ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 118/2024

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila la data de 04.05.2021 sub nr. x/2021, reclamantul Municipiul Brăila a solicitat în contradictoriu cu pârâții A., B., C., D., E. și F. să se dispună recuperarea prejudiciului stabilit prin Dispoziția nr. 4934/25.09.2015 emisă în urma controlului efectuat de Curtea de Conturi.

Prin sentința civilă nr. 4631/06.10.2021, Judecătoria Brăila a admis excepția de necompetență materială și, în temeiul art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub același număr de dosar.

La termenul de judecată din data de 02.11.2022, față de precizările reclamantei, în sensul că pârâtul B. este decedat, pârâții A., C. și F. au calitatea de funcționari publici, pârâții D. și E. nu mai au calitatea de funcționari publici, s-a dispus disjungerea cauzei, fiind formate încă două dosare: un prim dosar în care calitatea de pârât o are numitul B. și un al doilea dosar în care calitatea de pârâți o au numiții A., C. și F., iar, în privința acestora s-a acordat termen la 7.12.2022.

În urma disjungerii, cel de-al doilea dosar a primit nr. x/2022

La termenul de judecată din data de 07.12.2022, în prezenta cauză având nr. 2111/113/2022, instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, față de procedura specială aplicabilă răspunderii civile a funcționarilor publici și a rămas în pronunțare pe aceasta.

Prin sentința civilă nr. 213/16.12.2022 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022 a fost admisă excepția inadmisibilității invocată din oficiu.

A fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Brăila în contradictoriu cu pârâții A., F. și C..

Prin sentința civilă nr. 30/30.01.2023 pronunțată de Tribunalul Brăila a fost admisă cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 213/16.12.2022 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022 formulată de pârâții A., F., și C.. S-a dispus completarea sentinței nr. 213/16.12.2022 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022 în sensul că a fost obligat reclamantul Municipiul Brăila la plata către pârâții A. și F. a sumei de 5000 de RON reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocat (2500 de RON pentru fiecare pârât).

Împotriva sentinței civile nr. 213/16.12.2022 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022 a formulat recurs reclamantul Municipiul Brăila, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat și casarea în totalitate a sentinței civile nr. 213/Fciv./2022, pronunțată de Tribunalul Brăila.

La termenul de judecată din 5 aprilie 2023, Curtea a recalificat recursul ca fiind apel, față de dispozițiile art. 466 C. proc. civ. și de cauza dedusă judecății, respectiv acțiune de drept comun.

Prin decizia nr. 108/2023 din 5 aprilie 2023, Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă a respins apelul declarat de apelantul Municipiul Brăila prin Primar, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2022, ca nefondat; a obligat apelanta la plata către intimatul A., respectiv intimata F. a sumei de 2500 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată suportate în apel.

Împotriva acestei decizii, reclamantul MUNICIPIUL BRĂILA a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea, în tot, a deciziei recurate.

După prezentarea parcursului procesual al cauzei și a situației de fapt, recurentul a arătat că, principalul motiv care a format convingerea instanței în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată formulată de Municipiul Brăila, vizează lipsa emiterii unei dispoziții de imputare în numele intimaților.

Soluția a fost îmbrățișată și de instanța de apel, care a statuat că Dispoziția Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015 nu are nici conținutul și nici nu produce efectele juridice reglementate de dispozițiile art. 500 din Codul administrativ și nici nu oferă intimaților-pârâți procedura contestării acestui ordin sau dispoziției de imputare.

Recurentul a susținut că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a actelor normative aplicabile în cauză, respectiv art. 500 din Codul administrativ (Legii nr. 215/2001 și art. 45 și art. 48 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în vigoare la momentul emiterii Dispozițiilor Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015 și nr. 4934/25.09.2015).

În acest sens, a apreciat că prin Dispoziția Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015, recurentul a dat eficiență dispozițiilor Codului administrativ, referitoare la răspunderea funcționarilor publici.

A precizat că răspunderea civilă intervine pentru trei categorii de situații, aceleași pe care le prevedea și vechea lege. Una dintre cauzele de intervenție este pentru pagubele aduse cu vinovăție de funcționar patrimoniului autorității sau instituției publice. A arătat faptul că legea impune vinovăția, celelalte cauze fiind nerestituirea sumelor acordate necuvenit, în termen legal și daunele plătite de autoritate în calitate de comitent.

Astfel, atragerea răspunderii funcționarilor publici menționați în cuprinsul Dispoziției Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015, reiese din omisiunea acestora de a duce la îndeplinire măsurile dispuse pentru recuperarea prejudiciului în cuantum de 135.896 RON, în calitate de membri ai comisiei de recepție la terminarea lucrărilor din cadrul proiectului "Extindere spații verzi prin realizarea unui parc în cartierul G., Municipiul Brăila.

Susține că, întrucât intimații din prezenta cauză nu s-au conformat obligațiilor anterior menționate, prejudiciul adus Municipiului Brăila intră în sarcina acestora.

A arătat că Dispoziția nr. 4936/2015 a fost emisă de Primarul Municipiului Brăila, în temeiul Legii nr. 215/2001 și art. 45 și art. 48 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

După redarea dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 188/1999 funcționarii publici, recurentul a precizat că măsura privind recuperarea prejudiciului în cuantum total de 135.896 RON, împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a acestuia, ca urmare a plății valorii fântânilor de băut apă, a coșurilor de gunoi și a stâlpilor de iluminat fără ca acestea să respecte prevederile Contractului de lucrări nr. x/26.01.2011, încheiat cu S.C. H. S.R.L. și a Caietului de sarcini, astfel cum a fost completat prin adresa de clarificări nr. x/29.11.2010, potrivit constatării de la pct. 18 pg. 62-67 din Procesul-verbal de constatare al Camerei de Conturi a Județului Brăila, înregistrată sub nr. x/05.08.2015, a fost dispusă de directorul Camerei de Conturi a Județului Brăila la pct. II.4 din Decizia nr. 28/03.09.2015.

A precizat că Dispoziția Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015 a fost emisă în conformitate cu: Măsura dispusă de directorul Camerei de Conturi a Județului Brăila la pct. II.4 din Decizia nr. 28/03.09.2015; art. 20, lit. h), art. 54, alin. (6) din Legea nr. 276/2006 privind finanțele publice locale; pct. 6.1, 9.1,9.4 și 9.5 (1) din Contractul de lucrări nr. x/26.01.2011; art. 45 și art. 48 alin. (1) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici.

După redarea dispozițiilor art. 20 lit. h) și art. 54 alin. (6) din Legea nr. 276/2006 privind finanțele publice locale, a precizat că, în cauză, Curtea de Conturi a Județului Brăila a dispus obligarea ordonatorului de credite al Municipiului Brăila, la recuperarea prejudiciului de 52.378 RON, împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a prejudiciului, ca urmare a plății efectuate, la valoarea din contract, pentru fântâna arteziană în condițiile în care documentația de schimbare a soluției tehnice, nu s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale, și nu presupune același consum de material.

Totodată, Curtea de Conturi a constatat că se impune adoptarea de către ordonatorul de credite al Municipiului Brăila a măsurilor pentru stabilirea întinderii prejudiciului și pentru recuperarea acestuia în cuantum total de 135,896 RON, împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a prejudiciului, ca urmare a plății valorii fântânilor de băut apă, a coșurilor de gunoi și stâlpilor de iluminat, fără ca acestea să respecte prevederile Contractului de lucrări nr. x/26.01.2011, încheiat cu S.C. H. S.R.L. și a caietului de sarcini astfel cum a fost completat prin adresa de clarificări nr. x/29.11.2010.

Prin urmare, a fost emisă Dispoziția nr. 4934/25.09.2015, prin care s-a dispus recuperarea prejudiciului în valoare de 52.378 RON împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a acestuia, ca urmare a plății efectuate, la valoarea din contract, pentru fântâna arteziană în condițiile în care documentația de schimbare a soluției tehnice, nu s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale și nu presupune același consum de material, potrivit constatărilor.

A arătat că prin emiterea Dispoziției nr. 4936/25.09.2015 s-a dispus recuperarea prejudiciului în valoare de 135.896 RON împreună cu majorările aferente, calculate până la data recuperării integrale a acestuia, ca urmare a plății valorii fântânilor de băut apă, a coșurilor de gunoi și a stâlpilor de iluminat, fără ca acestea să respecte prevederile contractuale de lucrări nr. x/26.01.2011 încheiat cu S.C. H. S.R.L. și a Caietului de Sarcini astfel cum a fost completat pe adresa de clarificări nr. x/29.11.2010.

A precizat că, prin Dispoziția Primarului Municipiului Brăila nr. 4936/25.09.2015, recurenta a dat eficiență tuturor dispozițiilor Codului administrativ (Legii 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici), referitoare la răspunderea funcționarilor publici.

În considerarea aspectelor anterior expuse, a apreciat că se impune recuperarea sumelor restante, de la intimații A., F. și C..

Intimații-pârâți A. și F. au depus întâmpinare, prin care au invocat, în principal, excepția nulității recursului, iar, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a o admite și, în consecință, va anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Conform art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul formulează critici de nelegalitate a hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autoarea acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Înalta Curte constată că recurentul a indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Din expunerea argumentelor evocate de recurent rezultă cu evidență că s-au readus în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Întreaga construcție a recursului reclamantului vizează exclusiv greșita interpretare a probelor de către instanța de apel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat doar cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

De altfel, așa cum au observat și intimații-pârâți prin întâmpinarea depusă la dosar, în privința recursului dedus judecății ne aflăm în fața unei duplicări a susținerilor din etapa procesuală anterioară, mărturie fiind similitudinea dintre cererile de recurs și de apel formulate de aceeași parte în cauză.

În fapt, s-a formulat un al doilea set de apel, față de respingerea celui dintâi. Aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse Curții de Apel Galați spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste evidența procedurală că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanțe a fondului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Constatând că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul, potrivit dispozitivului.

În considerarea art. 453 alin. (1) C. proc. civ., în raport de cererea formulată de intimații-pârâți A. și F., urmează a se face aplicarea evocatelor dispoziții și a obliga recurentul-reclamant Municipiul Brăila la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către fiecare din intimații-pârâți menționați în dispozitiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant MUNICIPIUL BRĂILA împotriva deciziei nr. 108/2023 din 5 aprilie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția a II-a Civilă.

Obligă recurentul-reclamant MUNICIPIUL BRĂILA la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către fiecare din intimații-pârâți A. și F..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2024.