ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2441/2021

Ședința publică din data de 16 noiembrie 2021

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 21 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 23.082,00 RON inclusiv TVA, egală cu valoarea triplului remunerațiilor corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spațiul, perioada și modalitățile menționate la capătul 1.1, 1.2, 1.3, 1.4, 1.5, 1.6, corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în: unitatea de alimentație publică C., din București, Calea x, în perioada august 2016 - august 2019; unitatea de alimentație publică Terasa C., din București, Calea x, în perioadele august 2016 - septembrie 2016, mai 2017 - septembrie 2017, mai 2018 - septembrie 2018, mai 2013 - august 2019; unitatea de alimentație publică C., din București, Bulevardul x, în perioada iulie 2019 - august 2019; unitatea de alimentație publică Terasa C., din București, Bulevardul x, în perioada iulie 2019 - august 2019; unitatea de alimentație publică C., din municipiul București, Calea x, în perioada ianuarie 2019 - august 2019; unitatea de alimentație publică Terasa C., din București, Calea x, în perioada mai 2019 - august 2019; în subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată a solicitat obligarea pârâtei la plata: a) sumei de 7.694 RON inclusiv TVA, reprezentând valoarea remunerațiilor restante corespunzătoare comunicării publice a operelor muzicale în spatiile, perioadele și modalitățile menționate la capătul 1, corespunzător unei comunicări publice autorizate a operelor muzicale; b) sumei de 13.874,00 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 14 august 2019 pentru întârzierea plății remunerațiilor specificate la lit. a) a capătului subsidiar capătului 1 al cererii de chemare în judecată; c) la plata penalităților de 0.5%/zi de întârziere începând cu data de 15 august 2019 și până la data plății efective a sumei de 7,694 RON, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 8/1996, Metodologiile publicate prin deciziile B.. nr. 266/2011, nr. 198/2012 și art. 30 alin. (1) și art. 148 și următoarele C. proc. civ.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă:

Prin sentința civilă nr. 758 din data de 30 iunie 2020, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 19.380 RON reprezentând triplul remunerație datorate comunicării publice a operelor muzicale în unitățile de alimentație publică situate în București, Calea x, Bd. x nr. 26 și Calea x, în perioada august 2016 - august 2019, a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 120 RON, cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă:

Prin decizia civilă nr. 439 din data de 18 martie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 758 din data de 30 iunie 2020, pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A., B..

A schimbat în parte sentința apelată, în sensul că: a stabilit cuantumul despăgubirilor datorate de pârâtă la suma de 12.720 RON și a menținut sentința pentru rest.

A obligat pe intimată să plătească apelantei suma de 950 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

II.1. Cererea de recurs:

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a declarat recurs pârâta C. S.R.L.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 22 iunie 2021, sub nr. x/2019.

Prin cererea de recurs, fără a proceda la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă a solicitat, în principal, anularea deciziei recurate (respingerea în tot a cererii de chemare în judecată formulate de A., B. ca rămasă fără obiect) și, în subsidiar, schimbarea în parte a deciziei atacate (în cazul în care capătul principal de cerere o să fie respins, respingerea în parte a cererii de chemare în judecată formulată de A., B. ca rămasă în parte fără obiect).

Totodată, a solicitat obligarea intimatei-reclamante A., B. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul recurs.

În motivare, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel, în mod greșit, a admis apelul său doar în parte, stabilind cuantumul despăgubirilor datorate la 12.720 RON, suma fiind micșorată cu 6.660 RON, de la 19.380 RON.

A precizat că, la data de 3 mai 2020, a solicitat părții adverse informații legate de suma datorată, iar, la 4 mai 2020, aceasta i-a răspuns la solicitare și i-a transmis documentele doveditoare ale creanței, suma indicată de intimata-reclamantă fiind de 4.250,68 RON; la data de 27 mai 2020, a achitat prin transfer bancar suma indicată, dovada plăți acesteia fiind anexată la dosar.

Prin urmare, având în vedere că a plătit creanța către partea adversă la data de 27 mai 2020, iar hotărârea a fost pronunțată în cauză la data de 30 iunie 2020 (la fond), la această din urmă dată, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect.

În aceste condiții, a apreciat că nu sunt întrunite prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, pentru a se dispune obligarea sa la plata triplului remunerației.

De asemenea, a menționat că intimata-reclamantă a indicat suma de 4.250,68 RON - sumă achitată la 27 mai 2020 - și nu suma de 6.460 RON fără TVA inclus, astfel că, în opinia sa, aceasta a indicat (calculat) în mod greșit, în cererea de chemare în judecată, suma de 7.694 RON TVA inclus.

În subsidiar, în situația în care instanța de recurs va aprecia că nu a achitat întreaga sumă către intimata-reclamantă din culpa sa, a solicitat să se scadă din suma remunerațiilor, adică din 6.460 RON, suma de 4.250,68 RON, iar la diferența rezultată - 2.209,32 RON - să se aplice prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996.

A susținut că în mod eronat instanța de apel a scăzut din suma de 19.380 RON (triplul remunerației stabilit de către instanța de fond) suma de 6.660 RON, având în vedere plata efectuată la data de 27 mai 2020, în cuantum de 4.250,68 RON, iar sancțiunea aplicată de către instanța în conformitate cu prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996), adică triplul remunerației datorate, trebuia aplicată sumei de 2.209,32 RON.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante A., B. la data de 2 iulie 2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare aflat la dosarul de recurs, iar aceasta nu a depus întâmpinare.

II. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului:

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând cu prioritate excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din alin. (2) al art. 489 din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, recurenta-pârâtă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare strict reglementate de prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu a adus critici de nelegalitate hotărârii recurate.

Astfel, solicitând în principal anularea deciziei recurate, recurenta-pârâtă a susținut că nu sunt întrunite prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 și a apreciat că, în speță, cererea de chemare în judecată a rămas fără obiect, reluând criticile formulate prin cererea de apel.

Or, prin motivele de recurs recurenta-pârâtă trebuia să indice, punctual, de ce este sunt greșite considerentele instanței de apel care sprijină soluția adoptată, însă aceasta, fără să arate de ce este nelegală dezlegarea dată de instanță în faza procesuală a apelului, repune în discuție aceleași aspecte, reiterând cele invocate prin cererea de apel și cu privire la care instanța de apel s-a pronunțat, omițând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia curții de apel.

O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

În dezvoltarea criticilor subsumate solicitării subsidiare, de schimbare în parte a deciziei recurate, recurenta-pârâtă a solicitat ca despăgubirea pe care trebuie să o plătească să fie calculată prin scăderea sumei achitate (4.250,68 RON) din suma remunerațiilor (6.460 RON), iar prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 să fie aplicate la diferența dintre aceste două sume (2.209,32 RON), apreciind că în mod greșit instanța de apel a scăzut din suma de 19.380 RON (triplul remunerației stabilit de către instanța de fond) suma de 6.660 RON, având în vedere plata efectuată la data de 27 mai 2020, în cuantum de 4.250,68 RON.

Prin urmare, deși a făcut trimitere la dispozițiile art. 188 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996, recurenta-pârâtă a formulat critici care vizează modul de calcul al instanței de apel și situația de fapt reținută de instanță, nearătând în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva încălcării unor norme de drept material sau a invocării vreunuia dintre celelalte motive de casare strict și expres reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, criticile recurentei-pârâte, sub acest aspect nu se convertesc în niciun motiv de nelegalitate, deoarece stabilirea situației de fapt este atributul instanței de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar în cauză instanța de apel și-a motivat hotărârea cu argumente pertinente pe aspectul situației de fapt reținute, instanța de recurs neputând proceda la stabilirea unei alte situații de fapt.

Totodată, recurenta-pârâtă, deși a propus o altă modalitate de calcul a despăgubirii datorate, nu a arătat în concret în ce constă, din acest punct de vedere, neconformitatea deciziei recurate cu normele de drept aplicabile, ci a adus acesteia critici de netemeinicie, care nu pot fi supune analizei în această fază procesuală, arătând că instanța de apel a avut în mod greșit în vedere triplul remunerației reținute de către instanța de fond - 19.380 RON.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Prin urmare, cum susținerile formulate de recurenta-pârâtă nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Așa fiind, cum criticile formulate de recurenta-pârâtă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de casare de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Totodată, Înalta Curte reține că intimata-reclamantă a solicitat obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON, reprezentând onorariu de avocat, iar potrivi dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Prin urmare, reținând solicitarea intimatei-reclamante formulată în acest sens, precum și soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză (de constatare a nulității recursului), având în vedere că, prin factura și ordinul de plată depuse în copii certificate la dosar, s-a făcut dovada cheltuielilor de judecată cerute, va obliga pe recurenta-pârâtă C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă A., B..

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor ce se vor acorda intimatei-reclamante, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în conformitate cu care instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

Ca atare, reținând că în prezenta cauză au fost acordate doar două termene de judecată, precum și împrejurarea că intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare, iar cauza a fost soluționată în urma pronunțării asupra excepției nulității recursului, fără a se analiza pe fond criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte apreciază că onorariul de avocat în cuantum de 2.975 RON este vădit disproporționat în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, astfel că, va obliga pe C. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A., B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 439A din data de 18 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Obligă pe recurenta-pârâtă C. S.R.L. la plata către intimata-reclamantă A., B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 noiembrie 2021.