ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2885/2024

Ședința publică din data de 12 decembrie 2024 Analizând excepția inadmisibilității căii de atac, reținând și prevederile art. 499 teza finală din C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, reține următoarele: I. Circumstanțele cauzei La 3 octombrie 2024, pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost înregistrată cererea petentului A. de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru aferente cererii de suspendare formulate în dosarul nr. x/2024. Prin încheierea din 11 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 11 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs petenul A., solicitând admiterii cererii de reexaminare. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul formulat de petent în raport cu excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, ce se impune a fi analizată cu prioritate în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente de drept: Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., presupune că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta.

Drept urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legiuitor constituie o încălcare atât a principiului legalității, cât și a principiului egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept, persoana interesată având posibilitatea de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în vederea apărării drepturilor subiective sau intereselor sale legitime, însă numai în condițiile legii. În vederea soluționării excepției inadmisibilității recursului, urmează a fi analizat regimul juridic al hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente. Petenul supune căii extraordinare de atac a recursului încheierea din 11 octombrie 2024, pronunțată de Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, ca neîntemeiată.

Dispozițiile art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru stipulează astfel:,,(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă". Caracterul definitiv al acestei încheieri implică faptul că împotriva ei legea nu permite, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., declararea căii de atac a recursului. Cu privire la dispozițiile art. 39 alin. (2) din O.U.G.

nr. 80/2013, prin Decizia nr. 192/2024 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a sintagmei "fără citarea părților, prin încheiere definitivă", Curtea Constituțională a reținut că acest cadru legislativ este în deplin acord cu normele fundamentale, generând premisele necesare ce permit instanței judecătorești să examineze circumstanțele specifice fiecărui caz și să realizeze un just echilibru între interesele individuale și cele privind administrarea justiției, astfel încât solicitantului să îi fie asigurat accesul efectiv la justiție. De asemenea, a mai statuat, prin Decizia nr. 700/2018 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 39 din O.U.G.

nr. 80/2013, că accesul liber la justiție nu are semnificația accesului la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege. Accesul liber la justiție implică, prin natura sa, o reglementare din partea statului și poate fi supus unor limitări, atât timp cât nu este atinsă substanța dreptului, în acest sens statuând și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa, de exemplu prin Hotărârea din 26 ianuarie 2006, pronunțată în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006. Față de normele legale enunțate, constatând că hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, nefiind supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte urmează să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii din 11 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2024. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 decembrie 2024.