ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1822/2024

Pretenția dedusă judecății Prin cererea înregistrată la data de 21.12.2022 pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a civilă, sub nr. x/2021/a4, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a chemat în judecată pe pârâtul A., pentru ca, în calitate de asociat și administrator al societății B. S.R.L., să răspundă material și cu averea personală pentru faptele ce atrag această răspundere, în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a), lit. d) și lit. e) din Legea nr. 85/2014, în vederea plății parțiale a creanțelor datorate reclamantei, în sumă de 1.210.974,49 RON.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 635 din 06 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, fost admisă cererea formulată de reclamantul Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în contradictoriu cu pârâtul A., și s-a dispus ca pasivul societății B. S.R.L., în cuantum de 1.210.974,49 RON, să fie suportat din averea personală a pârâtului A..

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâtul A., prin care a solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului penal nr. x/2022 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița și admiterea apelului, anularea sentinței apelate și, în rejudecare, respingerea cererii de atragere a răspunderii pentru intrarea în insolvență. Prin încheierea civilă din data de 21.02.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării apelului declarat de apelantul pârât A. împotriva sentinței civile nr. 635/06.06.2023 pronunțate de Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, până la soluționarea cauzei penale care face obiectul dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.

Recursul exercitat în cauză Împotriva încheierii civile din data de 21.02.2024, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța a declarat recurs, la data de 13.03.2024, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea judecății. Recurenta reclamantă a invocat dispozițiile art. 414 și următoarele din C. proc. civ. Recurenta a prezentat etapele procesuale anterioare ale disputei litigioase și dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în temeiul cărora s-a dispus suspendarea judecății cauzei, arătând că suspendarea judecății în temeiul articolului menționat poate fi dispusă atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea. În opinia recurentei, faptele cercetate nu au o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea în prezenta cauză, unde este analizată răspunderea pârâtului în baza art. 169 alin. (1) lit. a), lit. d) și lit. e) din Legea nr. 85/2014. De asemenea, a arătat că nu se cunoaște dacă organele de cercetare penală s-au sesizat din oficiu sau prin denunț sau plângere și dacă s-au formulat pretenții civile de către Ministerul Finanțelor sau D.G.R.F.P Galați – A.J.F.P Constanța sau de creditorii înscriși în tabelul definitiv al obligațiilor B. S.R.L., fiind relevante dispozițiile art. 102 alin. (8) din Legea nr. 85/2014 referitoare la înscrierea creanței sub condiție suspensivă până la soluționarea definitivă a acțiunii civile din procesul penal. În plus, recurenta a precizat că obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea de atragere a răspunderii, în conformitate cu art. 169 alin. (1) lit. a), lit. d) și lit. e) din Legea nr. 85/2014, o răspundere delictuală, ce nu înlătură aplicarea legii penale pentru faptele ce constituie infracțiuni. Totodată, a fost invocat de către recurentă și principiul celerității, care nu este compatibil cu soluția pronunțată de instanța de apel.

Apărările formulate în cauză La data de 27.05.2024, intimatul-pârât A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la data de 19.04.2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. 4, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 19.06.2024, s-a fixat termen de judecată la data de 15.10.2024, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din 15.10.2024, după dezbateri contradictorii, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată de intimatul pârât A. prin întâmpinare, și a rămas în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând încheierea recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța este fondat, pentru următoarele considerente: Prin încheierea recurată s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei având ca obiect apelul exercitat de apelantul pârât A. împotriva sentinței civile nr. 635/06.06.2023, pronunțate de Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, până la soluționarea cauzei penale care face obiectul dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmbovița. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, invocând greșita aplicare a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și urmărind să obțină continuarea judecății apelului. Raportat la criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că acestea se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Pentru a proceda la analiza criticilor de nelegalitate invocate de recurenta reclamantă este necesar a se sublinia că, prin sentința civilă nr. 635/06.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Constanța – secția a II-a civilă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța, în contradictoriu cu pârâtul A., având ca obiect acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății aflate în procedura insolvenței, întemeiată pe dispozițiile art. 169 alin. (1) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, dispunându-se obligarea pârâtului la suportarea, din averea personală, a pasivului societății B. S.R.L., în cuantum de 1.210.974,49 RON. În esență, prima instanță a reținut că pârâtul A. are calitatea de asociat unic și administrator al societății B. S.R.L., că lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei și că îi sunt imputabile pârâtului fapte precum utilizarea sumelor de numerar din casierie în interes personal și nerespectarea destinației creditelor bancare contractate de societate. În concret, s-a reținut că suma de 227.437 RON, existentă în conturile societății la data de 31.12.2020, nu s-a mai regăsit la momentul deschiderii procedurii insolvenței și nici nu au fost prezentate înscrisuri justificative cu privire la modul de cheltuire a acesteia. Totodată, s-a reținut existența unor creanțe nerecuperate de către debitoare în valoare de 1.450.365 RON și refuzul nejustificat al administratorului statutar al societății de a preda lichidatorului judiciar documentele contabile necesare verificării modului de utilizare a sumelor existente în conturile societății și stabilirii împrejurării recuperării creanțelor, respectiv a modului de întrebuințare a sumelor astfel recuperate. Prin cererea de apel, apelantul pârât a înțeles să invoce nelegalitatea și netemeinicia soluției pronunțate de către prima instanță, invocând, în esență, faptul că nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru angajarea răspunderii sale patrimoniale pentru cauzarea stării de insolvență a societății debitoare, deoarece a fost atras în mod fraudulos în administrarea societății B. S.R.L., societate care, în fapt, era administrată de alte persoane. Conform adresei emise la data de 19.02.2024 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pe rolul acestui parchet se află înregistrat dosarul penal nr. x/2022, în cadrul căruia se efectuează cercetări penale față de pârâtul A., alături de alți 7 suspecți, pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, respectiv constituirea unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1) C. pen., înșelăciune în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 244 alin. (1) și alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., obținere ilegală de fonduri în formă continuată (6 acte materiale), prevăzută de art. 306 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., și spălare a banilor, prevăzută de art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. În esență, organul de cercetare penală a menționat că, în perioada 21.05.2020 – 31.01.2021, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, A., în calitate de administrator al B. S.R.L., a constituit un grup infracțional organizat, specializat în obținerea de foloase patrimoniale injuste din credite bancare, fără a avea și intenția de a le rambursa, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv desfășurarea de activități economice prin intermediul unor societăți comerciale cu obiect de activitate bine stabilit, în vederea accesării programului național Start up Nation, fiind astfel obținute fonduri garantate de către stat prin folosirea de date false, scopul urmărit fiind acela de obținere a finanțărilor fără a se desfășura efectiv activitățile comerciale conform solicitărilor, sumele de bani fiind ulterior transferate în conturile bancare ale furnizorilor sub pretextul achiziției bunurilor necesare desfășurării activității, după care, sumele de bani au fost ulterior transferate în alte conturi bancare sau chiar retrase succesiv în numerar. Instanța de apel a dispus suspendarea judecății apelului, până la soluționarea definitivă a cauzei penale menționate, arătând că, dată fiind natura faptelor penale cercetate în dosarul de urmărire penală, soluția instanței penale ar avea o înrâurire asupra soluției din prezenta cauză civilă, în care se discută atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului A. pentru suma de 1.210.974,49 RON reprezentând pasivul debitoarei B. S.R.L. În fața instanței de recurs, a fost depusă ordonanța din data de 20.09.2024, dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din care rezultă că urmărirea penală in rem pentru infracțiunile de înșelăciune și obținere ilegală de fonduri a fost începută prin ordonanța din data de 17.02.2022 și a fost extinsă pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional și spălare de bani prin ordonanța din data de 10.05.2023. Din cuprinsul aceluiași înscris rezultă că urmărirea penală in personam a fost începută în temeiul ordonanței din data de 12.05.2023, față de mai multe persoane, printre care și pârâtul A.. Față de cele arătate, recursul declarat împotriva încheierii de suspendare a judecății apelului este fondat, atât timp cât instanța de apel a apreciat în mod eronat faptul că dosarul penal nr. x/2022 ar viza urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează a se da în prezenta cauză. Potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata atunci când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea, dacă legea nu prevede altfel. Conform alin. (3) al aceluiași articol, instanța poate reveni motivat asupra suspendării, dacă urmărirea penală care a determinat suspendarea durează mai mult de un an de la data la care a intervenit suspendarea, fără a se dispune o soluție în acea cauză. În esență, motivul de recurs invocat, încadrat din oficiu în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., se referă la greșita aplicare a prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte constată că în mod nejustificat a reținut instanța de apel incidența cazului de suspendare facultativă a judecății, atât timp cât existența dosarului penal nu împiedică soluționarea acțiunii în angajarea răspunderii patrimoniale a administratorului societății debitoare, formulate în temeiul art. 169 alin. (1) lit. a) și lit. d) din Legea nr. 85/2014, ținând seama de susținerile ambelor părți și de probatoriul ce se impune a fi administrat în cauză. Sub un prim aspect, trebuie subliniat că, în cauză, s-a făcut dovada începerii urmăririi penale, atât timp cât, în faza procesuală a recursului, a fost depusă ordonanța din data de 20.09.2024, dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, din cuprinsul căreia rezultă că urmărirea penală a fost începută față de pârâtul A. la data de 12.05.2023. Sub un al doilea aspect, se observă că instanța de apel s-a limitat la a invoca existența unei legături de dependență între soluția ce se va dispune în cauza penală și soluția care se va pronunța în prezentul dosar, însă nu a argumentat în niciun mod în ce ar consta această legătură, respectiv cum ar fi posibilă influențarea soluției pronunțate asupra acțiunii în angajarea răspunderii patrimoniale prin modul de soluționare a cauzei penale. În acest sens, este relevant faptul că acțiunea întemeiată pe dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este condiționată de reținerea unei infracțiuni în sarcina persoanei responsabile căreia i se impută starea de insolvență și i se solicită acoperirea pasivului societății debitoare. De aceea, o eventuală soluție de condamnare sau de achitare a pârâtului A. în dosarul penal nu determină, în mod automat, pronunțarea unei anumite soluții, de admitere sau de respingere a acțiunii în angajarea răspunderii sale patrimoniale. Pentru a se reține comiterea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute de art. 169 din legea insolvenței nu este necesar a se obține, în prealabil, o hotărâre judecătorească de condamnare a persoanei căreia i se impută cauzarea stării de insolvență, la fel cum nici pronunțarea unei eventuale soluții de achitare în procesul penal nu exclude reținerea uneia dintre faptele apte să atragă răspunderea patrimonială pentru cauzarea stării de insolvență a societății debitoare. De asemenea, observând susținerile ambelor părți în prezenta cauză și faptele indicate cu privire la care se efectuează cercetări penale, se constată lipsa unei legături de dependență suficiente în măsură să oprească temporar judecata în fața instanței civile. Astfel, este relevant faptul că sentința pronunțată de prima instanță civilă a reținut în sarcina pârâtului săvârșirea unor fapte ilicite constând în utilizarea unor disponibilități bănești ale societății în interes personal și în nerespectarea destinației creditelor bancare contractate de societate, precum și în ținerea defectuoasă a contabilității dedusă din nepredarea documentelor contabile. În schimb, faptele penale se referă la alte activități pretins infracționale, presupus a fi comise de mai multe persoane, printre care și pârâtul, în considerarea calității sale de unic asociat și administrator al societății B. S.R.L. Totodată, Înalta Curte subliniază faptul că, în procesul civil, instanța judecătorească administrează probele în mod nemijlocit, având astfel posibilitatea de a aprecia asupra temeiniciei sau netemeiniciei pretențiilor deduse judecății, independent de împrejurarea că, în urma parcurgerii unui dosar penal, s-ar constata existența sau inexistența unor infracțiuni în legătură cu activitatea desfășurată de pârât în cadrul societății al cărei administrator statutar este. Recurenta reclamantă a indicat pretențiile formulate și justificarea acestor pretenții, iar intimatul pârât a formulat apărări în mod corespunzător, astfel încât raportul juridic civil dedus judecății poate fi tranșat de către instanța civilă învestită, fără a fi necesară, în acest scop, așteptarea unei soluții pronunțate în dosarul penal invocat. În plus, măsura suspendării nici nu se dovedește a fi oportună, atât timp cât soluția de începere a urmării penale în dosarul nr. x/2022 a fost dispusă la data de 12.05.2023, iar până la data ordonanței din 20.09.2024 emise de către organul de urmărire penală, a trecut un interval de timp de 1 an și 4 luni, fără a se fi dispus vreo altă soluție relevantă sub aspectul modului de rezolvare a cauzei penale. Or, art. 413 alin. (3) C. proc. civ. permite instanței civile să aprecieze adoptarea măsurii facultative a suspendării inclusiv prin raportare la un termen de 1 an, calculat de la data începerii urmării penale, fără a se fi dispus o soluție în respectiva cauză. Așadar, la data aplicării măsurii suspendării, 21.02.2024, termenul de 1 an era aproape epuizat, fără ca dosarul penal menționat să ofere vreo soluție cu privire la presupusele infracțiuni ce au format obiectul cercetării penale. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (2) și art. 497 C. proc. civ., coroborat cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 413 alin. (1) pct. 2 și art. 414 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul formulat de recurenta reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Constanța împotriva încheierii civile din data de 21.02.2024, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de insolvență și litigii cu profesioniști și societăți, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimatul pârât A., va casa încheierea civilă recurată și va trimite cauza instanței de apel pentru continuarea judecății. Totodată, în temeiul art. 453 C. proc. civ., instanța va lua act că recurenta nu a solicitat cheltuieli de judecată în această fază procesuală, în timp ce cererea intimatului în acest sens nu poate fi primită, deoarece, la acest moment, nu este stabilită culpa procesuală în promovarea prezentului litigiu.