Decizia nr. 880/2024 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași la data de 24 mai 2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. a solicitat instanței: - obligarea pârâților S.C. B. S.R.L. și C. la plata, în solidar, a sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale, urmare a prejudiciului cauzat reclamantei prin formularea cu rea-credință a două denunțuri penale și prin insultele aduse la locul său de muncă din cadrul APIA Iași; - obligarea pârâtului C. la plata sumei de 250.000 RON cu titlu de daune morale, urmare a prejudiciului cauzat reclamantei prin postările de pe pagina personală de D. din data de 23.05.2018, respectiv: "Șeful APIA Iași E. împreună cu amanta sa A.. și F.. la un pas de a fi trimiși în judecată penală pt. 4 capete de acuzare, Tribunalul Iași a mai dat un termen scurt pe 5 iunie 2018" și "Șeful APIA Iași E. împreună cu amanta sa A.. și F.. în fața Tribunalului Iași. Aceștia sunt trimiși de DNA Iași în fața magistraților pt. 4 capete de acuzare. Următorul termen pe 5 iunie 2018. Curtea de Conturi a mai stabilit că trebuie recuperați 145.500 Ron de la Dir. APIA Iași E. și a fost pus sechestru pe proprietatea sa", ambele însoțite de fotografii efectuate și postate fără acordul său; - obligarea pârâtului C. la ștergerea de pe pagina personală de D. a celor două postări din data de 23.05.2018 și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentei cauze. La termenul din 07.03.2022 reclamanta a precizat acțiunea arătând că suma de 250.000 RON solicitată pentru primul capăt de cerere se compune din 125.000 RON cu titlu de daune morale, urmare a prejudiciului cauzat prin formularea cu rea-credință a celor două denunțuri penale și 125.000 RON cu titlu de daune morale, urmare a prejudiciului cauzat prin insultele aduse la locul de muncă din cadrul APIA Iași.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 817 din 07 aprilie 2022, Tribunalul Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții C. și S.C. B. S.R.L. A obligat pe pârâtul C. să plătească reclamantei suma de 25.000 RON cu titlu de daune morale, pentru prejudiciul cauzat prin insultele aduse la locul de muncă și suma de 25.000 RON pentru prejudiciul cauzat prin postările de pe pagina personală de D. din data de 23.05.2018, respectiv "Șeful APIA Iași E. împreună cu amanta sa A.. și jurista F.. la un pas de a fi trimiși în judecată penal pt. 4 capete de acuzare. Tribunalul Iași a mai dat un termen scurt pe 5 iunie 2018" și "Șeful APIA Iași E. împreună cu amanta sa A.. și F.. în fața Tribunalului Iași Acestea sunt trimiși de DNA Iași în fața magistraților pt. 4 capete de acuzare. Următorul termen pe 5 iunie 2018. Curtea de conturi a mai stabilit că trebuie recuperat de 145.500 Ron de la Dir. APIA Iași E. și a fost pus sechestru pe proprietatea sa", ambele însoțite de fotografii efectuate și postate fără acordul reclamantei. A obligat pe pârâtul C. să șteargă de pe pagina personală de D. cele două postări din data de 23.05.2018. A respins cererea reclamantei de obligare a pârâților C. și S.C. B. S.R.L. la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat prin formularea cu rea-credință a 2 denunțuri penale, ca fiind neîntemeiată. A obligat pe pârâtul C. să plătească reclamantei suma de 3220 RON cu titlu de cheltuieli de judecată (220 RON taxe de timbru și 3000 RON cu titlu de onorariu avocat).

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 561 din 09 decembrie 2022, Curtea de Apel Iași – secția I civilă a constatat nul apelul formulat de C., în nume propriu și în calitate de reprezentant al B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 817 pronunțate la 07.04.2022 de Tribunalul Iași, secția I civilă, pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a cererii. A constatat rămas fără efect apelul incident promovat de A. împotriva aceleiași sentințe. A obligat apelanții la plata către intimata A. a sumei de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, cu reducerea acestora în conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 561 din 09 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția I civilă au declarat recurs principal pârâții C. și S.C. B. S.R.L. și recurs incident reclamanta A.. 4.1. Recursul principal declarat de pârâții C. și S.C. B. S.R.L. Invocând cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5) din C. proc. civ., recurentul-pârât C., în nume propriu și în calitate de reprezentant legal al S.C. B. S.R.L., a susținut, în esență, că prin decizia recurată s-a dispus constatarea nulității apelului declarat de acesta, pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a cererii, fiind obligat și la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Consideră că decizia din apel a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor din C. proc. civ. referitoare la citare, raportat la prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxa judiciară de timbru, în condițiile în care acesta nu a fost înștiințat legal, la domiciliul din cartea de identitate, din jud. Iași, despre obligația de plată a taxei judiciare de timbru. Astfel, arată că i-ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, prin necomunicarea legală a obligației de plată, fiindu-i negat dreptul de a formula cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cerere de ajutor public judiciar, conform prevederilor legale în vigoare. Conchizând, susține că au fost încălcate atât dispozițiile art. 159-164 din C. proc. civ. care prevăd obligativitatea citării cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, sub sancțiunea nulității, dar și modalitatea concretă de realizare a procedurii de citare, precum și prevederile legale privind obligația de achitare a taxei judiciare de timbru din art. 33 și art. 36 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013. 4.2. Recursul incident declarat de reclamanta A. Sub un prim aspect, se subliniază de către recurenta-reclamantă că solicită admiterea recursului incident doar în ipoteza în care s-ar admite recursul formulat de C. și/sau B. S.R.L. Astfel, în această ipoteză, în care s-ar dispune trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului principal, consecința imediată ar fi ca și apelul incident, respins ca rămas fără efect, să nu poată rămâne legal soluționat, această soluție putând fi dispusă doar în ipoteza în care apelul principal se respinge pentru motive care nu implică cercetarea fondului. Totodată, în această ipoteză, ar fi nelegal și modul de soluționare de către instanța de apel a chestiunii cheltuielilor de judecată, pentru care nu s-ar mai justifica reducerea, în conformitate cu dispozițiile art. 453 raportat la art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea formulată la 31 martie 2023, intimata A. a solicitat respingerea recursului formulat de recurentul C. ca nefondat, și respingerea recursului formulat de pârâta S.C. B. S.R.L., ca fiind formulat de o persoană lipsită de interes procesual și ca nemotivat. La 15 mai 2023, intimatul C., în nume propriu și în calitate de reprezentant al B. S.R.L., a formulat întâmpinare la recursul incident, solicitând respingerea acestuia. II. Considerentele și soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. este nul, în timp ce recursurile declarate de pârâtul C. și de reclamanta A. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. II.1. Recursul principal declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. Prioritar, se impune a se sublinia că, în privința recursului declarat de S.C. B. S.R.L., intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat două excepții, și anume excepția lipsei de interes în promovarea recursului și excepția nulității pentru nemotivarea căii de atac. În ceea ce privește excepția lipsei de interes, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 458 din C. proc. civ., potrivit cărora "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane." Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile în vederea protecției dreptului subiectiv este și aceea ca titularul ei să justifice, printre altele, un interes actual, determinat și legitim, condiție ce subzistă și în cazul exercitării căilor de atac. În cauză, întrucât recursul a vizat decizia nr. 561 din 09 decembrie 2022, prin care Curtea de Apel Iași a constatat nul atât apelul declarat de C. în nume propriu, dar și apelul declarat de aceeași parte, în calitate de reprezentant al S.C. B. S.R.L., obligând ambii apelanți la plata cheltuielilor de judecată către intimata A., reiese că parte căzută în pretenții este și societatea B. S.R.L., motiv pentru care aceasta justifică un interes legitim și actual în promovarea căii de atac. În raport cu acest considerent, văzând că pârâta persoană juridică justifică un interes în schimbarea soluției pronunțate de instanța de apel, Înalta Curte va respinge excepția lipsei de interes în exercitarea căii de atac a recursului declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. Procedând în continuare la examinarea recursului declarat de aceeași pârâtă împotriva deciziei nr. 561 din 09 decembrie 2022, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., verificare care este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază acesta și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 din C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia nr. 561 din 09 decembrie 2022, Curtea de Apel Iași – secția I civilă a constatat nul apelul formulat de C., în calitate de reprezentant al B. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 817 din 07.04.2022 a Tribunalului Iași, pentru neîndeplinirea obligației de timbrare a cererii. Prin cererea de recurs principal, recurentul C. a criticat doar modul în care acesta, în nume personal, nu a fost legal citat cu mențiunea plății taxei judiciare de timbru la adresa sa de domiciliu, fără a face vreo critică concretă și fără a se raporta la soluția de anulare a apelului declarat în numele S.C. B. S.R.L., pronunțată în cauză de curtea de apel. Înalta Curte reține, în acest sens, că recurentul nu au făcut nicio trimitere la considerentele Curții de Apel Iași, la modalitatea în care a fost aplicată instituția anulării recursului persoanei juridice și nici nu au indicat vreo normă de drept încălcată de curtea de apel în raport cu acesta, ce ar putea atrage, prin ipoteză, casarea deciziei recurate. Toate criticile din recursul principal sunt îndreptate împotriva soluției pronunțate de curtea de apel în legătură cu apelul formulat de C., în nume propriu, nelegala citare și lipsa comunicării obligației de plată a taxei judiciare de timbru fiind raportate doar la persoana fizică C.. Astfel, acesta a formulat critici împotriva deciziei din apel susținând că nu i-a fost legal comunicată obligația de achitare a taxei judiciare de timbru la domiciliul din sat Iorcani, fără a face vreo referire și la sediul persoanei juridice și fără a indica, în concret, nemulțumiri legate de soluția pronunțată în contradictoriu cu societatea B. S.R.L. O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 din C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel. Drept urmare, având în vedere că recurenta-pârâtă B. S.R.L. nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 489 alin. (2) din același act normativ. Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, făcând aplicarea art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula recursul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 561 din 09 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția civilă. II.2. Recursul principal declarat de pârâtul C., în nume propriu Prin recursul formulat, recurentul-pârât a criticat hotărârea de anulare, ca netimbrată, a cererii de apel declarate de acesta împotriva sentinței civile nr. 817 din 07 aprilie 2022 a Tribunalului Iași, arătând că obligația de plată nu i-ar fi fost legal comunicată, cu 5 zile înaintea termenului de judecată, la domiciliul său din jud. Iași. Motivele invocate de pârât referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privind îndeplinirea procedurii de citare se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. Astfel, art. 163 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "(1) Comunicarea citației se va face persoanei în drept să o primească, care va semna dovada de înmânare certificată de agentul însărcinat cu înmânarea", iar în alin. (3) se arată că "Dacă destinatarul refuză să primească citația, agentul o va depune în cutia poștală". Alin.(6) al aceluiași articol prevede că "Dacă destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință sau, după caz, sediu, agentul îi va înmâna citația unei persoane majore din familie sau, în lipsă, oricărei alte persoane majore care locuiește cu destinatarul ori care, în mod obișnuit, îi primește corespondența". Înalta Curte constată că la dosarul de apel se găsesc dovezile de comunicare ale actelor de procedură la adresa din Iași, str. x, indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de apel (în condițiile în care pârâtul nu a indicat, prin actele procedurale depuse la dosar, vreun domiciliu la care să fie citat). La primul termen de judecată, în ședința publică din 16 noiembrie 2022, Curtea de Apel Iași, constatând lipsa de procedură cu pârâtul C., și văzând și cererea de amânare formulată de acesta (ceea ce prezumă cunoașterea despre termenul stabilit în cauză), a dispus amânarea judecății la 07 decembrie 2022, termen până la care i-a fost pus în vedere pârâtului să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON. S-a dispus citarea apelantului-pârât atât la adresa cunoscută, din Iași, str. x, cât și la sediul societății S.C. B. S.R.L. Totodată, instanța a dispus efectuarea de verificări în baza de date DEPABD cu privire la domiciliul actual al apelantului C., în vederea citării. Ca urmare a accesării bazei de date privind evidența persoanelor DEPABD și procedând la interogarea aplicației cu privire la numitul C., s-a constatat, potrivit referatului încheiat la data de 17.11.2022, că apelantul-pârât figura cu domiciliu activ în jud. Iași. Astfel, curtea de apel a comunicat citația cu mențiunea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, pentru termenul de judecată din 07 decembrie 2022, la toate adresele menționate mai sus, inclusiv la domiciliul din jud. Iași – indicată și prin motivele de recurs. Astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la dosarul de apel, apelantului-pârât C. i-a fost comunicată citația pentru termenul din 07 decembrie 2022, cu mențiunea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, în data de 22 noiembrie 2022, deci cu respectarea termenului procedural prevăzut de art. 159 din C. proc. civ., înștiințarea fiind primită sub semnătură de mama acestuia, G.. Așadar, citarea recurentului cu mențiunea obligației de plată a taxei judiciare de timbru s-a realizat legal, în conformitate cu prevederile art. 163 alin. (6) din C. proc. civ. Prin urmare, se constată că, pe de o parte, apelantul-pârât a fost înștiințat, în mod legal, despre obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluționării apelului și, pe de altă parte, pentru termenul de judecată din data de 07 decembrie 2022, la care au avut loc, de altfel, și dezbaterile asupra apelurilor deduse judecății, pârâtul a fost legal citat, fiind însă lipsă la strigarea cauzei. Or, în condițiile în care apelantul-pârât C. a fost înștiințat, în mod legal, de obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă soluționării apelului încă de la data de 22 noiembrie 2022, conform dovezii de comunicare de la dosar apel, iar citația pentru termenul de judecată din 07 decembrie 2022, când Curtea de Apel Iași a reținut cauza în pronunțare, a fost comunicată pârâtului la domiciliul acestuia, rezultat din verificarea din baza de date DEPABD, prin semnarea de către un membru de familie, nu se poate reține că procedura de citare cu aceasta nu a fost legal îndeplinită ori că obligația de plată a taxei judiciare de timbru nu i-ar fi fost legal comunicată, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 163 C. proc. civ. În acest sens, Înalta Curte reține și că prevederile art. 164 alin. (4) C. proc. civ. stabilesc că mențiunile din procesul-verbal de înmânare a citației privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals. De altfel, recurentul nu a arătat în ce mod a fost viciată procedura de citare efectuată la domiciliul din sat Iorcani, astfel încât, în absența unor argumente concrete legate de pretinsa nelegală citare și față de aspectele deja expuse, controlul judiciar nu relevă vreun viciu în modalitatea de înștiințare a pârâtului apelant despre existența obligației sale de a achita taxa judiciară de timbru și despre termenul stabilit pentru judecata în apel. Dimpotrivă, chiar, în data de 05 decembrie 2022, reprezentantul convențional al pârâtului C., avocat H., a transmis la dosar o cerere de amânare a judecății cauzei pentru termenul de judecată din 07 decembrie 2022 (la care a anexat și împuternicirea avocațială), aspect ce relevă, încă o dată, luarea la cunoștință despre termenul de judecată la care Curtea de Apel Iași a rămas în pronunțarea asupra apelurilor cu a căror soluționare a fost învestită. La ședința de judecată din 07 decembrie 2022, în examinarea legalei învestiri a instanței de apel, Curtea de Apel Iași a verificat, cu prioritate, respectarea dispozițiilor art. 470 alin. (2) din C. proc. civ., invocând, din oficiu, excepția de netimbrare a apelului pârâtului, având în vedere că apelantul-pârât nu și-a îndeplinit obligația stabilită în sarcina sa – de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Într-o atare situație, în mod legal a apreciat instanța de apel că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 33 și art. .36 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborate cu cele ale art. 470 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a procedat la anularea apelului ca netimbrat. În concluzie, reținând faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu pârâtul C. pentru faza de judecată a apelului, Înalta Curte constată ca fiind nefondate criticile acestuia subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. II.3. Recursul incident declarat de reclamanta A. Recursul incident declarat de reclamantă, care are scop conservator și care a vizat exclusiv corelarea soluției date asupra apelului incident în raport cu soluția dată asupra apelului principal, urmează a fi respins având în vedere soluția pronunțată pe recursurile pârâților, în sensul respingerii acestora, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârii de anulare, ca netimbrat a apelului formulat de C., în nume propriu și în calitate de reprezentant al B. S.R.L. De vreme ce, în recurs, nu s-a schimbat situația pârâților, apelul principal fiind respins pentru un motiv ce nu implică cercetarea fondului – nulitate pentru netimbrare - se impune a fi păstrată și soluția de respingere a apelului incident declarat de reclamanta A., ca rămas fără efect, în conformitate cu dispozițiile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ. Cum partea interesată a contestat soluția de respingere ca rămas fără efect a apelului incident doar pentru ipoteza admiterii apărării părții adverse referitoare la nelegala citare și, implicit, greșita admitere a excepției nulității cererii de apel pentru netimbrare, iar nu a apreciat că instanța de apel ar fi aplicat greșit prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. în cauză, Înalta Curte urmează a respinge recursul incident declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 561 din 09 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția civilă. Totodată, având în vedere că niciuna dintre părți nu poate fi considerată drept parte care a câștigat procesul, în sensul prevăzut de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a fi respinsă și cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind acordarea cheltuielilor de judecată.