ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2187/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2187/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2024
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, la data de 5 ianuarie 2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost modificată, reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei de 365.985,46 RON, reprezentând 30% din valoarea garanției de bună execuție, garanție constituită de către B. S.R.L. și A. S.A. în favoarea Municipiului Brăila pentru Acordul Contractual nr. x/09.12.2009; de asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din data de 06.09.2023, reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că temeiul de drept al acesteia este răspunderea civilă contractuală.
Prin sentința civilă nr. 170 din 18 decembrie 2023, Tribunalul Brăila a respins cererea reclamantului Municipiul Brăila, prin Primar, ca nefondată și a obligat reclamantul la plata către pârâta A. S.A. a sumei de 3.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței pronunțate și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată și precizată.
Prin decizia nr. 90/2024 din data de 20 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă a respins apelul promovat de apelantul-reclamant Municipiul Brăila, prin Primar.
Împotriva acestei decizii, la data de 9 mai 2024, reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În dezvoltarea memoriului de recurs, recurentul-reclamant a prezentat situația de fapt și a susținut, în esență, că decizia instanței de apel a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de dispozițiile art. 153 și art. 206 alin. (1) din C. proc. civ., precum și aplicarea greșită a normelor de drept material reglementate de art. 1284 din C. civ.
În drept, au fost invocate dispozițiile legale prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, reclamantul Municipiul Brăila, prin Primar, a solicitat obligarea pârâtei A. S.A. la plata sumei de 365.985,46 RON, reprezentând 30% din valoarea garanției de bună execuție, garanție constituită de către B. S.R.L. și A. S.A. în favoarea Municipiului Brăila pentru Acordul Contractual nr. x/09.12.2009, cu cheltuieli de judecată.
Examinând actele dosarului, observă Înalta Curte că între Municipiul Brăila și B. S.R.L. s-a încheiat, în baza O.U.G. nr. 34/2006 și H.G. nr. 925/2006, Acordul contractual nr. x/09.12.2009 privind realizarea proiectului "Reabilitare și modernizare str. x din Municipiul Brăila", implementat de instituția reclamantă prin POR 2007-2013, în baza căruia constructorul B. S.R.L. a executat lucrări de modernizare și reabilitare carosabil, trotuare, spatii verzi, rețele de apă și de canalizare.
Potrivit art. 4.2 din Condițiile Generale ale Contractului pârâta B. S.R.L., în calitate de antreprenor, avea obligația constituirii garanției de bună execuție a acordului contractual în cuantum de 10% din valoarea contractului, garanție cu privire la care exista, în sarcina antreprenorului, obligația menținerii în vigoare până la execuția și terminarea lucrărilor precum și până la remedierea oricăror defecțiuni.
În acest sens, antreprenorul a procedat la deschiderea, la A. S.A. a contului de bună execuție nr. x, cont constituit în favoarea și la dispoziția Municipiului Brăila, unde a virat inițial suma de 60.959,29 RON reprezentând 0,5 % din valoarea contractului, conform art. 90 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006.
Ulterior, constituirea garanției de bună execuție a Acordului Contractual a fost făcută, conform art. 90 alin. (3) din H.G. nr. 925/2006, prin rețineri succesive, din sumele datorate de către Municipiul Brăila, antreprenorului, până la concurența sumei totale de 1.219.951,53 RON cu titlu de garanție de bună execuție.
În acest context, având în vedere că prin acțiunea introductivă, reclamantul, în calitate de autoritate contractantă, a invocat încălcarea unor obligații ce izvorăsc din executarea unui contract de achiziție publică, constată Înalta Curte că, sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii, sunt incidente normele speciale prevăzute de Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor.
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la 5 ianuarie 2023, potrivit art. 27 din C. proc. civ., în cauză este aplicabilă Legea nr. 101/2016 în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13.07.2020.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și potrivit alin. (2) prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor.
De asemenea, potrivit art. 53 alin. (1
1
) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, aplicabilă litigiului pendinte, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, iar conform art. 55 alin. (3
1
) din același act normativ hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1
1
) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.
Din textele legale evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor de achiziție publică pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3
1
) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 114/2020.
Prin urmare, calea de atac a recursului formulat de reclamant, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă în mod expres de legiuitor, prin art. 55 alin. (3
1
) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.
Consecutiv, constată Înalta Curte că dispozitivul hotărârii recurate conține mențiunea greșită a dreptului de recurs în termen de 30 de zile, întrucât acțiunea reclamantului a fost introdusă la data de 5 ianuarie 2023, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 114/2020, prevedeau că pentru procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative, prin derogare de la dispozițiile de drept comun, calea de atac este numai apelul.
Astfel, mențiunea din cuprinsul deciziei recurate "cu recurs în 30 de zile de la comunicare (…)" nu conduce la deschiderea căii de atac a recursului, întrucât recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 C. proc. civ.
De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală din C. proc. civ. că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs.
Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.
Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziție publică, decizia nr. 90/2024 din data de 20 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3
1
) și art. 53 alin. (1
1
) din Legea nr. 101/2016.
Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BRĂILA, PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 90/2024 din 20 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BRĂILA, PRIN PRIMAR, împotriva deciziei civile nr. 90/2024 din 20 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2024.