supremă reține că recurentul avea obligația de a depune cererea de recurs la Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, instanța emitentă a hotărârii atacate.

Or, în cauză, calea extraordinară de atac a recursului a fost transmisă prin mijloace electronice de comunicare, respectiv e-mail, către Biroul de Informare și Relații Publice al Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de recurs.

Înalta Curte notează că cerința depunerii recursului la instanța a cărei hotărâre se atacă este una extrinsecă actului de procedură (cererea de recurs), așa încât sancțiunea nulității intervine necondiționat de existența vreunei vătămări, în conformitate cu prevederile art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

În consecință, recurentul avea obligația să respecte cerința de ordin procedural prevăzută de lege, sens în care se impunea să depună cererea de recurs la instanța a cărei hotărâre a atacat-o, respectiv la Curtea de Apel Cluj, sancțiunea prevăzută expres de lege pentru încălcarea acestei obligații procedurale fiind nulitatea cererii de recurs, conform art. 490 alin. (1) din C. proc. civ.

Față de neregularitatea constatată, respectiv depunerea recursului direct la instanța de recurs, având în vedere caracterul și natura sancțiunii prevăzute pentru neîndeplinirea obligației procedurale prevăzute de art. 490 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) și art. 496 alin. (1) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 6 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.