ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2024

Sentința Tribunalului Iași: Prin sentința civilă nr. 1632/2015 din 30 iunie 2015, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.. A respins acțiunea formulată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtul A. pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului. A respins excepțiile lipsei capacității procesuale de folosință și exercițiu ale pârâtului. Împotriva acestei sentințe, a formulat apel reclamantul B., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel: Prin încheierea din data de 26.05.2016, Curtea de Apel Iași a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluționarea definitivă a procesului ce face obiectul dosarului nr. x/2014, în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 115 din 26 martie 2024, Curtea de Apel Iași, secția Civilă, a respins cererea de reluare a judecății, formulată de apelantul B.. A constatat perimată cererea de apel formulată de apelantul B. împotriva sentinței civile nr. 1632 din 30 iunie 2015 a Tribunalului Iași, secția I civilă. Hotărârea a fost pronunțată cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 115 din 26 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă a declarat recurs reclamantul B..

Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casație si Justiție: Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 19 aprilie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr.

Prin rezoluția din 14 mai 2024, s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. 5. Asupra motivelor de casare formulate, se constată următoarele: În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul-reclamant a arătat că motivele pentru care s-a constatat perimarea cererii de apel "au fost greșit interpretate de către completul de judecată", apreciind că se impune admiterea recursului. Recurentul-reclamant a precizat că a atașat copie a cererii de apel conformă cu originalul, ce atestă data înregistrării cererii, respectiv 29 ianuarie 2016. Având în vedere că cererea de apel a fost înregistrată în termenul legal și nu a fost depășit termenul legal de 30 de zile de la comunicare, recurentul-reclamant solicită admiterea recursului. În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 15 octombrie 2024. În cuprinsul raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a reținut, în principal, faptul că, susținerile formulate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât sunt incidente dispozițiile art. 489 C. proc. civ. privind sancțiunea nulității recursului. Raportul a fost comunicat părților la 1-4 noiembrie 2024. Recurentul B. a transmis punct de vedere la raport prin care a solicitat reevaluarea aspectelor legale în ceea ce privește analiza motivelor de recurs, cu prioritate asupra excepției nulității privind nemotivarea acestuia. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 10 decembrie 2024, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra admisibilității recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursul în raport de excepția nulității, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac de reformare care, în concordanță cu principiul legalității căilor de atac reglementat de art. 457 din C. proc. civ., poate fi exercitat în termenele și condițiile prevăzute de lege. În privința acestei căi extraordinare de atac, se reține că una dintre condițiile esențiale stabilite de lege este aceea că poate fi exercitat pentru motivele strict și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta înseamnă că titularul recursului este ținut să își conformeze conduita procesuală acestor exigențe legale pentru a crea premisele necesare pentru exercitarea controlului de legalitate de către instanța de recurs. Obligația părții recurente de a motiva recursul presupune nu numai evocarea simplei sale nemulțumiri în raport cu soluția atacată, ci implică obligația de a arăta cazul sau cazurile de casare pe care se întemeiază, dintre cele reglementate limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ., precum și dezvoltarea lor în concret, respectiv raportarea motivului de casare invocat la procedura derulată în fața instanței anterioare sau hotărârea recurată, criticându-se măsurile procedurale dispuse de instanță sau raționamentul logico-juridic expus în cuprinsul hotărârii atacate. Invocarea unor critici care nu se încadrează în nici un motiv de recurs prevăzut de lege sau invocarea lor formală atrage aplicarea sancțiunii nulității căii de atac, în conformitate cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. Simple afirmații ale recurentului (ca de exemplu, în speță, "motivele prin care s-a constatat perimarea cererii de apel au fost greșit interpretate de către completul de judecată’’), sau menționarea termenului de declarare a căii de atac a apelului, nu reprezintă motive efective de recurs și nu permit a se reține ca fiind real incident vreun motiv de recurs, ci trebuie indicate critici concrete privind argumentele reținute de instanța de apel în justificarea soluției pronunțate, cu referire la aspectele de nelegalitate constatate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. Ca atare, Înalta Curte reține că nu sunt indicate normele de drept material care în accepțiunea reclamantului ar fi fost greșit aplicate de către instanța de apel și că, în realitate, recurentul enunță în mod generic și nedeterminat nemulțumiri legate de hotărârea instanței de apel, ceea ce nu face să fie cu adevărat motivată calea de atac declarată. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.