ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2844/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 17.12.2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Administrația Penitenciarelor Tulcea, Instituția Avocatului Poporului, Judecătoria Tulcea, acordarea daunelor morale de 1 milion de RON pentru pedepsirea abuzivă cu 10 zile de izolare severă contrar dispozițiilor Legii nr. 254/2013 și H.G. nr. 157/2016.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința nr. 879/28.05.2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 718A/16.05.2022, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 879/28.05.2021. Prin decizia nr. 360/1.04.2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a constatat perimată cererea formulata la 01.08.2022, de petentul A..

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 718A/16.05.2022 a declarat recurs reclamantul A. arătând, în mod generic, că hotărârea nu este motivată și încalcă norme procesuale și normele de drept material incidente în cauză.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata Instituția Avocatului Poporului a invocat excepția tardivității recursului, întrucât calea de atac a fost formulată la 22.03.2024, peste termenul legal de 30 zile de la data comunicării hotărârii (din 21.07.2022) și excepția nulității recursului întrucât prin cererea de recurs nu sunt dezvoltate aspecte de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În subsidiar, intimata a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că hotărârea atacată este motivată potrivit legii, iar în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, conform prevederilor art. 284 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata Instituția Avocatului Poporului, se rețin următoarele: Conform prevederilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ. "termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Dispozițiile art. 468 alin. (2)-(4), precum și cele ale art. 469 se aplică corespunzător". Obiectul recursului promovat în cauză este reprezentant de decizia nr. 718A/16.05.2022 prin care Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondat, apelul reclamantului împotriva sentinței nr. 879/28.05.2021. În cauză, decizia recurată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 21.07.2022 (conform dovezii de înmânare aflată la dosar apel), recursul fiind formulat la data de 22.03.2024 (data poștei-dosar), în condițiile în care termenul de exercitare a căii de atac s-a împlinit la data de 22.08.2022 (zi lucrătoare de luni), prin prorogarea prevăzută de art. 181 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ. În raport de aceste constatări, Înalta Curte reține că recurentul a promovat recursul cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 485 alin. (1) C. proc. civ. Față de mențiunea recurentului din cuprinsul memoriului de recurs "termen de judecată în apel: 01.04.2024", Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului reiese că respectivul termen (01.04.2024) a fost acordat de instanța de apel în vederea soluționării cererii de îndreptare materială/lămurire/completare a dispozitivului deciziei civile nr. 718 din 16.05.2022, formulată de reclamantul A.. În acest context, se reține că formularea cererii înregistrată pe rolul instanței de apel la 01.08.2022 și soluționată prin decizia nr. 360/1.04.2024 nu are înrâurire asupra calculului termenului de recurs de 30 de zile de la data comunicării hotărârii recurate (decizia nr. 718A/16.05.2022). Aceasta întrucât căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. De altfel, recurentul nu a invocat împrejurari mai presus de voința sa care să îl fi împiedicat să exercite calea de atac înăuntrul termenului definit de lege. Potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate." Cum textul de lege prevede sancțiunea procedurală a nulității în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege, rezultă că, în cauză, este incidentă această sancțiune, sens în care nu se impune analizarea aspectelor privind încadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ori fondul recursului, fiind subsecvente neregularității termenului de exercitare a căii extraordinare de atac. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 718 A din 16 mai 2022 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.