ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2897/2024
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2897/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 12 decembrie 2024
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
La 18 noiembrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrată contestația formulată de petentul A. privind tergiversarea dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
În motivare, petentul a expus pe larg istoricul litigiului și a solicitat anularea deciziei nr. 966 din 5 noiembrie a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2024.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522-526, art. 78 alin. (1) din C. proc. civ. prin raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția netimbrării și excepția inadmisibilității contestației la tergiversare.
Intimații Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Broșteni și Consiliul local Broșteni au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității contestației, solicitând sancționarea petentului în temeiul art. 526 alin. (1) din C. proc. civ.
Analizând mai întâi excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepției netimbrării, excepției inadmisibilității și excepția lipsei de interes, în conformitate cu art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., reține următoarele:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale în soluționarea contestației, instanța reține caracterul nefondat al acesteia raportat la dispozițiile art. 525 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora contestația este de competența instanței ierarhic superioare, care o soluționează în complet format din 3 judecători. În cauză, petentul A. a formulat contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024, care s-a aflat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă.
Prin urmare, cum instanța ierarhic superioară instanței învestite cu soluționarea procesului este Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta este competentă să soluționeze cauza, potrivit dispozițiilor art. 525 alin. (1) din C. proc. civ.
Cât privește excepția netimbrării contestației la tergiversare, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere că petentul a făcut dovada plății taxei de timbru în cuantum de 20 RON .
Analizând excepția inadmisibilității contestației privind tergiversarea procesului formulată de petent, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată.
Contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura dificultățile ivite în soluționarea cauzelor civile într-un termen optim și previzibil.
Rațiunea reglementării contestației la tergiversarea procesului a fost aceea de a asigura dreptul părții la o procedură echitabilă, eficientă, desfășurată cu celeritate, prin sancționarea conduitelor procesuale care se îndepărtează de la aceste rigori.
În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) din C. proc. civ., "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiași text de lege sunt prevăzute cazurile în care poate fi formulată contestația, motivele vizând următoarele:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
Or, analizând actele dosarului, se constată că petentul, în formularea contestației la tergiversare, a solicitat anularea deciziei nr. 966 din 5 noiembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, pronunțată în dosarul nr. x/2024, neindicând niciunul din motivele prevăzute de art. 522 alin. (2) din C. proc. civ.
Înalta Curte reține că revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula cererile și căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății.
Pentru aceste considerente, cum petentul nu a indicat niciunul din motivele expres prevăzute de art. 522 alin. (2) pct. 1-4 din C. proc. civ. și cum contestația la tergiversare nu poate avea ca finalitate anularea hotărârii pronunțate, Înalta Curte urmează a respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de petent, ca inadmisibilă, soluție care face de prisos analiza excepției lipsei de interes, invocată de intimații UAT Orașul Broșteni și Consiliul local Broșteni.
Referitor la cererea acestor intimați, privind aplicarea unei amenzi judiciare petentului A., în baza art. 526 din C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a contestației, Înalta Curte constată că, deși urmează a fi admisă excepția inadmisibilității contestației, împrejurările expuse de intimați nu pot forma convingerea că dreptul procesual a fost exercitat cu rea-credință sau în alt scop decât acela recunoscut de lege, motiv pentru care nu se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de această normă procedurală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția necompetenței materiale și excepția netimbrării, invocate de intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.
Admite excepția inadmisibilității, invocată de intimatul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și de intimații UAT Orașul Broșteni și Consiliul local al orașului Broșteni.
Respinge, ca inadmisibilă, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 al Curții de Apel Suceava, secția I civilă, formulată de petentul A..
Respinge cererea de amendare a contestatorului, formulată de intimații UAT Orașul Broșteni și Consiliul local al orașului Broșteni.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2024.