ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2855/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă sub nr. x/2024, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.

Prin încheierea din data de 10 septembrie 2024, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecarea cauzei privind soluționarea cererii formulată de petentul A., de strămutare a dosarului nr. x/2023 aflat pe rolul Judecătoriei Suceava.

Împotriva încheierii din data de 10 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă a declarat recurs, neîntemeiat în drept, petentul A..

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, reținând următoarele:

Accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei acțiuni sau căi de atac, dar și respectarea dispozițiilor imperative vizând plata taxelor judiciare de timbru fără de care nu se poate trece la analiza cererilor formulate în fața instanței, aceasta nefiind legal învestită.

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate, atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Verificarea timbrajului reprezintă, pentru instanțele judecătorești, o sarcină legală administrativă și nu constituie obiect al activității de judecată. De aceea, analiza timbrajului este o chestiune care precede oricărui act procedural efectuat în cauză și nu implică cercetări asupra drepturilor afirmate de parte.

Drept urmare, Înalta Curte va soluționa, cu prioritate, excepția netimbrării recursului, neputând pune în discuție alte probleme legate de judecarea recursului dedus spre soluționare, înainte de satisfacerea cerinței timbrajului.

Prevederile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. arată că: "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii...".

Corelativ alin. (3) al aceluiași articol stipulează că neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

Dispozițiile art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în prima instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 stipulează că taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În speță, prin rezoluție, s-a stabilit că recurentul datorează taxa de timbru în cuantum de 20 RON, conform dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Înalta Curte reține că recurentul a refuzat primirea citației și consemnarea acestui refuz și nici nu a permis afișarea înștiințării, astfel cum rezultă din mențiunile procesului-verbal întocmit de către agentul procedural la data de 4 noiembrie 2024, aflat la dosar, motiv pentru care citația și plicul (ce poartă aceleași mențiuni privind refuzul recurentului-fila x) care l-au însoțit au fost restituite la dosar.

În atare situație, instanța apreciază că, nefiind justificat de niciun motiv, refuzul recurentului de a primi citația și de a îngădui agentului procedural afișarea înștiințării prevăzute de art. 163 alin. (3) C. proc. civ. este nelegitim și reprezintă o formă de abuz de drept, în raport de dispozițiile art. 12 C. proc. civ., care prevăd că drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, împrejurare în raport de care urmează a considera că procedura de comunicare către recurent a obligației privind achitarea taxei judiciare de timbru aferente recursului declarat în cauză a fost legal îndeplinită.

Din actele și lucrările dosarului reiese că recurentul nu a depus până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, 11 decembrie 2024, dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate în baza dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte, reținând că cererea de recurs nu îndeplinește cerința legală prevăzută de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (3) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va anula, ca netimbrat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 10 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii de ședință din 10 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.