ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2852/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea formulată la data de 13 august 2024, prin poștă electronică, în dosarul nr. x/2023, petenții A. și B. au solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a actului încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Cabinetul Medical Veterinar Individual Dr. C., sens în care a fost creat dosarul asociat nr. x/2023

Prin încheierea din data de 8 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a actului încheiat între Agenția Domeniilor Statului și Cabinetul Medical Veterinar Individual Dr. C., formulată de petenții A. și B..

Prin cererea transmisă la data de 9 octombrie 2024, prin poștă electronică, petenții A. și B. au învederat că promovează recurs împotriva încheierii din data de 8 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023.

În cauză, intimații nu au formulat întâmpinări.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de recurs pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

În data de 9 octombrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost înregistrat recursul declarat de petenții A. și B. împotriva încheierii din data de 8 octombrie 2024 pronunțată în dosarul nr. x/2023, transmis prin poștă electronică.

La 10 octombrie 2024 recurenta-petentă A. a transmis la dosar mesajul electronic prin care a arătat următoarele: "anexez prezenta decizie în motivarea retragerii cererii de recurs…semnează A.."

Prin rezoluția de primire a dosarului aflată la fila x, instanța de recurs a constatat că memoriul de recurs nu poartă semnătura părților, astfel că li s-a pus în vedere recurenților obligația de a semna cererea de recurs, sub sancțiunea anulării acesteia.

Totodată, s-a pus în vedere recurentei A. obligația de a preciza în mod expres dacă formulează cerere de renunțare la judecata recursului (față de mențiunile comunicării electronice transmise la dosar la data de 10 octombrie 2024) și, în caz afirmativ, să înainteze la dosar un exemplar semnat al cererii de renunțare la recurs.

Obligațiile procesuale stabilite în sarcina părților au fost comunicate recurenților la data de 22 octombrie 2024, astfel cum reiese din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, semnate personal de recurenta A. (în calitate de destinatar, respectiv de membru al familiei cu care locuiește recurentul B.) însă aceștia nu au înțeles să se conformeze obligațiilor legale care le-au fost aduse la cunoștință de către instanță.

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.: "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic", iar dispozițiile art. 148 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să cuprindă inclusiv semnătura părții.

În acord cu dispozițiile legale menționate, recurenții aveau posibilitatea fie de a semna olograf cererea dedusă judecății, fie de a utiliza o semnătură electronică sau o semnătură electronică extinsă, în condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 alin. (2) C. proc. civ., care instituie excepția de la regula semnăturii olografe.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 267 C. proc. civ. prevăd că "înscrisurile făcute în formă electronică sunt supuse dispozițiilor legii speciale", iar cele ale art. 268 alin. (2) C. proc. civ. condiționează valabilitatea și eficiența juridică în plan procesual a semnăturii electronice de reproducerea acesteia în condițiile prevăzute de legea specială (Legea nr. 455/2001 și H.G. nr. 1295/2001 privind normele de aplicare a acesteia).

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, "în înțelesul prezentei legi (...) 2. înscris în formă electronică reprezintă o colecție de date în formă electronică, între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar".

De asemenea, potrivit art. 5 din același act normativ, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnătură privată".

În ceea ce privește sancțiunea pentru lipsa semnăturii, olografe sau electronice, art. 486 alin. (3) C. proc. civ. prevede că o astfel de lipsă se sancționează cu nulitatea cererii de recurs.

Prin urmare, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurenții avea posibilitatea fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs cu semnăturile olografe scanate sau cu semnături electronice valide atașate, în condițiile legii speciale menționate anterior, fie de a expedia prin poștă un exemplar semnat olograf al cererii de recurs, fie să se prezinte la compartimentul de registratură al instanței ori în fața instanței de judecată, la termenul acordat, pentru a proceda la semnarea cererii.

În speță, însă, niciuna dintre aceste ipoteze nu este îndeplinită, recurenții rămânând în pasivitate în legătură cu obligația procesuală care le-a fost adusă la cunoștință și care le revenea potrivit legii.

Cât privește mesajul electronic transmis la 10 octombrie 2024 (doar) de recurenta-petentă A. privind "retragerea cererii de recurs", se reține că nu poate învesti legal Înalta Curte cu soluționarea unei cereri de renunțare la calea de atac, față de prevederile art. 406 și art. 148 C. proc. civ.

Aceasta întrucât recurenta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a precizat expres dacă demersul său are natura unei cereri de renunțare la recurs (în contextul expunerii incoerente a unui mesaj electronic), nu a semnat cererea și nici nu s-a prezentat la termenul de judecată din 11 decembrie 2024 în vederea exprimării manifestării de voință de a se desesiza de la judecată.

Mențiunea "semnează A." din cuprinsul mesajului electronic transmis la 10 octombrie 2024 nu suplinește obligația legală a părții de a semna olograf sau electronic cererea, astfel cum prevăd dispozițiile art. 148 alin. (1) și alin. (2) și art. 267 coroborate cu prevederile art. 406 alin. (1) C. proc. civ.

În aceste condiții, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea cererii de recurs formulată de petenții B. și A. împotriva încheierii din data de 8 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de recurs formulată de petenții B. și A. împotriva încheierii din data de 8 octombrie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2024.