ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 951/2024

Ședința publică din data de 09 aprilie 2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 30.09.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., A., în contradictoriu cu pârâta Bosfor Anatolya S.R.L, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea pârâtei:

1.1 B. din localitatea Municipiul Constanța, Bulevardul x, nr. 48 A-B, Județ Constanța, în perioada: iulie 2017- martie 2020;

1.2 Terasa restaurantului Bosfor Turkish din localitatea Municipiul Constanța, Bulevardul x, nr. 48 A-B, Județ Constanța, în perioadele: iulie 2018 - septembrie 2018, mai 2019 - septembrie 2019, iunie 2020 - septembrie 2020;

1.3 în cadrul evenimentelor ocazionale desfășurate în incinta restaurantului și terasei din Municipiul Constanța, Bulevardul x, nr. 48 A-B, Județ Constanța, în perioada: iulie 2017 - martie 2020;

în subsidiarul capătului 1 al prezentei cereri de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata:

a) sumei de 20.766,69 RON, inclusiv TVA, reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spatiile, perioadele și modalitățile menționate la capătul 1, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale;

b) sumei de 41.460. 08 RON reprezentând penalități de intârziere calculate până la data de 16.09.2020 pentru întârzierea plății remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al prezentei cereri de chemare în judecată;

c) la plata penalităților de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 17.09.2020 și până la data plății efective a sumei de 20.766.69 RON.

Prin sentința civilă nr. 1538 din 09 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București – secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 10.968 RON, despăgubiri reprezentând triplul remunerației plătite în mod uzual de utilizatorii din aceeași categorie, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în unitățile comerciale deținute de pârâtă (restaurant, terasă – 2.552 RON; evenimente – 1.104 RON, conform pct. 7. C). A respins ca neîntemeiată cererea formulată în subsidiar și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 3.095 RON, cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru, taxa ONRC, onorariu avocațial).

Prin decizia nr. 225A din 15 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins apelul formulat de apelanta - pârâtă Bosfor Anatolya S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1538/09.11.2021 pronunțate de Tribunalul București – secția a IV-a Civilă în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

A obligat apelanta la plata către intimată a sumei de 1.000 RON, cheltuieli judiciare în apel, reprezentând onorariu de avocat redus.

Împotriva deciziei civile nr. 225A din 15 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București a formulat recurs pârâta Bosfor Anatolya S.R.L., ce a fost înregistrat pe rolul secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs formulată, recurenta-pârâtă reia susținerile din cererea de apel, reiterând, în esență, că, începând cu luna aprilie 2019, aceasta și-a desfășurat activitatea de restaurant, în luna ianuarie 2020, societatea și-a schimbat denumirea din C. S.R.L. în Bosfor Anatolya S.R.L., având în vedere ca locația era cunoscută sub denumirea de "B.", după denumirea vechiului restaurant.

Între societatea Bosfor Anatolya S.R.L. și societatea care a deținut B. S.R.L.), nu există nicio legătură, societatea având asociați diferiți, administratori diferiți, singura legătură care duce de altfel în eroare în acest caz, este faptul că a păstrat denumirea de "B." însă societatea care administrează restaurantul este Bosfor Anatolya S.R.L. Restaurantul nu are nimic în comun cu vechiul restaurant menționat în acțiune iar în cadrul restaurantului nu se organizează evenimente (nunti, botezuri și nici măcar revelioane), ceea ce s-a atașat la cerere este o oferta pentru Revelionul 2020, însă având în vedere ca nu s-au ocupat locurile pentru acest eveniment, Revelionul 2020 nu s-a organizat.

Astfel, consideră că societatea care trebuia chemată în judecată este vechea societate care a administrat "B." (B. S.R.L.), aceasta neavând calitate în prezenta cauză.

Mai mult decât atât, fotografiile din interiorul restaurantului de unde reiese ca s-au organizat evenimente, nu sunt fotografii din perioada în care administrează acest restaurant ci din anul 2018, perioada în care societatea abia se înființează în luna iulie, și așa cum a menționat și-a început activitatea în această locație din anul 2019, începând cu anul când a preluat acest restaurant interiorul arata în mod diferit și nu permitea organizarea de evenimente.

A precizat că în acțiune se solicita remunerația unor drepturi patrimoniale de autor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiul cu destinația restaurant și terasă pentru perioada iulie 2017- martie 2020, în condițiile în care în 2017 societatea nu era înființată, aceasta constituindu-se și primind personalitate juridică începând cu 09.07.2018. Deci nu poate achita o remunerație care începe din 2017 atâta timp cât nu exista ca societate în acel moment.

A făcut precizarea că la dosarul de fond au fost depuse și autorizațiile de funcționare, eliberate de Primăria Constanta, acestea făcând dovada momentului când societatea a început să desfășoare activitatea de restaurant. Mai mult decât atât, în anul 2019 societatea pârâtă nu a avut terasă și avizul de funcționare aferent anului 2019 nu cuprinde și terasa.

A mai susținut că reclamanta a calculat penalități în perioada pandemiei, pe care societatea pârâtă nu le-ar putea achita, având în vedere pierderile din aceasta perioadă și situația actuală în loc să fie sprijinită, este pusă în situația care o obligă să închidă afacerea, mai ales ca reclamanta solicită în cererea principală sume din anii în care societatea pârâtă nu era măcar înființată, în care societatea nu avea terasă.

Totodată, a arătat că aceasta plătește în fiecare an remunerația către D. și având în vedere că nu organizrază evenimente și în acea perioada nu deținea nici terasa, nu datorează debitele menționate către reclamantă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând recursul declarat de recurenta-pârâtă Bosfor Anatolya S.R.L., în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., verificare care este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct. 1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, verificând cererea de recurs, se constată că recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea reprezentând o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, care și-au găsit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia pronunțată în apel, recurenta-pârâtă ignorând faptul că asupra acestora a existat deja o cenzură și o judecată din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată. În cauză, însă, recurenta, fără a arăta motivele pentru care consideră nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând în integralitate cele invocate prin cererea de apel și omițând faptul că obiectul recursului îl constituie raționamentul curții de apel.

Practic, recurenta nu face altceva decât să reia, așa cum s-a arătat, situația de fapt din dosar și poziția pe care a susținut-o de-a lungul procesului, fără a se raporta la considerentele curții de apel.

Cât privește marea majoritate a criticilor, prin acestea s-a tins la reinterpretarea probatoriului administrat în cauză, activitățile efectiv desfășurate în spațiul pe care îl administrează reprezentând chestiuni de fapt care se circumscriu unor motive de netemeinicie, iar nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, fără a se releva normele de drept material încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel nefiind suficientă pentru a atrage casarea deciziei recurate.

Curtea de Apel București a reținut că prima instanță de fond a admis cererea reclamantei în limita perioadei în care pârâta a început să administreze unitatea alimentară restaurant și terasă, deci începând cu 15 martie 2019, iar nu și anterior acestei perioade.

Totodată, analizând probatoriul administrat în cauză a reținut că s-a făcut dovada organizării de evenimente în spațiul deținut de pârâtă, că plata remunerațiilor a fost dispusă doar pentru perioada ulterioară lunii aprilie 2019, când pârâta era înființată începându-și și activitatea.

În ceea ce privește critica potrivit căreia recurenta-pârâtă a achitat anual remunerații către D., și aceasta a primit o dezlegare din partea instanței de apel, care a explicitat faptul că A. și D. gestionează drepturi diferite, plata drepturilor cuvenite artiștilor interpreți fiind distinctă de remunerațiile datorate compozitorilor muzicali.

Așadar, în condițiile în care recurenta nu a formulat argumente prin care să susțină greșita interpretare a normelor care permit reclamantei să solicite plata remunerațiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale, Înalta Curte nu poate proceda la analiza criticilor din recurs din perspectiva niciunuia dintre motivele de casare prevăzute prin dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de pârâta Bosfor Anatolya S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 225A din 15 februarie 2023 a Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta Bosfor Anatolya S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 225A din 15 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2024.