ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1469/2024

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția Civilă, la 22 iunie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu Mureș, a solicitat să se constate falsurile și modificările retroactive din anul 2017 față de anul 2022 și faptul că nu există data efectivei reintegrări, reactivarea contractului individual de muncă, înainte de pronunțare la 31 ianuarie 2017; să se compare nr. crt. 5 de la pagina 2 din înscrisul intitulat "raport per salariat din 2017", unde se menționează concedierea, cu nr. crt. 5 de la pagina 2 din înscrisul intitulat "raport per salariat 2022", unde nu se mai menționează concedierea, ci încetarea. De asemenea, a solicitat să se constate faptul că la numărul crt. 7 din adeverința nr. x/10.05.2017 se reactivează contractul individual de muncă înainte de pronunțarea sentinței civile nr. 154/21.02.2017. Totodată, a solicitat îndreptarea erorii materiale din carnetul său de muncă electronic din REVISAL începând cu data de 16.06.2016 și aducerea la zi a vechimii în muncă pentru perioada 16.06.2016 - 16.08.2016, până în prezent. Prin sentința civilă nr. 1600 din data de 20 decembrie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Mureș, secția Civilă, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a lipsei de interes în formularea acesteia și a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu-Mureș, prin primar.

Împotriva acestei sentințe reclamantul A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 719/A din 23 noiembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.

Împotriva acestei decizii revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cauza fiind înregistrată pe rolul aceleiași instanțe, sub nr. x/2023. Prin decizia nr. 27/A din 18 ianuarie 2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuent.

La 12 februarie 2024, revizuentul A. a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în revizuire. În susținerea căii extraordinare de atac, recurentul a reluat susținerile privind situația de fapt și cele referitoare la reintegrarea în muncă și a arătat că, pe parcursul soluționării litigiului în diferite faze procesuale, a depus o serie de înscrisuri în dovedirea situației de fapt, iar instanța de judecată nu a solicitat angajatorului înscrisuri suplimentare. Recurentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la executarea provizorie de drept, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a sentinței civile nr. 154 din 21 februarie 2017 pronunțate de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2016, astfel cum rezultă din adresa din 25 ianuarie 2022 emisă de intimatul Municipiul Târgu Mureș, prin care se menționează că această hotărâre a fost pusă în executare înaintea comunicării deciziei nr. 286/A din 24 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, prin care litigiul a fost soluționat definitiv. Intimatul nu a formulat întâmpinare. La 19 martie 2024, respectiv la 10 septembrie 2024, recurentul a depus concluzii scrise, prin care a dezvoltat situația de fapt și a reluat o parte din aspectele învederate prin cererea de recurs.

Înalta Curte, a luat în examinare excepția nulității recursului, invocată din oficiu, asupra căreia, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reține următoarele: Recursul declarat în cauză are ca obiect decizia nr. 27/A din 18 ianuarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă, prin care s-a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul A., cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului. În cauză, cererea de recurs nu a fost întemeiată în drept, iar recurentul nu a indicat motivele pentru care consideră ca fiind nelegală decizia atacată. Totodată, cererea de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate pentru a face posibilă încadrarea în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea atacată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, s-a pronunțat o hotărâre nelegală, recurentul având obligația, pe de o parte, să își întemeieze recursul pe cel puțin unul din motivele de casare prevăzute limitativ de lege și, pe de altă parte, de a dezvolta în mod corespunzător acel motiv de nelegalitate, în sensul formulării de critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Prin recursul formulat, recurentul și-a exprimat nemulțumirea privind situația de fapt a litigiului reținută în urma administrării probelor în fața instanței devolutive, fără a dezvolta critici concrete de nelegalitate prin raportare la considerentele deciziei recurate și care ar putea fi încadrate în unul din cazurile limitativ și expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. De asemenea, recurentul a reluat, inclusiv prin concluziile scrise formulate în cauză, o parte dintre aspectele de fapt învederate în apel, precum și din susținerile din cererea de revizuire privind incidența motivului prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a aduce vreo critică de nelegalitate acestei decizii, care să poată fi subsumată vreunui motiv de casare. În această situație, în care recurentul nu a identificat greșelile de judecată săvârșite cu ocazia soluționării cererii de revizuire, motivarea cererii de recurs raportându-se la reiterarea situației de fapt și exprimarea unor nemulțumiri, controlul judiciar nu se poate realiza. Prin urmare, Înalta Curte constată că recurentul nu a indicat în mod efectiv în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și nu au fost identificate nici motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului. Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 27/A din 18 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă.